Calatori pe drumul spre Emaus

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioan cezar

Sunt convins, de-o vreme, ca setea de viata este sete de dragoste.
Opusul mortii nu este viata, ci dragostea

Este interesant că termenul latin pentru dragoste, amor este alcătuit din prefixul "a", care arată negaţie, şi numele mor. Ambele sunt, probabil, de veche origine indoeuropeană. Prin urmare, dragostea este ceva care se opune morţii.

Au existat două prefixe ale negaţiei, ambele au circulat încă în limba greacă şi mai circulă şi în unele limbi moderne, precum franceza: negaţia "tare" cu a- şi negaţia "slabă", cu me-. Penrtu Platon, de exemplu, lumea ideilor este existenţa însăşi, "on", iar lumea vizibilelor este "non-existenţa", pentru care nu foloseşte negaţia tare "an-on", ci preferă negaţia slabă "me-on". Adică, ceea ce vedem este o para-existenţă sau o existenţă atenuată, reflectată, lucru dezvoltat mai în detaliu în Statul.

Să aplicăm aceste posibilităţi şi la rădăcina cuvântului moarte: mor. Negaţia tare este iubirea, aşa cum am văzut. Dar aplicând negaţia cealaltă, obţinem....me-mor. Nu este ciudat că memoria (şi....memoriile) reprezintă varianta mai slabă a ceea ce se opune morţii ?

Se spune "cuvintele au inteligenţa lor" sau "duhul lor". Iată că etimologiile vechi sunt puncte de plecare pentru fascinante reflecţii...