Duhul Sfant este irezistibil ?

[penticostalul]

Se pare ca Stefan Martirul credea ca unii oameni i se pot împotrivi Duhului Sfant de moment ce le spune evreilor care-i ascultau predica: Voi cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, precum părinţii voştri, aşa şi voi! Faptele apostolilor 7:51

[fallen]

Eu cred ca de cele mai multe ori, lucrarea Duhului Sfant este dincolo de perceptia noastra senzoriala si ca atare, o implinim sau nu fara sa ne dam seama. Nici Dumnezeu nici Diavolul nu ne trimit dimineata mailuri sau sms-uri in care sa ne spuna "iti propunem astazi sa faci cutare lucru; cu care dintre noi votezi?" Instinctiv, suntem programati sa indeplinim lucrarea Domnului; daca suntem ciobani, sa mergem cu oile, daca suntem fotbalisti sa mergem la antrenament si daca suntem calugari sa mergem la rugaciune. Dar, tot "inconstient", ne abordeaza si necuratul, care ne indeamna sa ne abatem din calea noastra si sa abandonam lucrarea.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de fallen

Instinctiv, suntem programati sa indeplinim lucrarea Domnului; daca suntem ciobani, sa mergem cu oile, daca suntem fotbalisti sa mergem la antrenament si daca suntem calugari sa mergem la rugaciune. Dar, tot "inconstient", ne abordeaza si necuratul, care ne indeamna sa ne abatem din calea noastra si sa abandonam lucrarea.

Cu alte cuvinte, există "comandă divină" şi "comandă diabolică", deşi noi nu le percepem ca atare ? Dacă e aşa, ce anume ne face să ne lăsăm conduşi de una sau de cealaltă ?

[fallen]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cu alte cuvinte, există "comandă divină" şi "comandă diabolică", deşi noi nu le percepem ca atare ? Dacă e aşa, ce anume ne face să ne lăsăm conduşi de una sau de cealaltă ?

Mai degraba, comanda divina si ispita, sugestie diabolica. Ce ne face sa urmam una sau alta? "Liberul arbitru" - adica ala care l-a facut pe Adam sa manance marul; sau, mai exact, intelgenta noastra mai mica sau mai mare. daca suntem animale, ne ducem la pascut, daca suntem oameni prosti (primitivi, saraci cu duhul) ne ducem la arat; daca avem putina inteligenta, ne invata necuratul sa nu mai muncim, sa luam de la aia care au; daca avem outin mai multa inteligenta, ne dam seama ca nu e bine sa facem asta. Dar atunci are dracul alt ac pentru cojocul nostru, vine cu alte ispite, mai 'netrupesti". Cu alte cuvinte, inteleptul invata din greselile altora, mediocrul din propria experienta, numai prostul le stie pe toate.
S inafara de intelect, in alegere mai intervine si cultura, educatia religioasa, "frica de Dumnezeu", inteligenta emotionala, si probabil si hazardul, imprejurarea. Ce l-a facut pe David sa preacurveasca cu sotia prietenului sau, ca doar stia ca nu e bine? Norocul lui ca si-a dat seama si s-a cait, si a continuat lucrarea pe care o incepuse. Aici conteaza si cat de puternic e caracterul omului, probabil si ADN-ul lui, si cata credinta are, pe care a dobandit-o de la neamul lui prin invatare (adica, pe scurt, influentele culturale si genetice ale etniei, poporului).
Pe de alta in triburile de salbatici, oamenii sunt destul de credinciosi si mai putin pacatosi decat noi, cei invatati, pentru ca lor li s-a transmis din generatie in generatie "cuvantul Domnului", pe cai nescrise, instinctive, pe cand la noi, odata cu sporirea inteligentei, am cautat sa intelegem mai bine voia lui Dumnezeu, dar a crescut proportional si influenta diabolica (apropiindu-ne oarecum de Lucifer).

Pana la urma, poate ca 'poporul ales' a fost ales tocmai pentru ca era cel mai ratacit si mai coruptibil, datorita inteligentei mai avansate si experientei de viata. La boshimani n-a fost nevoie sa vina Mantuitorul pentru ca ei poate n-aveau asa pacate mari de ispasit; la ei daca unul a facut greseala de a omorat capra vecinului, il pun ceilalti la punct imediat, e "legea firii". Poate de=asta traiesc fericiti siin ziua de azi. Si cand n-or sa mai fie, inseamna ca Dumnezeu a vrut sa-i crute de o viata complicata ca a noastra. Ca si pe indienii din America. Se stie ca in Vechiul Testament erau persecutati cei care se inchinau la idoli. Si totusi aestia aveau o cedinta mai statornica in idolul lor, decat evreii, si eu cred ca ei de-aia au si incercat sa-i extermine, pentru ca reprezentau o ispita prea mare si ei isi cunosteau propria slabiciune. Pana la urma , idolul ala fals era mut mai usor de idolatrizat, pentru ca inafara de ceva jertfe de carne, probabil nu cerea nimic dificil de indeplint, cum ar fi respectarea unor porunci si legi. Acum nu stimn exact ce conduita morala aveau acele popoare, inafara de faptul ca se inchinau la idoli, nu stim ce alte "uraciuni' mai faceau. Dar poate ca Dumnezeu a vrut la acel moment sa fie inlocuiti cu un popor mai evoluat. Pe de alta parte, cuceritorii persi au adoptat credinta in Dumnezeu de la evrei; la fel cum cuceritorii tatarii au adoptat Islamismul, care isi are radacinile tot in religia semita, ceea ce demonstreaza ca aceasta credinta este foarte bine intemeiata.
In concluzie, Dumnezeu are modul Lui de a se adresa atat celor inapoiati cat si celor superiori dpdv intelectual. Iar Diavolul lucreaza concomitent cu El, pentru a scoate la iveala tot ce poate sa fie rau in om (la nivel de specie), ca astfel raul sa fie eliminat si specia umana sa se perfectioneze. Oricarei forte creative i se opune o forta distructiva. Din interactiunea celor doua rezulta Evolutia, atat cea fizica cat si cea spirituala. Intr-un fel, ambele forte sunt irezistibile, depinde de "materialul' ( = sufletul) asupra caruia actioneaza. Unele suflete sunt mai sensibile la actiunea fortei creatoare (si sporesc), altele sunt mai sensibile la actiunea fortei distructive (si se pierd). In final ramane si se perpetueaza materialul cel mai puternic, prolific, rezistent. Dumnezeu nu se gandeste sa ne fie bine numai noua, celor de acum, ci intregii Sale creatii. Si la fel ar trebui sa gandim si noi, si sa-L ascultam pentru acest considerent. pentru ca dupa cum bine stim, in raport cu El, suntem incadrati in 3 categorii : robii, care asculta de frica, argatii, care asculta pentru plata, si fiii, care asculta din dragoste. (dragoste pe care se pare ca am cam pierdut-o , ca altfel nu ne-am mai pune atatea intrebari).
Doamne, ajuta-ne sa o regasim!

[adam000]

Mihnea, uite dintr-o o carte foarte frumoasa, pe care am gasit-o recent. Ii zice The Old Testament is about you. Nu am apucat s-o citesc pe toata, dar ce am citit pina acum mi se pare f adevarat si frumos scris. E scrisa de un piscop ortodox PS Lazar Puhalo. Cartea se gaseste la adresa de mai jos:

http://www.orthodoxcanada.org/

THE "GARDEN OF EDEN" NARRATIVE
The ego as the root of evil
Fall into an unauthentic life

As we understand the creation narrative, God created humanity from perfect love. This means that He also created us with freedom. Love demanded without freedom is a psychosis, it is not love. Love given without freedom is an obsession, it is not love.
With authentic love, there is also trust. God demonstrated His authentic love, with its freedom of will and trust, by placing before mankind a choice. Why? Because without choice, there is no freedom. Even in marriage and friendships, love unfeigned require freedom and trust, as any successful marriage demonstrates.
The "two trees" in the garden are certainly a metaphor and prophecy, not something to be taken literally, as if one could eat an apple and suddenly know the mysteries of good and evil, or a pomegranate and live forever. Are the trees not rather a fore-image of the Cross, upon which God-the-Word would once more separate light from darkness? Had not God already planned for our redemption even before we fell?
In Eden, humans lived in an atmosphere of unselfish love. God had created them in His own likeness and image, so they had freedom of will, unselfish love and virtue, and humility.
The "tree" that Adam and Eve were forbidden to eat from is a metaphor, a symbol, and also a prophecy about the Cross of Christ, so we will not discuss it here. The important thing is what the temptation was about and what its results are.
Satan tempted the humans by offering them a counterfeit of something that they already had. "Don't trust God, He's just being selfish and does not want you to have knowledge. If you have this knowledge you will be like God."
The humans forgot that they were already "in the image and likeness" of God. Satan painted a false image of God as being vain and egoistic so he created a counterfeit; a false image of God and of what it meant to be "like God."
Satan had set the fire of egoism, self-love and self-centredness in the heart of mankind. Once Adam and Eve had accepted this temptation, they fell into this egoism and self focus -- they accepted the counterfeit instead of the Grace which God had given them.
This is the root and base of all human tragedies, murders, robberies and deception. It does not matter whether you take the entire "Eden narrative" literally, as allegory or as a mixture of both. The story is about each one of us both as individuals and collectively.
The temptations we fall to are almost always counterfeits for what is real, and we yield to them because of our own ego and self focus. This is the greatest spiritual struggle for each one of us, and this is the ultimate meaning of the story. As with Adam and Eve, so often what we accept is a counterfeit of something that God has already given us. We choose the counterfeit and lose the gift of Grace. The "Garden of Eden" narrative is about you.

[Krautrock]

În prealabil postat de fallen

Eu cred ca de cele mai multe ori, lucrarea Duhului Sfant este dincolo de perceptia noastra senzoriala si ca atare, o implinim sau nu fara sa ne dam seama.

Pai daca n-avem cum sa ne dam seama ca Duhul Sfant lucreaza asupra noastra, cum putem afirma totusi ca el ar lucra asupra noastra? Pe ce ne bazam cand spunem asta? Sau nu ne bazam pe nimic? Daca nu, atunci de ce o mai spunem?

În prealabil postat de fallen

Dar, tot "inconstient", ne abordeaza si necuratul, care ne indeamna sa ne abatem din calea noastra si sa abandonam lucrarea.

Iar daca necuratul ne abordeaza tot fara ca noi sa ne dam seama, cum putem totusi distinge ca am suferit "lucrarea" necuratului si nu a Duhului Sfant?

În prealabil postat de fallen

Ce ne face sa urmam una sau alta? "Liberul arbitru" - adica ala care l-a facut pe Adam sa manance marul; sau, mai exact, intelgenta noastra mai mica sau mai mare. daca suntem animale, ne ducem la pascut, daca suntem oameni prosti (primitivi, saraci cu duhul) ne ducem la arat; daca avem putina inteligenta, ne invata necuratul sa nu mai muncim, sa luam de la aia care au; daca avem outin mai multa inteligenta, ne dam seama ca nu e bine sa facem asta. Dar atunci are dracul alt ac pentru cojocul nostru, vine cu alte ispite, mai 'netrupesti". Cu alte cuvinte, inteleptul invata din greselile altora, mediocrul din propria experienta, numai prostul le stie pe toate.

Liberul arbitru nu ne ajuta sa ne dam seama cum e bine sau e rau, dar inteligenta despre care vorbiti dumneavoastra probabil da. Insa dumneavoastra recunoasteti si ca nu toti oamenii sunt la fel de inteligenti. Sa presupunem ca eu as fi prost. De unde mi-as putea eu da seama ca fac bine sau rau daca nu am inteligenta? Sa presupunem ca sunt atat de prost incat ii dau unui om in cap si il omor si nici dupa aceea nu reusesc sa invat din greseala mea, deoarece cred ca le stiu pe toate. Nu-i asa ca as avea mai multe sanse sa ajung la iad decat un om inteligent care in comparatie cu mine are posibilitatea sa invete si din greselile altora fara sa mai trebuiasca sa faca si el acele greseli? Vreti sa spuneti ca oamenii prosti fac mai multe rele decat desteptii pentru ca dracii ii tenteaza mai usor, iar ei nici macar nu-si dau seama ca fac rau? Pai atunci ce vina au pentru ca nu-si dau seama ca fac rele?

As we understand the creation narrative, God created humanity from perfect love. This means that He also created us with freedom. Love demanded without freedom is a psychosis, it is not love.

What the heck has love to do with freedom? We define the devil as an angel who exerted his freedom in order to revolt against God, thus refusing the very divine love given to him by God. Adica ce legatura are libertatea cu iubirea, daca poti sa iti exerciti libertatea pentru a-ti manifesta ura fata de cineva?

Love demanded without freedom is a psychosis, it is not love.

To demand love, in the first place, is a form of psychosis. We can't pretend everybody to love us. Though we can pretend that they respect us, dar asta e o alta treaba.

În prealabil postat de dobrin7m

Duhul Sfant este simtit doar daca oamenii isi doresc asta si fac pentru asta totul. Daca omul este intors cu spatele la Dumnezeu , El ii lasa libertatea de alegere

Ce se intampla insa in situatia in care omul sa zicem ca isi doreste sa simta Duhul Sfant, insa nimic in jurul sau nu ii dovedeste ca Duhul Sfant ar fi ceva real? Are in acest caz omul libertatea sa spuna "OK, Duhul Sfant actioneaza asupra mea deoarece asa mi-ar placea sa cred, desi imi dau seama ca convingerea mea este complet neintemeiata. Insa duca-se naibii toate temeiurile din lumea asta, ca eu tot cred in Duhul Sfant!" Cu alte cuvinte, daca n-am de ce sa fiu convins de ceva, mai pot fi eu convins de acel lucru. Da, desigur, am libertatea de a ma minti pe mine insumi, sau am libertatea de a-mi suspenda judecata. Insa nu stiu cum as putea avea libertatea de a crede ca ceva ce mi se infatiseaza ca fals trebuie considerat adevarat.

În prealabil postat de dobrin7m

Omul trebuie sa darame bariera gandirii abstracte, a unei idei doar, si sa participe cu toate simturile sale, cu toata inima sa. Atunci va avea puterea curatirii pregatind inima pentru Hristos.

Adica trebuie sa acordam simturilor o importanta mai mare decat gandirii? Adevarul e ceva ce depinde de simturi?

Si ce intelegeti prin gandire abstracta? E ceva opus gandirii concrete? In acest caz ce ar insemna gandire concreta? E cumva o gandire ce se foloseste doar de idei concrete? Oare ce or fi ideile concrete din moment ce orice idee implica o abstractizare, de exemplu ideea de copac cuprinde in sfera ei toate obiectele concrete pe care le numim copaci si are ca si continut ceea ce e esential in orice copac si in plus ideea de copac nu ar inceta sa aiba inteles chiar daca am taia toti copacii din lumea asta. Eu nu cunosc idei care sa nu fie cat de cat abstracte. Poate ca altii au auzit despre asa ceva.

Sa ma impusc daca pricep despre ce vorbiti. Calea spre adevar prin simturi? Jos abstractul, sus concretul!

Unii au gasit calea spre adevar prin sex, "cu toate simturile... cu toata inima". Cat se poate de concret.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pe de altă parte, "dorinţa omului" de a se întoarce spre Dumnezeu îmi pare ea însăşi lucrare a Duhului Sfânt.

Inseamna ca asupra mea Duhul Sfant inca nu a lucrat, din moment ce nu am asemenea dorinte. Ce concluzie se poate trage de aici? Ca n-am motive sa trag nicio concluzie. E singura concluzie rationala.

În prealabil postat de Dreptate

Cred ca se pune gresit intrebarea.Toate creaturile au in ele Duhul lui Dumnezeu.Daca Dumnezeu si-ar retrage Duhul Sau din toate creaturile Sale acestea ar inceta dintr-o data sa traiasca,spune Scriptura.Toate creaturile au in ele Duhul lui Dumnezeu, inclusiv omul.Diferenta o face blasfemia impotriva Duhului Sfant.

De unde stiti ca Scriptura e corecta in aceasta privinta? Deoarece observ ca la fel precum Scriptura aveti convingerea ca Duhul Sfant e real. Pe ce va bazati? De asemenea, nu inteleg ce vreti sa spuneti despre blasfemie. Daca, de exemplu, nu sunt convins de realitatea Duhului Sfant, cum as putea sa-l blasfemiez? Cum poti blasfemia ceva despre care nu stii daca exista?

În prealabil postat de fallen

Daca duhul sfant e sau nu irezistibil, e greu sa ne dam seama, asa cum e greu sa ne dam seama daca pana acum am fost vreodata chemati si am raspuns sau nu chemarii sale. Eu personal cred ca am fost chemati de multe ori si nu ne-am dat seama, chiar daca ne-am dus chiar daca nu.

Nu ar fi fost normal oare sa fim chemati in asa fel incat sa ne putem da seama? In caz contrar, ce fel de chemare ar fi fost aceasta. E ca si cum ai incerca sa-l chemi pe unul ce merge de cealalta parte a strazii, dar in loc sa-l strigi sa te auda, il strigi in gand, stiind totusi din start (doar esti omniscient) ca nu te va auzi. Nu va dati seama ca prezentandu-l pe Duhul Sfant intr-un mod atat de bizar, va trebui sa fim foarte creduli pentru a-i cauta un loc in lumea reala?

În prealabil postat de Andrei50

In cartea lui Isidor Martinca preot profesor romano-catolic ,,Duhul sfant,, este tratata tocmai problema SEMNIFICATIEI ,duhului sfant, atat in Vechiul Testament , cat si in Noul Testament. Iar intr-un loc se spune ca textul din 1 Ioan ,,Caci trei sant care marturisesc in cer,, a fost introdus cu continut eretic cam prin anul 160 en.

Gresit! A fost introdus ca o glossa la textul Vulgatei prin secolul al IV-lea si a patruns in textul grecesc in secolul al XV-lea. Poarta denumirea de "Comma Johanneum". Dar indiferent de acest lucru, Duhul Sfant ramane un personaj valid al Noului Testament, fiind amintit si in alte locuri. Ceea ce dumneavoastra numiti "continut eretic" e o simpla eroare de copiere si n-are sens sa facem atata caz de ea, mai ales ca doctrina despre Duhul Sfant fusese deja stabilita in prima jumatate a secolului al IV-lea si nu din cauza acestei chichite marunte, ci din cu totul alte motive.

Nu stiu din ce motiv m-am apucat aici sa apar Duhul Sfant in fata atacurilor asupra sa, poate o fi actiunea Duhului asupra mea, desi n-am niciun motiv sa cred acest lucru. Oricum, mi se pare aiurea sa ne indoim de prezenta Duhului Sfant in Noul Testament, mai ales ca dovezile sunt clare. Ca nu suntem convinsi sau nu stim daca el exista ca Persoana reala e o alta poveste.