Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[osutafaraunu]

În prealabil postat de ioanna

Din moment ce am spus 101 reguli de "vraja lexicala" am crezut ca intelegeti spre ce bat :) Este vorba de cartea 101 Intrebări pe care și le pun adventiștii scrisa de John Graz si Bert Beverly Beach, in care se prezinta solutii pentru modul in care adventistii ar trebui sa dialogheze cu oamenii in lucrarea lor de evanghelizare publica. Ceva asemanator au si Martorii lui Iehova.

Îmi pare rău, n-am înţeles unde bateţi; n-am citit cartea şi cred că nici n-am auzit de ea, însă după cum sună titlul nu pare a fi o lucrare despre misionarism, ci mai degrabă Intrebări pe care și le pun adventiștii.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de stefan florin

stai asa prietene! Mi se pare ca faci o confuzie. Ori erau oameni, ori erau duhuri! Stiu ca in Biblie termenul Suflet mai este folosit si pentru Om, dar termenul Duh este folosit strict pentru fiinte, entitati subcuantice, imateriale.

Neavând altă modalitate, apostolul Petru foloseşte acest termen. Şi e destul de convingător, căci ce dialog ar fi mai potrivit ca cel de la Duh la duh? Aşa cum Ioan Botezătorul a propovăduit "în duhul şi puterea lui Ilie" (Luca 1,17) şi Noe a propovăduit duhurilor din închisoare în Duhul şi puterea Duhului Sfânt [prin care a fost înviat şi Hristos] (1 Petru 3,18-20).

În prealabil postat de stefan florin

Si atunci ce rost mai avea Petru sa aminteasca de cei ce au murit, atat timp ca ei cand au fost in viata auzisera cuvantul Domnului Hristos?

Pentru că numai cei morţi pot învia, iar textul vorbeşte despre învierea lor. Logic.

[ioanna]

În prealabil postat de osutafaraunu

Îmi pare rău, n-am înţeles unde bateţi; n-am citit cartea şi cred că nici n-am auzit de ea, însă după cum sună titlul nu pare a fi o lucrare despre misionarism, ci mai degrabă Intrebări pe care și le pun adventiștii.

Sunt intrebari pe care si le pun adventistii in legatura cu lucrarea lor de evanghelizare publica (multe). Eu am citit-o in engleza. (nu chiar toate intrebarile, am sarit peste unele) Pe site-ul dmv. oficial exista , insa doar cateva fragmente din carte, f.putine, vreo 4-5 intrebari si raspunsurile aferente. V-am spus ca si Martorii lui Iehova au ceva similar, de fapt ei au mai multe. Mi-a placut raspunsul la intrebarea: putem aborda oamenii secularizati? trebuie sa-i scarpinam acolo unde oamenii au mancarimi. F draguta exprimarea :)

p.s exista vreo legatura intre jesuisti si adventisti? adica jesuistii sunt desprinsi din adventisti?
p.p.s aaaa... mi-am adus aminte de ceva, va atac :) ce mi-a placut la cartea respectiva e sugestia ca lucrarea de evanghelizare sa fie pentru persoanele botezate intr-o alta religie, insa acelea care nu traiesc in Hristos, nu frecventeaza biserica etc ... deci domnule Osutafaraunu, nu noua trebuie sa ne deschideti ochii si sa ne faceti sa citim Scriptura ,sa ne abateti de la calea pe care am ales-o :))) Sunt intru-totul de acord cu ce a spus doamna Beverly Bart, nici eu n-as "bate" la cap pe un baptist, daca vad ca e un om care duce o viata linistita, morala, omul e impacat sufleteste, inseamna ca Dumnezeu va avea grija de el, nu eu.

[Savonarola]

În prealabil postat de osutafaraunu

Neavând altă modalitate, apostolul Petru foloseşte acest termen. Şi e destul de convingător, căci ce dialog ar fi mai potrivit ca cel de la Duh la duh? Aşa cum Ioan Botezătorul a propovăduit "în duhul şi puterea lui Ilie" (Luca 1,17) şi Noe a propovăduit duhurilor din închisoare în Duhul şi puterea Duhului Sfânt [prin care a fost înviat şi Hristos] (1 Petru 3,18-20).

Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă. [1 Petru 3:18-20]

Hristos predică duhurilor ţinute în închisoare. Care duhuri ? Versetul 20 spune că duhurile sunt aceia care în trecut, odată au fost necredincioşi. Când au fost necredincioşi ? Tot versetul 20 ne spune că au fost necredincioşi în zilele lui Noe. Prin urmare este evident că acei oameni, care fuseseră necredincioşi în zilele lui Noe, morţi însă fiind, totuşi au primit predica sau predania Mântuitorului Hristos, acolo în închisoarea în care erau ţinuţi. Deci, Hristos Însuşi predică acestor duhuri ale acelor oameni morţi de atâta vreme. Concluzia este evidentă, şi anume aceea că omul continuă să existe, să trăiască după moarte, într-o formă spirituală (în acest versete se menţionează prin „duh”, la Matei 10:28 se menţionează prin „suflet”). Acestor eu-uri spirituale ale acelor oameni, eu-uri care continuau să existe după moartea lor, chiar şi după multă vreme, Hristos le-a predat şi evident asta conduce şi la concluzia nu doar a existenţei spirituale după moartea fizică, ci şi la concluzia existenţei spirituale conştiente, pentru că erau evdient conştiente de vreme ce au primit predania lui Hristos.

Cine s-a coborât să propovăduiască ?
Hristos.

Cui a propovăduit ?
Duhurilor ţinute în închisoare, care fuseseră neascultătoare altădată.

Când fuseseră neascultătoare ?
În zilele lui Noe.

Textele sunt prea evidente pentru a le mai putea răstălmăci. Şi este evidentă inconsistenţa logică a părerii tale (nebiblice) pentru că nu avea cum să le predea nimeni Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos acelor oameni din vremea lui Noe. Nici măcar Noe. Pur şi simplu nu avea cum. Iar versetul spune clar că duhurile erau ţinute în închisoare. Evident este vorba despre nişte oameni care muriseră. Ei, însă ca duhuri, aşa cum îi denumeşte sfîntul Petru, continuau să existe, acolo în acea "închisoare" spirituală. Când fuseseră aceia necredincioşi ? În zilele lui Noe. În zilele lui Noe aceia fuseseră necredincioşi; nu le predica nici Noe şi nici altcineva vreo Evanghelie a Mântuitorului Hristos. Nici nu avea cum, decât dacă venea Hristos în persoană să le-o predice. Iar Noe era prea ocupat cu construirea arcei, şi nu avea timp să le propovăduiască o Evanghelie pe care nu o ştia. Prin urmare, inconsistenţa logică este evidentă, iar minciuna (adventistă) şi mai evidentă. Hristos S-a dus să predea acelor duhuri ţinute în acea "închisoare" spirituală. Asta vorbeşte foarte clar despre continuitatea existenţei umane după moarte în acel chip sufletesc/spiritual, şi despre capacitatea de a fi conştienţi după moartea fizică. Hristos deci a predat acelor morţi, după cuvântul Bibliei. Şi a făcut-o pentru că ei existau şi erau conştienţi, că altfel nu aveau cum să recepteze nici o predanie de la Mântuitorul Iisus Hristos.

Aceste lucruri v-au fost explicate şi de membri ortodocşi, chiar şi de protestanţi (în speţă, Scoţianul). Este evidentă reaua-credinţă a adventiştilor pentru oricine care studiază atent acest forum. Aşa cum şi minciuna nebiblică a adventiştilor este evidentă. Errare humanum est, perseverare diabolicum.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de ioanna

p.s exista vreo legatura intre jesuisti si adventisti? adica jesuistii sunt desprinsi din adventisti?

N-am auzit de ei. Cine sunt?

În prealabil postat de ioanna

p.p.s aaaa... mi-am adus aminte de ceva, va atac :) ce mi-a placut la cartea respectiva e sugestia ca lucrarea de evanghelizare sa fie pentru persoanele botezate intr-o alta religie, insa acelea care nu traiesc in Hristos, nu frecventeaza biserica etc ... deci domnule Osutafaraunu, nu noua trebuie sa ne deschideti ochii si sa ne faceti sa citim Scriptura ,sa ne abateti de la calea pe care am ales-o :)))

Dar cine a zis că aceasta e misiunea mea să vă smintesc de pe calea (ah, era sa scriu cea largă!) pe care-aţi ales-o? Targetul meu e cu totul altul

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Savonarola

nu le predica nici Noe şi nici altcineva vreo Evanghelie a Mântuitorului Hristos.

Ia uite domnule că se mai strecoară şi câte un adevăr în postarea dumitale... aşa... din greşeală.

[ioanna]

În prealabil postat de osutafaraunu

Dar cine a zis că aceasta e misiunea mea să vă smintesc de pe calea (ah, era sa scriu cea largă!) pe care-aţi ales-o? Targetul meu e cu totul altul

Intr-adevar, Calea cea Dreapta pe care ortodocsii au ales-o e larga si frumoasa, luminoasa, nu o poteca umbrita de eresuri. Primejdia din jur, (vocile ademenitoare si viclene ce-ti tintesc insuti credinta ) nu este niciodata mai mare ca speranta ca vei reusi , caci tu mergi pe Calea Adevarului, traiesti intru Adevar si astepti Viata vesnica, tot in interiorul acestui Adevar a Lui Hristos.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de ioanna

Intr-adevar, Calea cea Dreapta pe care ortodocsii au ales-o e larga si frumoasa, luminoasa, nu o poteca umbrita de eresuri. Primejdia din jur, (vocile ademenitoare si viclene ce-ti tintesc insuti credinta ) nu este niciodata mai mare ca speranta ca vei reusi , caci tu mergi pe Calea Adevarului, traiesti intru Adevar si astepti Viata vesnica, tot in interiorul acestui Adevar a Lui Hristos.

"Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află." (Matei 7,13)

[ioanna]

În prealabil postat de osutafaraunu

"Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află." (Matei 7,13)

Calea pe care am ales-o e larga si frumoasa, luminoasa, caci ortodocsii nu sunt formalisti , ci fundamentalisti, orice adevar pe care-l vedem, ne patrunde in suflet si ne umple de lumina. Calea Lui Hristos in sufletul nostru nu e o poteca stramta, ci una care se deschide larg spre lumina cereasca a cunostintei. Ochii trupesti vad doar o poteca stramta, insa ortodocsii vad "poarta cea stramta" cu ochii spirituali deschisi.

[Savonarola]

În prealabil postat de delia31

Ce altceva mai e omul in afara de trup material (sarx), suflet imaterial (psihi) cu acea parte superioara numita duh (pneuma) capabila sa intre in comuniune cu Duhul Sfant ( fiecare cu trasaturile specifice) ?

În prealabil postat de delia31

Omul a fost creat de la inceput sa fie nemuritor, nu? Doar asta inseamna (printre celelalte trasaturi) a fi dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, adica sa aiba in el viata vesnica in sens teologic ( in greaca Scripturii ,,zoe,,), adica izvorata din Dumnezeu.

Conditia initiala a omului il apropie mai degraba de firea ingereasca dar e de o complexitate ontologica specifica data de faptul ca omul a fost creat o unitate noo-psiho-somatica. Spre deosebire de ingeri care nu au si partea somatica. Inainte de cadere, aceste trasaturi noo-psiho-somatice ale omului difera esential de cele de dupa cadere.

La astea m-a gândit şi eu, Delia. Mai demult am scris o postare pe un alt forum. O să o redau şi aici, pentru a o citi şi alţii în cazul în care nu au citit-o. Ceea ce am vrut să spun propriu-zis este că nu doar Bilia sau opere ale Sfinţilor Părinţi, dar şi experienţa spirituală a creştinismului răsăritean validează aceste idei. Experienţele spirituale avute şi mărturisite de creştinii ortodocşi, poate nu doar de ei, dar cu ei sunt în temă, nu pot fi cu adevărat explicate decât datorită constituţiei noo (în sensul de nous) - psiho - somatică (sau pneumato-psiho-somatică), ţinând cont şi de faptul că mulţi sfinţi părinţi văd nous-ul sau pneuma ca partea cea mai înaltă a sufletului, partea propriu-zis spirituală, prin care omul comunică cu Dumnezeu. Evident creştinismul în sine nu ar fi putut să existe fără economia mântuirii lui Iisus Hristos. Experienţele spirituale ale harului necreat, ale vederii dumnezeieşti prin lumina necreată nu pot fi explicate decât prin elementul personal, al sinei spirituale personale al constituţiei umane. Prin urmare nu se poate ca omul să nu fie acea sinteză pneumato(/noo)-psiho-somatică, şi prin urmare nu are cum ca teoria adventistă să fie adevărată. Falsitatea acestei teorii nu este astfel demonstrată exclusiv de Sfânta Scriptură, ci şi de teologia şi spiritualitatea Sfinţilor Părinţi în Biserica Creştină. Ai putea să exprimi şi o părere asupra celor gândite şi scrise de mine, evident fără ca să am vreo pretenţie de originalitate, dacă gândeşti că ar fi vreo critică de făcut pentru rafinarea acestei poziţii.

Omul nu este doar o fiinţă fizică ci şi una spirituală. Pe lângă ceea ce caracterizează în genere viaţa spirituală, sau aspectul spiritual al vieţii omului, teologia şi spiritualitatea creştină răsăriteană a pus în evidenţă un anumit aspect care rezidă în faptul că omul Îl poate cunoaşte pe Dumnezeu în mod direct, printr-o vedere spirituală, sub puterea acţiunii iluminatoare şi curăţitoare a harului necreat al lui Dumnezeu. Acest aspect poate fi observat spre exemplu în scrierile lui Simeon Teologul şi Grigorie Palama, evident nefiind singurii teologi şi scriitori care au mărturisit despre acest tip de cunoaştere a lui Dumnezeu. Acest tip de cunoaştere a lui Dumnezeu, mai răspândit în mediile monahale ale Răsăritului creştin, pune în evidenţă pe om aşa cum mulţi nu îl cunosc pe omul însuşi. Omul este în această ipostază un văzător al celor nevăzute, un înţelegător al celor neînţelese, un văzător spiritual cu vedere şi ochi spirituali, deşi experienţa iluminării prin harul necreat al lui Hristos nu se reduce exclusiv la una strict duhovnicească, spirituală, experienţa resimţindu-o omul în întregul său ca fiinţă. Totuşi această vedere spirituală cultivată mai mult în răsăritul creştin ortodox pune în evidenţă, aşa cum am spus, omul ca fiinţă înzestrată cu o vedere spirituală potrivită pentru a recepta lumina necreată, sau harul necreat care iluminează omul cu cunoaşterea în lumină necreată a Dumnezeului Celui Viu. Problema care se pune este în mod evident nu doar faptul că adventismul nu cunoaşte despre ce este vorba, dar pe lângă asta teoria adventistă nu poate explica din premisele sale despre fiinţa umană concluziile experienţiale la care exponenţi ai spiritualităţii creştine răsăritene au ajuns. Premisele teoriei adventiste, şi anume că omul ar fi doar un trup [foarte complex cu un creier foarte complex] animat de un duh de viaţă care ar fi o forţă impersonală ce animă trupul omului, nu pot explica această specie de cunoaştere a lui Dumnezeu întâlnită preponderent în răsăritul creştin şi anume cunoaşterea prin vedere spirituală a luminii necreate a lui Dumnezeu, sau experienţa iluminării mistice sub acţiunea harului necreat al lui Dumnezeu. Simplul trup omenesc, chiar şi aşa complex cum este mai ales în ce priveşte creierul său, animat de un duh de viaţă, ceea ce ar fi omul după teoria adventistă, nu este totuşi suficient pentru a explica aceste experienţe spirituale mistice de cunoaştere a lui Dumnezeu, neputând să explice exclusiv de la ipotezele pe care se bazează această teorie a grupării adventiste. Această percepţie spirituală, această vedere spirituală presupune deci pe om înzestrat cu „simţuri”, cu „organe de percepţie” care percep o lumină care este dincolo de domeniul creatului şi al perceptibilului doar prin simţurile omului pe care trupul le are, aşa animat de acel duh de viaţă cum este. Prin urmare, dacă omul s-ar reduce la ceea ce teoria adventistă pretinde, el nu ar avea în realitate capacitatea de a experia asemenea stări, de a experia o asemenea cunoaştere a lui Dumnezeu prin lumina Sa necreată, pentru că trupul sau simplul trup animat, chiar cu complexul creier pe care îl are, nu poate fi exclusiv prin sine şi de sine receptacol conştient spiritual al unei asemenea lumini necreate a lui Dumnezeu. Experienţa de cunoaştere a marilor trăitori mistici răsăriteni creştini ortodocşi presupune ca omul să aibă şi să fie ceva mai mult decât ni-l prezintă searbăda şi săraca teorie adventistă, pentru că altfel aceste experienţe conştiente, personale, de cunoaştere a lui Dumnezeu prin harul Său necreat nu ar fi posibile: trupul omului, exclusiv de sine ca trup, animat de un duh impersonal şi inconştient de viaţă, nu se poate face receptacol percepător al luminii necreate a lui Dumnezeu, a aceste lumini spirituale cunoscută conştient, chiar dacă la un nivel superior mistic de conştienţă umană. Această experiere este posibilă datorită faptului că structura fiinţei umane este de fapt alta decât cea pe care o descrie searbăda şi săraca teorie adventistă [care doar pare a fi biblică, dar nu este] şi datorită jertfei răscumpărătoare şi învierii lui Hristos care curăţă şi reface chipul lui Dumnezeu din om şi îi [re]dă, prin harul lui Dumnezeu, posibilitatea acestei experienţe extrem de profundă de cunoaştere tainică a Dumnezeului Celui Viu. După teoria adventistă omul se reduce la capacităţile de cunoaştere „normale” prin simţuri, prin intelect, prin afecte care totuşi îl menţin pe om închistat într-o experienţă lumească bazată uneori şi pe moralitate dar totuşi într-o experienţă mundană. Nici chiar viziunile nu îl scot de fapt pe om din această structură limitată de cunoaştere. Teoria adventistă despre om nu poate explica experierea necreatului în mod personal şi conştient în „mintea” şi „inima” omului, arătând încă o dată că este o teorie greşită.