Despre mustrare!

[iustin10]

În prealabil postat de nutucutu

Poate ca ar fi trebuit. Mie mi s-a intimplat urmatorul lucru: firma la care lucrez se afla linga o biserica; are hramul Adormirea Maicii Domnului. Seful meu are in birou o icoana cu Adormirea Maicii Domnului; am observat ca nu pleaca undeva fara sa se inchine la acea icoana, nu conteaza ca linga el se afla italieni, englezi sau romani. Cu toate astea e un temperament coleric, se enerveaza repede, vorbeste urit si jigneste usor. Acum vreo doi ani, cred, ne-a chemat la lucru pe 15 August. Eu ma gindeam ca linga noi toata lumea o celebreaza pe Sfinta Fecioara, iar noi muncim. Ei bine, tot ce am lucrat in ziua aia am reparat vreo doua saptamini dupa aceeia. Eu i-am spus sefului ca s-a suparat Domnul ca nu i-am respectat ziua mamei Lui si ne-a pedepsit; nu numai ca am lucrat fara spor, dar am lucrat si in pierdere. Nu mi-a spus nimic, insa anul viitor am avut liber pe 15 August.
.

Frumos exemplu tau.Intradevar,unele mustrari aduc roada,iar altele aduc fiere.Bisturiul poate fi folosit la a rani sau la a vindeca pe cineva. Ma gindeam la un criteriu.Ce tie nu iti place altuina nu ii face.Ori mie imi place sa fiu mustrat.Pe moment imi pica greu,dar apoi imi face bine.E singurul prilej sa ma autocunosc.Asa ca mustrati mai cu incredere,caci,paradoxal,s-ar putea ca celalalt sa si-o doreasca si sa ii faca bine.Decit indiferenta,si sa nu ma bagi in seama,prefer sa ma mustrii,ca atunci macar este inceputul unui dialog. Dragostea nu inseamna acuzatii,dar nici indiferenta.