Despre viclenia sectantilor

[Adriana3]

În prealabil postat de ioanna

Eu nu vad necesitatea introducerii preotiei slujitoare la femei. Daca marea majoritate a oamenilor va spune DA, deci vad ca aceasta propunere nu produce dezbinare si tensiune, atunci ma conformez si accept, insa pana atunci, imi rezerv dreptul de a spune NU (din mai multe motive) si nu, nu e nici egoism, nici lipsa de iubire sau respect fata de femei.

Parerea mea e ca tu ai o reticenta fata de barbati si invoci diverse pretexte doar pentru a nu fi nevoita sa mergi la spovedanie sau ai avut o experienta neplacuta la prima spovedanie, de aceea n-ai mai repetat-o. Daca intr-adevar ai simti nevoia sa o faci, ai face-o. Spune-i parintelui la spovedanie toata nelinistea ta, tot abuzul pe care-l resimti ca femeie. Boicotul spovedaniei pe motivul ca preotul e barbat mi se pare un gest usor infantil, nu pedepsesti Biserica , ci te pedepsesti pe tine. Dumnezeu e cel care ne dezleaga pacatele, preotul e martorul pocaintei noastre sincere.

“Abuzul” in Biserica Ortodoxa l-ai resimtit inainte sau dupa ce ai frecventat Biserica Anglicana sau cea Catolica?

Inainte. La catolici a fost mai Ok. pentru ca au mai mult respect fata de femeie. Dupa care mi-am zis sa reincerc la sa merg la ortodocsi. Preotul era foarte simpatic si de treaba, un om foarte instruit, un preot grec cu studii atat ortodoxe (facultatea) cat si catolice (doctoratul) si urma si Facultatea de drept, nu avea nimic impotriva preotiei la femei ci mi-a spus parerea lui despre faptul ca nu sunt femei preot la ortodocsi (vrei sa o auzi?), mi-a confirmat faptul ca grecii nu au absolut nici o problema cu ciclul femeii ci se poate si Impartasi daca vrea, spovedania a decurs foarte usor, nici macar pentru faptul ca fusesem la catolici nu mi-a dat canon ci dimpotriva mi-a dat dezlegare la Impartasanie, o Impartasanie care mi-a adus o pace profunda pentru saptamani in sir, mi-a prezis ca voi trece cu bine un examen super-dur care ma astepta, deci absolut nimic de reprosat. Am fost in tara la examen, a fost totul super, m-am intors si la prima Liturghie de aici trebuiau prezentate icoanele in Biserica. Barbatii le-au scos pe cele din Altar, s-au asezat cu ele in spatele preotului care tinea slujba iar femeile le-au luat pe cele din Biserica de pe pereti. Nimeni nu le-a bagat si pe ele in seama, nu au fost invitate sa se aseze si ele macar in spatele barbatilor cu icoanele ci erau ca inexistente. Am avut o durere de inima ce nu ti-o pot descrie, cand am vazut cat de putin respect era fata de ele, cum in Biserica aia contau doar barbatii chiar si pentru cele mai marunte lucruri, cum Biserica era doar a lor. Amiesit plangand de acolo si mi-am spus ca la greci eu nu mai calc. Asa ca am mers la rusi unde preotul nu numai ca nu are nimic impotriva femeii preot dar el mi-a zis ca se vor reintroduce femeile diacon si apoi preot, el insusi a intrat cu propria fetita in Altar cand a botezat-o, toate bune si frumoase pana intr-o zi, sarbatoarea Pogorarii Duhului Sfant cand in omelia lui a vorbit numai despre barbati, ca si cand Biserica numai a lor ar fi. Am iesit plangand si de acolo si mi-am zis ca este clar ca nu am ce cauta intr-o biserica care apartine doar barbatilor. In acel moment am vrut sa o parasesc definitiv, in ciuda raspunsului primit. In acest context am cautat sa vad daca exista Biserica anglicana in oras si exista. Si in plus cu preot femeie. Le-am spus de sunt la ei, mi-au zis ca pot sa vin la ei ori de cate ori vreau, sunt bine-venita, ba chiar preoteasa englezoaica mi-a zis in romaneste "Bine ati venit", mi-au zis apoi sa nu imi fac probleme daca la un moment dat decid sa ii parasesc, sa merg acolo unde ma cheama Domnul, si slava Domnului ca m-am mai pus pe picioare pentru ca sufeream enorm din cauza misoginismului din propria biserica. Faptul de a vedea in sfarsit oameni cu respect si pentru femeie in practica mi-a dat curaj si forta sa reincep sa particip la Liturghiile ortodoxe. Intre timp preotul grec a fost schimbat cu un altul care locuieste mai aproape, caci fostul venea din celalalt capat al Frantei. Acestuia nu i-am spus deocamdata decat ca vreau sa urmez Teologia. Mi-a raspuns ca-i grozav (intr-o traducere aproximativa in romana). Si cam atat. Si era sa uit, este si biserica romaneasca, in asta am fost umilita cel mai mult in mod gratuit tot intr-o zi de Pogorare a Duhului Sfant, dupa un discurs foarte frumos despre iubire, incat am zis ca acolo nu mai pun piciorul niciodata ci voi merge la greci. O prietena i-a comunicat preotului decizia mea iar prin ceea ce i-a raspuns ei ca sa ma impace am inteles ca totul fusese absolut gratuit. Asa ca mi-am tinut cuvantul si la el in Biserica nu am mai pus piciorul. M-am dus la greci, la catolici, la rusi, tot intr-o deriva incercand sa inteleg ce atitudine sa iau, sa parasesc BO definitiv sau nu? Apoi am ajuns la duhovnicul grec si toate cele de mai sus.