Relativismul:toate religiile sunt bune

[cipri85]

" Prin învătătura si sfaturile sale, Krishna îl convinge pe Arjuna să-si depăsească scrupulele morale si să lupte cu toată bărbătia si hotărârea, neluând în calcul nimic altceva decât victoria. Pe tot parcursul bătăliei care va urma, Krishna îi sugerează lui Arjuna să recurgă la o impresionantă gamă de infamii, sfatuindu-1 să-si ignore toate obiectiile de ordin moral si să se concentreze asupra unicului obiectiv important, câstigarea războiului. Efortul sistematic al lui Krishna este de a-1 perverti moral pe Arjuna, fâcându-1 să creadă că nu există diferentă între bine si rău si că tot ceea ce contează cu adevărat este să-1 adore pe el, zeul desăvârsit, care încarnează atât binele cât si răul, care se află dincolo si mai presus de bine si de rău. Practic, atunci când cineva propune oamenilor „să urmeze drumul cel mai usor“, sau când învată cu autoritatea unui guru că „nu există diferentă între bine si rău“, ori insinuează exact acelasi lucru prin cuvintele „zeul desăvârsit are înlăuntrul său atât binele cât si răul“, în realitate îi împinge pe oameni pe calea răului. Este ca si când ar spune: „De ce vă complicati înfruntând atâtea dificultăti pentru a realiza binele? De ce nu preferati săvârsirea răului, care nu cere timp si efort? în final veti ajunge oricum în acelasi punct, la întâlnirea cu zeul desăvârsit care adună în sine atât binele cât si răul! Fiti pragmatici, nu vă mai preocupati de bine si optati pentru rău, căci nu există nici o diferentă...“.

Dincolo de faptul că rationamentul de mai sus este expresia uneia dintre strădaniile cele mai vechi si mai abile ale Diavolului de a-1 însela pe om atrăgându-1 spre rău, merită să mai observăm că zeul Krishna îsi bate joc în egală măsură de combatantii cei „buni“ si de cei „răi“; singurul lucru care pare să-1 intereseze cu adevărat (asa cum reiese din cuvintele si faptele sale) este provocarea unui măcel cât mai sângeros... însă de vreme ce nimic nu are sens, de vreme ce nu există nici o diferentă între bine si rău, care mai poate fi mobilul instigării la un asemenea măcel, în afară de satisfactia morbidă a zeului?''

[cipri85]

"Zâmbind multumit, Krishna conduce carul de luptă al lui Arjuna în războiul fratricid. Ce fel de zeu este acela care îsi află satisfactia în durere, în sânge, în moarte? Până si omul cel mai ignorant 1 se va întreba inevitabil ce diferentă există între învătăturile si comportamentul zeilor hindusi si cele ale demonilor despre care vorbeste atât de limpede Scriptura..."

[cipri85]

" Aici este expusă o fotografie „de familie“. In mijloc stă Shiva, marele zeu al distrugerii si totodată cel dintâi yoghin, încadrat de sotia sa Paravati si de fiul său Ganesha. Acesta din urmă poartă serpi încolăciti în jurul gâtului, iar din capul său izvorăste râul Gange. Stă asezat pe o piele de tigru, după cum se cuvine marilor yoghini. Desigur, avem din nou de-a face cu o manieră de percepere a divinului asemănătoare celei a vechilor elini, care credeau că Zeus s-a căsătorit cu Hera si l-au născut pe Apollon, spre exemplu. Aceasta este oferta religioasă a gurusilor: reîntoarcerea la idolatrie, având ca obiect zeităti care fie copiază trăsăturile si modurile de organizare socială ale oamenilor, fie sunt zoomorfe sau hermafrodite."

[cipri85]

"In fotografia alăturată este reprezentată zeita Kali, care întruchipează latura feminină a lui Shiva, energia lui - Shakti, precum învată indienii. Ea este aproape întotdeauna înfătisată călcând pe cadavrul zeului Shiva. Poartă la gât un colier de capete tăiate, iar în jurul mijlocului o fustă din mâini tăiate. Limba lungă si rosie, pe care o scoate din toate capetele sale, simbolizează neostoita sete de sânge a zeitei. Cu o mână tine un cap proaspăt tăiat din care picură sânge într-o cupă. Zeita este mereu zugrăvită în acea stare de exaltare maniacă pe care i-o provoacă gustul sângelui cald! Această ipostază a „divinului“ oferă o si mai revelatorie imagine asupra a ceea ce înteleg viclenii si demonicii brahmani când spun că Dumnezeu „este dincolo de bine si de rău“...

Fireste, în Occident aceste lucruri sunt mult mai putin cunoscute la nivel de mase. Se consideră, pesemne, că încă „n-a sosit ceasul“ aducerii lor la lumină, că nu suntem încă întru totul „pregătiti“... în prezent, neinitiatii sunt momiti cu discursuri despre „stiinta“ yoga, sănătate, armonie, canalizarea energiilor divine, si alte asemenea formule mai usor digerabile pentru un neofit occidental.

Adoratorii zeitei Kali sunt organizati în grupuri secrete. Se dedau la orgii sexuale, sacrificii umane rituale si alte practici de magie neagră. Primirea în grup este precedată de supunerea la diverse probe. „Biletul de intrare“ constă în aducerea unui cadavru: crima constituie o conditie de admitere sine qua non. Numele acestei caste criminale este Kapalika. Există temple ascunse în care membrii ei aduc jertfe omenesti în fata idolului zeitei, intonând imnuri din Rig Veda si rostind anumite mantre, cu ajutorul si participarea activă a brahmanilor."

[cipri85]

" Zeul Ganesha este în acelasi timp om, elefant si soarece. Cândva marele zeu Shiva, cel mai mare yoghin, întorcându-se acasă după o meditatie îndelungată, a întâlnit un necunoscut stând în prag si vorbind cu frumoasa Paravati, sotia lui. Orbit de gelozie, si-a tras îndată sabia din teacă si i-a tăiat capul. Paravati i-a strigat în hohote de plâns: „Tocmai l-ai omorât pe fiul tău!“. în deznădejdea sa, Shiva a retezat capul unui elefant care se întâmpla să treacă pe acolo si 1-a lipit pe grumazul fiului său. Asa a fost plăsmuit Ganesha, potrivit „teologiei“ hinduse.

Ce element ar trebui să frapeze mai întâi în această povestire? Nestiinta atotputernicului si atotcunoscătorului Shiva? Superficialitatea lui? Caracterul său coleric, sanguinar si revansard? Gelozia sa atât de mundană? Oricât de rizibil ar părea, comportamentul zeilor hindusi este identic cu cel uman. Faptul este însă cât se poate de firesc, întrucât acesti zei sunt inventii ale oamenilor, întocmai ca si cei doisprezece zei ai Olimpului, născociti de vechii greci... Idolatrie pură, ba chiar în sensul cel mai primitiv al cuvântului!"

[cipri85]

" Narasihma Avatara: Marele Vishnu s-a încarnat în zeu cu chip de om-leu. Este adorat de femei în timp ce sfâsie abdomenul unui om. Acelasi mare zeu s-a mai încarnat si în alte rânduri ca animal: Matsya (peste), Kurma (broască testoasă) si Varaha (porc sălbatic); bineînteles, întotdeauna pentru a păstra echilibrul cosmic între bine si rău."

[cipri85]

"Imaginea de fată îl prezintă pe Hanuman, maimuta care a devenit zeu, alături de câteva medalioane cu scene din viata sa. Hanuman are meritul de a-1 fi ajutat pe zeul Rama în războiul purtat de acesta pentru a-si redobândi sotia răpită.

Este foarte popular în India. Icoanele sale împânzesc magazinele, taxiurile, coloanele caselor... De aceea maimutele, ca si vacile, sunt socotite sfinte si sunt lăsate să se plimbe pretutindeni nestingherite, chiar si în temple, în vreme ce oameni precum paria sau cei din castele inferioare sunt profund dispretuiti!"

Dincolo de pornirea ta vadită contra hinduismului, iti scapă de exemplu miturile grecilor si a romanilor...Si acolo există mulţime de zei unul mai capricios ca altul, iar dacii aveau pe Zamolxis ...si practicau sacrificiul uman.....lucruri care vorba ta , spun totul....Ca să te pronunţi vizavi de aspecte privind o religie anume trebuie să fi studiat ani buni nu doar să rupi citate ............Parerea mea....

[cipri85]

În prealabil postat de misteria

Dincolo de pornirea ta vadită contra hinduismului, iti scapă de exemplu miturile grecilor si a romanilor...Si acolo există mulţime de zei unul mai capricios ca altul, iar dacii aveau pe Zamolxis ...si practicau sacrificiul uman.....lucruri care vorba ta , spun totul....Ca să te pronunţi vizavi de aspecte privind o religie anume trebuie să fi studiat ani buni nu doar să rupi citate ............Parerea mea....

Nu-mi scapa din vedere miturile grecilor sau ale dacilor, sunt si ele aprope la fel de "puturoase" ca si cele hinduse. Dar asta a fost o data, pana acum 2000 de ani. Din fericire acum nu prea mai exista adepti ale acestor basme pentru ca din fericire acum 2000 de ani "poporul ce era in intuneric a vazut Lumina mare". Doamne ajuta sa o vada cat mai multi si in zilele noastre. Sa fim cati mai multi asemenea lui Zaheu vamesul sau femeii desfranate.

Iarta-mi exprimarea, dar cand ceva pute si pute rau nu mai stai sa te gandesti de ce pute... si mai ales cativa ani.
Am citit cateva carti pe tema aceasta si marturiile catorva nefericiti ce au trait experienta hinduismului/budismului. Avea parintele Arsenie Papacioc o vorba "cu dracu nu se sta de vorba", mai ales daca vezi ca au facut-o altii si s-au cam ars.

În prealabil postat de cipri85

Nu-mi scapa din vedere miturile grecilor sau ale dacilor, sunt si ele aprope la fel de "puturoase" ca si cele hinduse. Dar asta a fost o data, pana acum 2000 de ani. Din fericire acum nu prea mai exista adepti ale acestor basme pentru ca din fericire acum 2000 de ani "poporul ce era in intuneric a vazut Lumina mare". Doamne ajuta sa o vada cat mai multi si in zilele noastre. Sa fim cati mai multi asemenea lui Zaheu vamesul sau femeii desfranate.

Iarta-mi exprimarea, dar cand ceva pute si pute rau nu mai stai sa te gandesti de ce pute... si mai ales cativa ani.
Am citit cateva carti pe tema aceasta si marturiile catorva nefericiti ce au trait experienta hinduismului/budismului. Avea parintele Arsenie Papacioc o vorba "cu dracu nu se sta de vorba", mai ales daca vezi ca au facut-o altii si s-au cam ars.

Sa ştii ca personal nu îi consider nefericiţi pe budhişti nici pe hinduşi, cîta vreme nu fac rău semenilor lor, respectă toate formele de viaţa si foarte mulţi nici măcar nu ucid pentru a se hrăni, trăind doar cu legume si fructe. Nu pledez pentru nici o religie, deoarece socot că fiecare are dreptul de a opta , liberul arbitru este un dat dintru începuturi !