despre iertarea pacatelor

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de alinuu

nu e asa usor...copilul in fiecare seara se roaga:DOAMNE DOAMNE te rog frumos adu-o pe mamica inapoi!exact asa zice,El i-a adus-o,ea a venit la noi,dar eu...mi-am schimbat comportamentul,mi-am batut joc de munca lui Dumnezeu,de asta ma invinovatesc asa,de asta i-am si trimis bani acolo in sicilia,ca daca era jigodie lua banii si nu venea,dar a venit sa facem casa impreuna,iar eu mi-am batut joc,poate din nejudecata!nu cred ca o aducea Dumnezeu sa-si bata joc de noi,am specificat la inceput,m-am rugat sa ne ajute sa-mi gasesc o jumatate,care sa ma iubeasca pe mine si pe baietel,nicidecum nu m-am gandit la ea,si iata ca la cateva zile am dat de ea...pe facebook

Alinut, daca tu ramai setat pe ceva anume, nu vei reusi decat se te chinui. Copilul e la varsta la care poate fi 'modelat', la varsta la care imita parintii. Mergeti amandoi la biserica, spovedeste-te, invata-l cele bune, axeaza-ti iubirea si atentia asupra lui. Las-o pe ea! Lasa-te in voia Domnului, ai rabdare, nu intra in panica si lasa in urma chinul prin care treci. Domnul nu lasa pe nimeni! Ai incredere ca iti va darui ce-i mai bun, daca te lasi in voia Lui!

alinuu, te rog citeste toate postarile colegei noastre dobrin7m de pe acest thread :

În prealabil postat de dobrin7m

Despre dragoste, cu Parintele Pantelimon, de la Manastirea Oasa

"Fara Dumnezeu, orice iubire moare"

- Timisorean la origine, absolvent al Facultatii de Arte Plastice a Universitatii de Vest, in prezent e calugar si preot la Manastirea Oasa, unde picteaza si minunate icoane, pline de aur si har. Dar aurul cu adevarat pretios al tanarului parinte e inaltimea sa duhovniceasca deosebita, care transpare si in textul pe care il publicam. Un indreptar de viata si de iubire adevarata -

"Iubirea e fundamentul fiintei noastre"

- Drumul spre Oasa e batut de sute de tineri care vin sa se spovedeasca. Simtiti, oare, prin destainuirile lor, ca ceva s-a schimbat in felul in care se raporteaza la dragoste?


- As spune ca noi, monahii, cunoastem mult mai bine lumea decat se cunoaste ea insasi, pentru ca noi n-o vedem din exterior, ci din interior. In sensul acesta, parerea mea este ca tinerii de azi au mare potential sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea ei nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.

- De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare?

- Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, straniu, de fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb, dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi, oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca raiul e comuniunea cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi.

Aceasta este doar prima postare.
Doamne ajuta!