Dati-mi un sfat, va rog

În prealabil postat de zaharia_2009

Sfintul Vasile cel mare ne spune : ,,...prieten imi este acela care imi arata greselile mele ".

Pornind de la aceste cuvinte , un frate adevarat cred ca este acela care vazindu-l pe fratele sau ca este/traieste in mare pacat/patimi nu cauta sa-l compatimeasca , sa-i vorbeasca in mod expres frumos si cu menajamente (aviz fraiericilor de serviciu : nu voiesc sa spun ca trebuie sa-i vorbesti in vreun fel mizerabil neaparat !), sa se poarte cu el cu manusi ca nu cumva sa se supere sau sa se streseze mai mult decit este , sa nu-i desvaluie iadul in toata grozavia lui ca sa nu se sperie, sa nu-i pomeneasca de numele pacatelor pe care le-a facut (de moarte - auziti si voi, nu este clar ? pai daca ele insele se cheama ,,de moarte" , noi de ce sa le mascam si sa zicem ca nu este chiar asa, ci ca sunt ,,de viata" ?!- ori strigatoare la cer , ori atit de silnice incit sunt impotriva duhului sfint fiind de neiertat !) ci cauta sa il duca cu mintea si judecata si constiinta sa in stare de luciditate, de trezie cognitiva, prin explicarea faptelor lui , deci cauta sa il readuca in stare de constienta si judecata in iadul pacatelor in s-a coborit singur prin desfatarea in placeri si senzatii trupesti, carnale cind pacatuia, ca astfel vazind de data aceasta lucid grozavia faptelor lui sa stie foarte bine ce a gresit si ce are de facut de axcum inainte ,chiar din aceasta clipa si nu de miine, si nu miorlaieli sau lingusiri .
Altminteri ii iesti frate doar dupa vorbe , si am mai dat acest exemplu pe un thread asemanator .
Gheronii mari (mai ales Cleopa si cei doi Arsenie) erau de neinduplecat cu pacatul , nu umblau cu menajamente , ci te infrunta si te lovea cu vorba tocmai in minte si in suflet tocmai pt.ca sa intelegi clar ca ai gresit rau, ca esti in pericol de moarte pt. ca ai facut pacate de moarte si ca este timpul sa te indrepti cit poti de bine , de profund si de repede .
Unui bolnav de cancer , numai in Romania i se minte de regula starea de sanatate si i se ascunde pina se prapadeste in loc sa i se spuna franc , asa, verde in fata (cum de altfel staruie si marii duhovnici sa procedam) tocmai pt. a avea timp sa se pocaiasca sa se curateasca , sa se spovedeasca si sa se grijeasca punindu-se in regula si rinduiala pt. noul drum ce il are de facut . Nu cu miorlaieli si cu cuvinte frumoase dar mincinoase putem descrie perfect in fata aproapelui iadul in care el din placere si ignoranta s-a coborit.
Pai ce facem , proloagele zilnice nu le citim ? Vieti de sfinti .... nimic ? Am uitat de unde sa luam exemplu , cum sa demascam pacatul si cum sa luptam cu el ? Stam doar la relativitatea arbitrului fiecaruia : mie mi se pare ca ... !!!

Acest subiect deschis de aceasta sora este atit de amplu incit numai un duhiovnic bun (dar bun !)il poate rezolva canonic si daca bine inteles vrea si penitenta .
Aici, cu 3 vorbe ale fiecaruia nu facem mare ajutor decit sa dam sfaturi mincinoase(cei care-si permit cu larghete asa ceva crezind ca fac menajament) in spatele vorbelor frumoase : ma repet, chiar spuneam pe un thread asemanator ca asa procedeaza crestinii care se inchina la mai multi dumnezei (unul la biserica , unul inafara ei , unul la servici , s.a.m.d.) cind aud de un frate inglobat in patimi : lasa mai, nu te necaji, toti suntem oameni , toti gresim ... nu-i nimic , Dumnezeu ce treaba mai are decit sa ne ierte pe noi chiar si prin intermediul netului . Hai , gata , nu te mai speria fara rost !
Diplomatia este stinta satanei , a minciunii si a inselatoriei , a vecsatiilor si a tertipurilor . De aceea este si mult apreciata de cei care se alinta cu ispititorul.
Crestinii marturisesc intotdeauna numai adevarul si dreptatea deoarece ne spune David in Psaltire : ,,... cuvintul Tau este adevarul si dreptatea ta este in veac ! "

Deci , eu asa cred ca este cel mai potrivit, asa am invatat de la duhovnicii barbati in credinta dreapta si consider ca asa este cel mai potrivit : sa spunem fratelui care se zbate in pacate si in patimi in ce stare se afla tot asa cum ii spunem drept si pe fata unui canceros despre ce are tocmai pt. a avea timp sa se pregateasca , sa se pocaiasca , sa se indrepte si sa se intoarca cit mai repede cu fata catre Dumnezeu . Alminteri ne asumam mari riscuri si si pe el il ducem la pieire , vorba aceea : orb pe orb calauzind ... !!

Dar iarasi aviz fratilor neonesti care se reped deobicei , din initiativa lor insasi, la ce este mai rau si nu la bun, ca acest adevar si dreptatea nu se marturiseste zbierind , sa nu intelegeti asa , ori stimbindu-ne la interlocutor sau holbind ochii , ori gesticulind violent !!! Nu fratilor , sa nu va inchipuiti ca dreapta marturisire se face asa ! Se face calm , linistit,cu mult discernamint dara fara a ascunde ceva oricit de mic sau fara a folosi cuvinte inselatoare , ci direct si pe fata !

Numai unii stiu sa implineasca aceste cerinte , numai unii stiu sa spuna lucrurilor pe nume fiind directi si fara menajamente .
Cind s-au savirsit pacatele , s-au savirsit cu menajamente ? Pai atunci , ca stind inaintea lui Dumnezeu , nu se cade sa folosim aceiasi oca pt. aratarea lor si sa nu unblam cu 2 ocale diferite incercind sa pacalim fratii , fara voie de multe ori, dindu-ne grozav de gingasi si de prietenosi si de indulgenti, acolo unde nu este cazul ? cum ca nu este chiar asa de rau cum ti-a zis un hala ! Ei, lasa ca se indreapta lucrurile si ca Dumnezeu ce alta treaba mai are decit sa tot primeasca emailuri de iertare din gura noastra ... ca din fapte 'om vedea noi cind ne indreptam .
Necazurile sunt pe noi cit casa si noi stam la indoiala daca o fi chiar asa de rau cum zice un apucat sau mai merge ceva , ceva ... !

Mai bine sa se supere sora si sa se infioare si sa se cutremure dar sa se opreasca de la pacate si sa se indrepte decit sa creada ca de, asa se intimpal in epoca asta moderna la fetele ,,serioase" si ca mai toate au patit la fel si ca in timp isi va gasi si ea norocul si totul va fi bine pina la urma !
Da se poate proceda si asa , dar aceasta nu este marturisire crestina , ci masluire necrestina !


Evident , am marturisit doar parerea mea intima !

No, acuma, eu chiar ma simt vinovata! Nu in ceea ce priveste cazul de fata, ci in general.
De ce zic asta? pentru ca eu sunt adepta duhului blandetii. Un fel de "miau, miau".
Zic ce am de zis, critic si imi arat dezaprobarea in termeni miorlaiti, cumva... De ex cu baiatul meu cel lenes: " baiatul mamei, hai, te rog, pune-ti sosetele in cosul cu rufe murdare. Nu le mai lasa imprastiate, dragul mamei, ca imi dai de lucru si apoi este urat in camera ta. Nu-i frumos, fii mai responsabil, etc, etc... de genul asta" (... si le iau eu, pana la urma...) Drept sa va spun, acest fel nu prea da rezultate mereu dar are un oarecare efect: nu-i scandal in casa, nu e cearta si nu suntem imbufnati.

Si acum, serios: Spuneti bine ce spuneti si va aprob cu tot sufletul (desi stiu ca nu aveti nevoie de vreo aprobare) dar stiti ca vorba dulce mult aduce si severitatea in abordarea pacatosului il poate duce la deznadejde.
Sigur ca Parinii cei imbunatatiti duhovniceste aveau aceasta metoda de indreptare pentru ca ei isi obtinusera dreptul sa certe si sa spuna drep in fata grozavia pacatului, sa-l mustre pe pacatos si sa-i dea povete cu o oarecare severitate. Dar eu, eu cum sa fac asa ca ei? Eu insami sunt plina de pacate si pacatosul pe care-l cert stiind asta nu se sminteste?
Nu il umplu cumva de ura la adresa mea? Nu cumva in loc sa-l indrept il inversunez mai rau?
Poate ca nu procedez bine, dar atunci cand vad un semen de-al meu pacatuind, imi doresc sa-i spun ca nu face bine dar cum as putea sa-i dau eu sfaturi cu severitate cand si eu sunt o mare pacatoasa? Mi-e mila si rusine sa fac morala aproapelui meu atata timp cat nici eu nu sunt perfecta. Asa ca abordez problema cu manusi dar o "apuc" bine, strans ca s-o pot indrepta.
Cam asta este. Daca gresesc, sa ma ierte Dumnezeu! Fac si eu cum pot si cum mi-e firea...