Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Tocmai de aceea am vorbit de hipercorectitudine, nu de corectitudine. Hipercorectitudinea este dușmanul corectitudinii, deci incorectitudine. În privința respectării dogmelor, adică a învățăturii Bisericii, nu încape discuție. Acela este adevărul, și el trebuie făcut cunoscut celor care vor să-l cunoască.
Părerea mea este că marea noastră grijă trebuie să fie „să ne iubim unii pe alții”, căci „așa vor cunoaște că sunteți ucenicii Mei”. Dragostea e alfa și omega creștinismului. Toate încep cu ea (căci Dumnezeu este Iubire), toate cu ea sfârșesc.
|
Si eu sunt de acord cu ceea ce ai scris, de fapt spunem acelasi lucru, cel putin la prima vedere. Eu am spus ca nu stiu ce se intelege prin corectitudine, daca se intelege ca adevarul de credinta nu are importanta sau e doar pentru fundamentalisti e ceva gresit. Si cred ca asta era sensul dat initial pe forum.
Ceea ce scrii mai sus se refera la altceva, la a-i iubi pe toti, indiferent de pacate sau chiar religie. Asta e cu totul altceva, asta spun si cei care condamna alte credinte, ca Parintele Rafail. E de fapt diferenta intre sa iubesti pacatosul dar sa respingi pacatul. Daca iubesti pe un musulman nu trebuie sa te convertesti la islamism ca altfel nu-ti dovedesti iubirea. Sau sa spui ca si islamismul e la fle de bun, pentru ca astfel il renegi pe Iisus.
Da, toti paritnii si sfintii spun de blandete in sensul asta, se spune sa-l certi cu blandete. Asa trebuie facut.
Dar nu intotdeauna reuseste fiecare sa faca asta. In primul rand nu am ajuns noi la masura parintilor sau sfintilor, sa avem dragoste curata pentru toti. In al doilea rand aici pe forum e o situatie atipica fata de viata reala. De exemplu vorbesti cu un om si te citesc vreo 100. Apoi nu-l vezi pe cel cu care vorbesti, esti singur cu calculatorul. Iar unii sunt mai agresivi, nu stii cum sa reactionezi pe moment.