Atitudinea fata de homosexuali

În prealabil postat de Lilith23

Sincer îţi spun, cu tot respectul, că implicarea mea afectivă în această problemă e dincolo de sfera ta de interes. Dar ca să îţi răspund: nu, nu sunt implicată direct în problemă. Nu am cunoscut niciodată un homosexual. Însă nu pot să condamn pe nimeni. Nici măcar pe criminali, că nimeni nu ştie ce e în mintea şi în sufletul lor. Nu vreau să te lămuresc că sunt buni pentru societate. Vreau doar să înţelegi că nu e problema ta ce fac ei, aşa cum nici pe ei nu îi interesează ce faci tu în casa ta, în dormitorul tău. Oamenii trebuie să înveţe să fie civilizaţi, iar pentru asta trebuie să începem să ne uităm fiecare în curtea noastră, că avem destule de văzut şi să lăsăm capra vecinului în pace.
Homosexualitatea e un păcat? Bun, ei vor răspunde în faţa domnului, nu tu. Tu vei răspunde pentru păcatele tale, printre care şi ura faţă de semeni şi intoleranţa de care dai dovadă.

"Cine este fără de păcat să arunce primul piatra!"

Aici lucrurile trebuie nuantate putin. Noi, in calitate de crestini, suntem datori a uri pacatul de orice natura, deoarece ne desparte de Dumnezeu.

Daca vedem un om ranit si ne sta in putere, il ajutam sa-si panseze rana sau ii pricinuim alte rani, ca sa sangereze si mai tare? Dar atunci cand vedem ca diavolul il raneste pe un semen al nostru? Cu toata dragostea incercam sa il ajutam sa aleaga virtutea si sa respinga pacatul, ca sa nu sufere in vesnicie. Ne rugam pentru el, dovedind ca ne pasa de mantuirea lui.

Cand copilul nostru vrea sa puna mana pe o cratita in care mancarea fierbe, desi il iubim, ii atragem atentia sa se indeparteze, nu asteptam sa se arda mai intai.

Nu e bine sa incurajam niciun fel de pacat, caci astfel ne facem partasi la pacate straine, smintindu-ne semenii.

În prealabil postat de antoniap

Aici lucrurile trebuie nuantate putin. Noi, in calitate de crestini, suntem datori a uri pacatul de orice natura, deoarece ne desparte de Dumnezeu.

Daca vedem un om ranit si ne sta in putere, il ajutam sa-si panseze rana sau ii pricinuim alte rani, ca sa sangereze si mai tare? Dar atunci cand vedem ca diavolul il raneste pe un semen al nostru? Cu toata dragostea incercam sa il ajutam sa aleaga virtutea si sa respinga pacatul, ca sa nu sufere in vesnicie. Ne rugam pentru el, dovedind ca ne pasa de mantuirea lui.

Cand copilul nostru vrea sa puna mana pe o cratita in care mancarea fierbe, desi il iubim, ii atragem atentia sa se indeparteze, nu asteptam sa se arda mai intai.

Nu e bine sa incurajam niciun fel de pacat, caci astfel ne facem partasi la pacate straine, smintindu-ne semenii.

Da, poate sunteţi datori să urâţi păcatul! Dar nu şi păcătoşii. E o mare diferenţă. Pentru că absolut niciunul din voi, nu e lipsit de păcat şi dacă e să luăm lucrurile aşa, atunci toţi ar trebui să vă urâţi între voi? Uite imperfecţiunea religiei voastre. O religie perfectă nu conţine cuvântul "ură", în niciun context. Oare isus al vostru a urât pe cineva? Nu a ajutat el deopotrivă vameşii, femeile ce preacurveau şi credincioşii, cei care credeau în el? Nu a propovăduit el iertarea şi iubirea faţă de semeni?
Nu poţi să înţelegi homosexualitatea? Nu poţi să îi îndrepţi? (Deşi mă îndoiesc sincer că ai încercat cu adevărat). Atunci lasă-i în pace. Îşi vor primi pedeapsa cuvenită, la timpul cuvenit. Aşa cum îi spuneam şi dlui Mihăilă, hai să ne uităm în curtea noastră. Am avea destule păcate pentru care să cerem iertare. Tu, ca păcătos (şi repet, TOŢI suntem păcătoşi, deci nu o lua ca pe o insultă) nu ai dreptul să judeci şi să condamni alţi păcătoşi. Tu trebuie să te rogi pentru mântuirea ta, să îţi "rezervi" ţie locul în cer. Când te vei simţi fără de păcat, vei putea purcede întru mântuirea celorlalţi. Dar asta nu se va întâmpla.

În prealabil postat de Lilith23

Da, poate sunteţi datori să urâţi păcatul! Dar nu şi păcătoşii. E o mare diferenţă. Pentru că absolut niciunul din voi, nu e lipsit de păcat şi dacă e să luăm lucrurile aşa, atunci toţi ar trebui să vă urâţi între voi? Uite imperfecţiunea religiei voastre. O religie perfectă nu conţine cuvântul "ură", în niciun context. Oare isus al vostru a urât pe cineva? Nu a ajutat el deopotrivă vameşii, femeile ce preacurveau şi credincioşii, cei care credeau în el? Nu a propovăduit el iertarea şi iubirea faţă de semeni?
Nu poţi să înţelegi homosexualitatea? Nu poţi să îi îndrepţi? (Deşi mă îndoiesc sincer că ai încercat cu adevărat). Atunci lasă-i în pace. Îşi vor primi pedeapsa cuvenită, la timpul cuvenit. Aşa cum îi spuneam şi dlui Mihăilă, hai să ne uităm în curtea noastră. Am avea destule păcate pentru care să cerem iertare. Tu, ca păcătos (şi repet, TOŢI suntem păcătoşi, deci nu o lua ca pe o insultă) nu ai dreptul să judeci şi să condamni alţi păcătoşi. Tu trebuie să te rogi pentru mântuirea ta, să îţi "rezervi" ţie locul în cer. Când te vei simţi fără de păcat, vei putea purcede întru mântuirea celorlalţi. Dar asta nu se va întâmpla.

Cred ca ai observat ca eu am vorbit despre acest pacat, nu despre pacatosi... Am vorbit despre un pacat pe care unii vor sa-l considere ,,mai alb'' decat este in realitate si chiar sa-i gaseasca o cale de intrare pana si in biserica, daca se poate. Nu am vorbit in calitate de nepacatoasa, ci in calitate de om care isi da cu parerea pur si simplu. Ma aflu pe un forum ortodox, deci mi-am exprimat un punct de vedere ortodox in legatura cu acest pacat. Am chiar obligatia morala sa o fac, caci ,,a tacea si mortii stiu'', iar tacerea vinovata, adica nemarturisirea adevarului poate sa fie considerata un pacat. Despre pacatele mele discut cu duhovnicul meu.

În prealabil postat de antoniap

si chiar sa-i gaseasca o cale de intrare pana si in biserica, daca se poate.

Te rog nu o lua ca pe o insultă sau ca pe o ironie, dar poţi, te rog să îmi scrii sau să mă trimiţi la pasajul din biblie care interzice intrarea în biserică a cuiva, sub anumite condiţii? Studiasem Biblia acu' ceva timp, dar nu îmi amintesc un astfel de amănunt. Poate e puţin off-topic, pentru că, sincer, nu mă interesează în mod deosebit soarta homosexualilor în raport cu biserica, ca instituţie. E doar aşa, pentru curiozitatea mea personală. Dacă nu ţi-e cu supărare.

În prealabil postat de Lilith23

Te rog nu o lua ca pe o insultă sau ca pe o ironie, dar poţi, te rog să îmi scrii sau să mă trimiţi la pasajul din biblie care interzice intrarea în biserică a cuiva, sub anumite condiţii? Studiasem Biblia acu' ceva timp, dar nu îmi amintesc un astfel de amănunt. Poate e puţin off-topic, pentru că, sincer, nu mă interesează în mod deosebit soarta homosexualilor în raport cu biserica, ca instituţie. E doar aşa, pentru curiozitatea mea personală. Dacă nu ţi-e cu supărare.

In frantura de fraza urmatoare,
,,si chiar sa-i gaseasca o cale de intrare pana si in biserica, daca se poate.'', cuvantul ,,intrare'' are sens figurat.

Anormalitatea (homosexualitatea) daca ar fi recunoscuta ca normalitate, ar insemna sa beneficieze de servicii religioase corespunzatoare. Dar atunci in ce s-ar transforma Biserica lui Hristos? Nu, fratilor, nu e de joaca. Pai, maine-poimaine ne trezim ca-i obliga pe preotii nostri sa-i mai si cunune religios pe homosexuali!

Uraciunea pustiirii sa stea la locul ei si sa nu vina in bisericile noastre. Iar noi sa avem trezvie, caci vom da raspuns pentru fiecare sminteala pe care o semanam sau o acceptam.

În prealabil postat de antoniap

In frantura de fraza urmatoare,
,,si chiar sa-i gaseasca o cale de intrare pana si in biserica, daca se poate.'', cuvantul ,,intrare'' are sens figurat.

Anormalitatea (homosexualitatea) daca ar fi recunoscuta ca normalitate, ar insemna sa beneficieze de servicii religioase corespunzatoare. Dar atunci in ce s-ar transforma Biserica lui Hristos? Nu, fratilor, nu e de joaca. Pai, maine-poimaine ne trezim ca-i obliga pe preotii nostri sa-i mai si cunune religios pe homosexuali!

Uraciunea pustiirii sa stea la locul ei si sa nu vina in bisericile noastre. Iar noi sa avem trezvie, caci vom da raspuns pentru fiecare sminteala pe care o semanam sau o acceptam.

Draga mea Antonia, părerea mea e că lupta împotriva "anormalităţii" e una zadarnică şi pierdută, din start. În primul rând, normalitatea e ceva foarte relativ. Câte capete, atâtea păreri. În al doilea rând, o societate perfectă nu va exista niciodată. Pentru că şi perfecţiunea e un termen la fel de relativ ca normalitatea.

[AlinB]

În prealabil postat de Lilith23

Draga mea Antonia, părerea mea e că lupta împotriva "anormalităţii" e una zadarnică şi pierdută, din start. În primul rând, normalitatea e ceva foarte relativ. Câte capete, atâtea păreri. În al doilea rând, o societate perfectă nu va exista niciodată. Pentru că şi perfecţiunea e un termen la fel de relativ ca normalitatea.

Pentru un crestin normalitatea nu este relativa.
Pentru toti restul, da si pentru ca nu sunt crestini nu vor intelege si vor accepta niciodata altceva in afara de un sistem de valori relativ.