Omul hazna

[dobrin7m]

``Dar ce sa zicem despre dracul care face sufletul nesimtit? Caci ma tem a si scrie despre el. Cand navaleste acela, iese sufletul din starea sa fireasca si leapada cuviinta si frica Domnului, iar pacatul nu-l mai socoteste pacat, faradelegea n-o mai socoteste faradelege si la osanda si la munca vesnica se gandeste ca la niste vorbe goale. De cutremurul purtator de foc el rade. Pe Dumnezeu, e drept, il marturiseste, insa poruncile Lui nu le cinsteste. De-i bati in piept cand se misca spre pacat, nu simte: de-i vorbesti din Scripturi, e cu totul impietrit si nu asculta. Ii amintesti de ocara oamenilor si nu o ia in seama. De oameni nu mai are rusine, ca porcul care a inchis ochii si a spart gardul. Pe dracul acesta il aduc gandurile invechite ale slavei desarte. ''Si daca nu s-ar scurta zilele acelea, nimeni nu s-ar mai mantui''. De fapt dracul acesta este dintre cei ce ataca rar pe frati. Iar pricina este invederata. Caci nenorocirile altora, bolile celor dosaditi, inchisorile celor nefericiti si moartea naprasnica a unora, pun pe fuga acest drac, intrucat sufletul e strapuns putin cate putin si e trezit la mila, fiind dezlegat de impietrirea venita de la demon. Desigur noi nu le avem pe acestea aproape de noi, data fiind si raritatea celor cuprinsi de neputinte printre noi. De aceea Domnul alungand acest drac, porunceste in Evanghelii sa mergem la cei bolnavi si sa cercetam pe cei din inchisori, zicand: ''Bolnav am fost si n-ati venit la Mine''. In orice caz sa se stie: daca cineva dintre monahi, fiind atacat de dracul acesta, n-a primit gand de curvie, sau nu si-a parasit chilia din nepasare, unul ca acesta a primit din cer rabdarea si neprihanirea si fericit este pentru o nepatimire ca aceasta. Iar cati s-au fagaduit sa cinsteasca pe Dumnezeu locuind laolalta cu lumea sa se pazeasca de acest drac. Caci a zice sau a scrie mai multe despre el, ma rusinez si de oameni.``Evagrie Monahul

[George.m]

"Contabilii aspri si amanuntiti ai greselilor aproapelui sufera de aceasta patima pentru ca nu si-au adus niciodata aminte in chip nemincinos si deplin de greselile lor. Caci daca ar privi cineva amanuntit la pacatele sale, inlaturand acoperamantul iubirii de sine, n-ar mai purta grija de nimic din cele ale vietii.

Ar socoti ca nu i-ar ajunge timpul nici macar pentru a se plange pe sine, chiar daca ar trai 100 de ani, chiar daca ar vedea raul Iordanului plin intreg de lacrimile pornite din ochii sai" (Sfantul Ioan Scararul).

[iustin10]

Mie mi se pare potrivit titlul topicului,pt ca intradevar,depozitarea gindurilor rele in noi nu difera cu nimic de a te invoi cu propria ti mizerie. Doar ca in haznalele de la tara,e de regula o crapatura,prin care poti sa vezi cerul. Ce vreau sa zic? Ca nimeni nu trebuie redus doar la anumite ganduri ale sale,oricit de meschine ar fi,ca omul e de fapt un infinit pe care incerci sa il bagi intr-o hazna.

[cristiboss56]

În prealabil postat de iustin10

Mie mi se pare potrivit titlul topicului,pt ca intradevar,depozitarea gindurilor rele in noi nu difera cu nimic de a te invoi cu propria ti mizerie. Doar ca in haznalele de la tara,e de regula o crapatura,prin care poti sa vezi cerul. Ce vreau sa zic? Ca nimeni nu trebuie redus doar la anumite ganduri ale sale,oricit de meschine ar fi,ca omul e de fapt un infinit pe care incerci sa il bagi intr-o hazna.

Corecta observatia ta , si mai adaug vorba ca "fiecare om este un univers aparte " !