Cuvintele nu sunt ale noastre

[florin.oltean75]

Orice zi care trece, merita sa fie plansa…Este ca o descompunere a fiintei noastre. Lasam vise ravasite de timp sa se cearna pe caldaramul impermanentei, sa se piarda in fiecare secunda care se prelinge tragic prin inima noastra. Orice pas pe planeta se aude departe, departe in ungherele paradisului. Pasii mor tot asa de tacuti precum lacrimile copilariei in visele nenascute. Si eternitatea trece... Atat de incet.

[florin.oltean75]

Cand conceptele se decanteaza, cand atmosfera intelectului devine rarefiata, corpul devine usor. Si viata devine frumoasa. Esti fericit(a). Intelegerea este subtila si agera. Lumea este circumscrisa de intelegerea profunda. Fenomenele sunt interpretate facil si mintea se misca usor. Intelesurile rasar spontan. Asa apare poezia. Privesti admirativ cele mai marunte aspecte ale vietii. Da, admiratie!

Inima creste, se umfla de emotie. Existenta devine melodioasa...armoniile picura dulce in inima ascultatorului. Lucrurile se rearanjeaza, se reformeaza ca sa-si reia statutul paradisiac. Fiintele sunt minunate...asa de delicate, pline de emotii. Eul lor este eul tau. Simtirea este asa de intensa si calma in acelasi timp. Uimirea.

Esti coplesit de tacere si un sentiment ...care topeste corpul si mintea. Nu mai stii unde esti,... dar patrunzi totul.... Aceasta revarsare, aceasta volatilitate... inima, da inima...Aisbergul eului se topeste ca sa devina altceva. Este ca o imbratisare fara sfarsit, care doare atat de dulce... pana la suspin....Devotiunea....

[LapetiteMoc]

"Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii."

Florin, spune-mi te rog, cine e autorul textului pe care l-ai postat?
E un autor cunoscut, a carui carte as fi putut sa o citesc?
E un text compus de tine?
Te rog sa imi indici sursa, daca ai folosit o carte, ca sa citesc si eu. Ma intereseaza. Iti multumesc.

[florin.oltean75]

Cezar, multumesc pentru aprecieri.

Textele sunt zvacniri literare personale,
in care am incercat sa condensez picaturi de spiritualitate.

Intentia nu este una literara,
ci una care sa descatuseze de prejudecati, preconceptii si paradigme osificate.

Religia inimii trebuie sa fie una vie, sa fie libera, sa se exprime intr-un spectru larg
de trairi delicate si puternice.

Doar asa sufletul rupe corsetul intelegerilor stramte si poate respira usor.

În prealabil postat de florin.oltean75

Cezar, multumesc pentru aprecieri.

Textele sunt zvacniri literare personale,
in care am incercat sa condensez picaturi de spiritualitate.

Intentia nu este una literara,
ci una care sa descatuseze de prejudecati, preconceptii si paradigme osificate.

Religia inimii trebuie sa fie una vie, sa fie libera, sa se exprime intr-un spectru larg
de trairi delicate si puternice.

Doar asa sufletul rupe corsetul intelegerilor stramte si poate respira usor.

Ce spui aici se intalneste cu ceea ce banuisem si eu. Ma bucur ca ai aceasta pozitie.
Totusi, ca unul care am traversat astfel de experiente, te rog sa imi permiti sa iti recomand o anumita prudenta.
Si ia ca pe o rugaminte personala indemnul de a cauta un duhovnic impreuna cu care sa traversezi aventura sufleteasca de anvergura pe care intuiesc ca o realizezi. Domnul fie cu tine, totdeauna!

Traiesc uneori reveria ca vom avea candva o literatura de prima mana, izvorita din ingemanarea Ortodoxiei cu Literele. Perioada interbelica a fost un exercitiu, dupa opinia mea, partial esuat. Vocatia poetului roman este, cred eu, isihia.
Arghezi si Voiculescu s-au apropiat oarecum dar au esuat in literatura. Sunt totusi primii muguri vigurosi ai unei posibile primaveri.
Linia apuseana (geniile romantice si postromantice) constituie, dupa mine, un experiment interesant dar categoric doar o treapta pe care m-as bucura sa batem fara pierdere de vreme.
O vreme, am crezut ca Mircea Cartarescu este raspunsul la asteptarile mele. M-am inselat, in valuri: era mai intai un apolinic, apoi s-a dovedit un calator prin viscerele infrapsihicului.

Sa fie poezia "pura" o cadere? Refuz sa accept, deocamdata, o astfel de varianta si cred ca isihasmul va inflori in viitor tocmai sub forma poeziei capabile sa exprime si altceva decat emotii caldicele si tembele (ma refer la subproductiile literare cu tematica crestina, care au rolul lor in viata cetatenilor ortodocsi, dar care nu se pot numi arta).

Cred ca arta crestina exprimata sublim in pictura si muzica bizantina depaseste cu mult productia literara.