![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]()
Exact, nu poți spune că e bine sau rău dacă nu te învață nimeni. În viață, însă, până să citim Biblia/Coranul/Tora etc. ne învață alții ce e bine și ce e rău. Și aspectul acesta e decisiv. Pentru că un părinte te poate învăța dragostea și credința în Dumnezeu, dar fără prea mari tangențe cu creștinismul, deci cu Iisus. Acel copil când va da peste Biblie cel mai probabil va respinge mesajul ei. Asta dacă nu au fost alți factori , alte evenimente în viață care să-l facă mai deschis la minte. De ce ar fi pedepsit acel copil care va deveni adult pentru că nu a crezut în Iisus? Ce vină are el că a fost educat într-un alt spirit?
|
#2
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Ca atare, sustin, ca NU NUMAI ORTDODOXIA MANTUIESTE. Pentru ca este imposibil asa ceva. Ortodoxia este O CALE spre mantuire, dar NU este singura. Nu stim noi toate masurile LUI.Am mai spus, daca Dumnezeu ne-ar fi dezvaluit TOTUL, in primul rand cred ca nu suportam, nu puteam duce si in al doilea rand, nu ar mai fi fost DUMNEZEU, ci Vecinul de Sus, daca ii stiam toate "secretele".. |
#3
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Cred că faci o confuzie: exemplul nu e prea bine ales. Ceea ce spui tu aici se referă la libertatea de "a visa", iar nu la cea de "a alege"! E ca și cu legea (mai pragmatică) a cererii și ofertei: cererea care nu este susținută de mijloacele financiare - necesare și suficiente - nu este, de fapt cerere. Este un vis, o dorință, o năzuință! Este un nonsens să alegi ceva imposibil de realizat. Ajungem la aberații de genul că eu vreau să merg în vacanță pe Lună, sau pe Marte, dacă tot există! Citat:
Cred că nici aici nu pui bine problema. Conștiința este de natură divină și este pusă în om de către Dumnezeu. Într-adevăr, manifestarea ei se face într-un anumit cadru, dat de societate (mediu) sau de circumstanțe. Copilul din exemplu are conștiină (nu avem nici o dovadă că n-ar avea) dar nu are un cadru de manifestare! Sau dacă-l are, e prea diferit de ceea ce putem noi, ceilalți, percepe. Dacă nu pornești de la această premiză, riști să te alături lui Hitler care spunea (ca să-și justifice actele) că "conștiința este ceva inventat de către evrei"! Citat:
Pe de altă parte, în toate societățile - luate de-a lungul istoriei și în toate sistemele religioase și filosofice sunt câteva lucruri considerate prin excelență imorale: să ucizi, să furi, să minți, să-ți lovești părinții... Asta nu-i împiedică pe unii oameni să facă aceste lucruri și deopotrivă, nu-i scutește de judecata și chinul propriilor lor conștiințe. Iar faptul că, în pofida conștiinței și a normelor morale ale societăților, faptele de mai sus (și altele nespuse aici) se întâmplă, nu se poate substitui într-o justificare a acestor fapte! |
#4
|
|||
|
|||
![]()
Era trecut de miezul nopții. Nu am stat să mă gândesc la cele mai frumoase exemple. Eu vin cu fapte concrete care demonstrează că conștiița nu e ceva născut, ci se dobândește și voi spuneți că e sădită de Dumnezeu fără niciun argument. Doar că așa spun sfinții părinți. Dacă era de natură divină și era ceea ce făcea diferența dintre om și animal, acei copii din primul post ar fi avut și ei conștiință. Ei nu au, pentru că n-au avut de la cine să învețe. Nici măcar după ce au intrat în contact cu lumea și s-au făcut eforturi uriașe să învețe o limbă, să fie interesați de oameni și activitățile lor nu s-au făcut mari progrese. Nu au devenit oameni. Nu au căpătat conștiința...cu toate că până la urmă a luat naștere și cadrul perfect pentru manifestarea ei.
Dacă există posibilitatea să merg pe Lună, eu pot să aleg să merg pe Lună. Atâta timp cât posibilitatea există, vorbim de alegeri. Ar fi vis dacă aș vrea să merg pe Saturn. Și iar ne îndepărtăm, legându-ne de exemple, de esență. Ce m-a determinat să aleg să fac ceva, să mă manifest în acel mod? Principiile...dar principiile din nou sunt create de cei din jurul nostru. Noi avem capacitatea de a gândi, însă asta e o forță impersonală. E o putere din noi, însă cum gândim e determinat de ceilalți și de mediu. Hitler le spăla creierele naziștilor. Eu nu pledez pentru neascultarea conștiinței. Doar că nu e de natură divină, gândește-te la copii, și că ceea ce stă în spatelele alegerilor pe care le facem nu ține de noi. Și dacă nu ține de noi, nu avem cum să fim vinovați. Deci nu ar trebui ca Dumnezeu să pedepsească. |
#5
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Har, smerenie si jertfa de sine.
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele? Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11) Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie. |
#6
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Poți alege în fiecare moment al vieții tale să faci ceva anume. Evident că fiecare alegere este condiționată de cea de dinaintea ei. Dar, cu toate acestea, și în momentul următor unei alegeri greșite, poți face o alegere bună. Se schimbă doar efortul și/sau timpul în care îți atingi obiectivul! Fiecare algere proastă te întârzie de la țelul vizat, dar nu te poate face să nu-l mai poți atinge. Cu o singură condiție: să te încadrezi în timp! Moartea implacabilă e singura care te poate opri de la a-ți atinge țelul. Conștiința, așa cum o vedem noi creștinii (dar nu numai) este doar un ghid intern. Faptul că noi credem că este de la Dumnezeu nu-i doar pentru că o spun Sfinții Părinți (deși ar fi deajuns și doar atât), ci mai ales pentru că din experiența vieții se dovedește că o au toți oamenii (de conștiință e vorba), din toate timpurile, indiferent de sistemul moral, religios și filosofic din care au făcut sau fac parte. Iar treaba cealaltă, cu pedeapsa și iadul, care bag eu seamă că te frământă pe tine, este cam așa în viziunea creștină. Dumnezeu este incomprehensibil, infinit, atemporal și încă multe altele (îți sugerez să citești Dogmatica Sfântului Ian Damaschinul). Atributele care i se conferă lui Dumnezeu de către oameni sunt niște mijloace rudimentare cu care să poată fi perceput ceva (mai exact Cineva) ce nu poate fi cuprins. Iadul nu este un loc material în care ajungi să fii pedepsit! La fel cum întunericul este absența luminii, la fel și iadul este absența iubirii. La scadența dată de termenul "moarte"! Iar la faptul că iadul nu este un loc, se adaugă faptul că iadul nu este în timp și nici un anume timp. Timpul este a patra dimensiune a universului cunoscut și suntem siguri că în transcendent el nu există! Așa că tot ceea ce ai de făcut este să-ți asculți propria conștiință, cea sădită în tine de Dumnezeu! |
#7
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#8
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Cei care se curatesc prin cugetare si rugaciune, deosebesc din ce in ce mai bine raul de bine. Altfel spus, vad clar relatiile de cauzalitate: pot sa anticipeze consecintele unei anumite fapte, pot sa evalueze corect efectele. |
#9
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Insa un asemenea punct de vedere este mai curand naturalist in sensul strict ca el nu admite existenta a ceva in afara naturii. Daca in fond suntem ceea ce altii au facut deja din noi, poate plus ceea ce facem noi cu ceea ce deja au facut acestia, atunci in aceasta viziune nu mai e loc si pentru ceva supranatural, care transcende adica lumea materiala, lume materiala reprezentata tocmai de contextele despre care vorbesti si care par a ne limita destul. Ne ramane totusi un mic spatiu de manevra pe care il putem numii libertate tocmai prin ceea ce facem noi cu ceea ce altii au facut deja din noi, libertate care nu are semnificatii absolute ci din contra: contextuale sau relative. Libertate care in fond ar putea sa se dovedeasca chiar destul de irelevanta in unele conditii precum de pilda: in lipsa cunostiintelor necesare despre o situatie data nu iti foloseste prea mult sa poti alege intre mai multe solutii gresite. Iar in aceste conditii intrebarea corecta nu ar fi de ce pedepseste divinitatea, ci daca chiar exista divinitatea, aceasta fiind in principiu ceva aflat in afara contextelor despre care vorbim . Cu alte cuvinte, cel putin asa cum inteleg eu lucrurile, pentru a crede in divinitate este nevoie sa separi intai realitatea (sau mai bine zis perspectiva ta asupra ei) in doua : natural si supranatural. Ori o viziune monista asupra realitatii ar trebui, pentru a fi consecventa, sa fie si atee implicit. |
#10
|
||||
|
||||
![]() Citat:
stim ce/cine este Dumnezeu, vesnicia, viata, moartea, rasplata si pedeapsa. In aceste limite ordinar concepute, rationalitatea se sufoca iar revolta pare pe deplin justificata. In esenta, nu se cunoaste ce este trupul, constiinta si fluxul proceselor. Natura lor adevarata este identificata doar atunci cand mintea devine patrunzatoare, prin lucrarea virtutii cu ajutorul Lui Dumnezeu. Altfel spus, cu ochii acoperiti nu poti descrie realitatea, supozitiile fiind foarte indepartate de adevar. Acest model dogmatic simplist de rai - iad - vesnicie pentru multi este eficace. Iti sugerez sa studiezi si alte modele, pentru a depasi dificultatea de ordin rational care blocheaza calea virtutii. In alte modele, poti incerca de o infinitate de ori sa intri in rai, daca de o infinitate de ori ai ratat. Modelul crestin al sansei unice (doar o viata pentru premiul cel mare) are menirea sa mobilizeze toate resursele fiintei pentru a reusi Acum. Sansa a doua se spune, in alte modele existentiale, ca exista, dar este atat de indepartata (miliarde de eoni), ca din punct de vedere practic este o vesnicie. |
![]() |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Pedeapsa pentru pacate | Florin-Ionut | Pocainta | 147 | 02.11.2013 15:06:22 |
Pedeapsa cu moartea | marinel 07 | Intrebari utilizatori | 40 | 22.03.2011 00:45:29 |
Pedeapsa capitala | Dia20_diana | Eutanasia | 82 | 21.01.2011 23:14:24 |
Crima fara pedeapsa... | silverstar | Generalitati | 37 | 11.04.2009 16:09:06 |
Pedeapsa pentru vrajitorie ! | cristiboss56 | Vrajitoria | 0 | 17.12.2008 19:55:01 |
|