Ajutor. Mama se opune casatoriei. Nu poate ierta trecutul sotului meu

[ioanacluj]

În prealabil postat de I.Calin

Poate fi iertat trecutul celuilalt, evident... Dar al nostru propriu mai greu. Fără spovedanie, canon și împărtășanie (potrivit canonului săvârșit) nu există iertare de sine. Mântuitorul ne iartă la spovedanie din primul moment, dar noi? Faptul că recunoaștem că suntem bolnavi de păcat, ne-am și vindecat? Faptul că un alcoolic își recunoaște boala, adică alcoolismul, este vindecat? Nu are cumva nevoie de o perioadă de tratament? Așa și cu sufletul nostru: recunoașterea păcatului este doar primul pas, ceea ce urmează este mai important: vindecarea, terapia sufletului, canonul.

A propos, de relațiile tale din trecut. Acestea nu trebuie să te determine să iei vreo hotărâre pripită, doar pentru că și tu ai greșit și el a greșit și din acest motiv, aveți multe lucruri în comun. Să aveți în comun râvna pentru mântuire și nu vreo iluzorie împlinire prin mijloace omenești. Și atunci nu numai că va fi iertat, dar și tu îl vei ierta cu adevărat! Oricât ai nega acum asta spunând că-l înțelegi sau mai știu eu ce.

El este în legătură cu biserica? Tu ești? Nu există vreo viață cu adevărat împlinită și căsătorie fericită decât întru Hristos! Nu te amăgi.. Pentru că, altfel, vei îngroșa doar turma celor care regretă după un an sau doi nu numai momentul încheierii căsătoriei, ci și laptele supt de la mama lor. Mila și compasiunea nu sunt sentimente de natură să înlocuiască dragostea, oricât de bătrân ai fi.

Doamne ajută!

P.S. 1. Și fuga-fuguța la duhovnic și spovedanie! Cu el alături... Dacă nu vrea sau încearcă să te convingă că "aceste lucruri nu sunt așa importante", "că ceea ce contează cu adevărat este numai cum se comportă el sau tu sau relațiile voastre", "că nimeni nu te poate face să faci ceva dacă tu simți într-un anumit fel" etc. și etc., deci, dacă nu vrea, opinia mea este să-ți vezi de mântuire și singură, fiindcă alături de el nu-ți va fi ușor.

2. Și draga mea, uneori, e mai bine să ascultăm și de părinți. Sunt destui care regretă, deși nu o recunosc și mai ales cu privire la un moment așa de important ca și căsătoria. Asta în cazul în care nu dorești căsătorii multiple...

Să ne lumineze Cel de Sus!

Incerc sa raspund pe rand:
1. Este o situatie reala, nu o gluma
2. Primul pas spre vindecare e acceptarea bolii. Cunosc mai multi alcoolici care chiar daca nu s-au vindecat (nu exista vindecare la alcoolici) isi ti boala in frau de mai mult de 15 ani.Asa e si cu pacatele si cu defectele..........dupa ce le-ai recunoscut, mai ai nevoie de o perioada sa le tii in frau (nu stai in preajma lor) dupa care toata viata sa fii constient unde poti sa ajungi din nou daca o iei de la capat
3. Relatiile mele din trecut nu erau la capitolul regrete. Din fiecare am invatat cate ceva. Era vorba de o experienta in a cunoste si a judeca relatiile interumane. Nu defectele ne apropie, ci calitatile.
Daca va insiram aici calitatile mele si ale lui nu era concludent pentru subiectul deschis
Din primul mesaj am incercat sa va spun numai ce este mai rau din poveste, urmand sa completez ulterios. Asta pentru a nu fii acuzata ca visez si ca nu vad realitatea.
4. Partea cu spoveditul................asta am explicat intr-un alt raspuns. Eu vorbesc cu Dumnezeu in fiecare zi. Eu ma rog cand biserica este goala..............nu cred ca Dumnezeu are ceva impotriva acestor obiceiuri ale mele.

Imi pare rau, dar nu pot sa ma spovedesc la un preot in care nu cred (un mic exemplu mi-au facut avansuri vreo 3 si nu mi s-a parut. S-a ajuns la chestiuni fizice de fortare).
Nu zic ca nu exista preoti cu har, am intalnit vreo cativa, dar ori erau foarte invarsta si nu mai predica ori mi-e greu sa ajung la ei din cauza distantei

Acum ne-am ales un preot de casatorie care ne-a fost la suflet de la primele cuvinte.Poate va reusi el sa ma convinga sa frecventez biserica ca si institutie