Patimile

[Traditie1]

În prealabil postat de ioan cezar

Iar renuntarea la vointa se poate face, te intreb ca un incepator ce sunt, in afara relatiei de ascultare duhovniceasca fata de parintele duhovnic?
Daca nu e traita concret relatia vie dintre doi oameni - duhovnicul si ucenicul sau - putem spera la lepadarea de vointa proprie?
Mie imi pare ca nu (de aceea, apropos, va tot rugam zilele trecute sa imi recomandati, in masura in care puteti, un duhovnic pentru lucrarea rugaciunii inimii, si nu numai, caci sunt orfan de duhovnic de 6-7 luni).
In orice caz, o fi izbanda suprema aceasta renuntarea la vointa proprie (Iisus se roaga Tatalui in Gradina Ghetsimani), asadar e greu de ajuns acolo, dar e o tinta de neinlocuit!
Nu cred ca putem concepe, daca nadajduim la mantuire, sa ocolim aceasta conditie suprema.
Toate cele bune, Dumnezeu sa ne ocrotesca!

Un duhovnic care să aibă el însuși experiența vieții duhovnicești e foarte rar de găsit dar sunt convins că dacă omul ia decizia renunțării complete la viața de acum, Dumnezeu îl va călăuzi spre un astfel de om. Deci nu cere recomandări pe internet, soluția e în tine, în lepădarea de lume.

În prealabil postat de calator prin ploaie

Ne putem apropia de Dumnezeu prin iubire....si prin respectarea poruncilor Sale....

Prin iubirea poruncilor Lui.

Aliluia!Aliluia!Aliluia!

[Dumitru73]

În prealabil postat de ioan cezar

Prin iubirea poruncilor Lui.

Aliluia!Aliluia!Aliluia!

cred ca Dumnezeu ar fi mai multumit daca ne-am iubi unul pe altul.

În prealabil postat de Dumitru73

cred ca Dumnezeu ar fi mai multumit daca ne-am iubi unul pe altul.

Desigur, asta vrea Dumnezeu, si o facem pe masura ce iubim poruncile Lui si tot ce rostit cu Sfanta Lui gura.
Cum vom iubi pe semeni (cu iubirea lui Hristos, asa cum ne cere explicit si repetat) daca nu iubim mai intai pe Hristos si toate cele spuse si facute de El? Stii cumva o alta cale? Eu, nu stiu.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh!

[Dumitru73]

În prealabil postat de ioan cezar

Desigur, asta vrea Dumnezeu, si o facem pe masura ce iubim poruncile Lui si tot ce rostit cu Sfanta Lui gura.
Cum vom iubi pe semeni (cu iubirea lui Hristos, asa cum ne cere explicit si repetat) daca nu iubim mai intai pe Hristos si toate cele spuse si facute de El? Stii cumva o alta cale? Eu, nu stiu.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh!

nu poti iubii oamenii daca nu il iubesti pe Hristos?

În prealabil postat de Dumitru73

nu poti iubii oamenii daca nu il iubesti pe Hristos?

Nu sesizezi diferenta intre iubirea oamenilor in Hristos si cealalta?...
Nu ai experimentat diferenta?
Atunci iti doresc din toata inima sa traiesti aceasta experienta.
Doamne ajuta!

[Dumitru73]

În prealabil postat de ioan cezar

Nu sesizezi diferenta intre iubirea oamenilor in Hristos si cealalta?...
Nu ai experimentat diferenta?
Atunci iti doresc din toata inima sa traiesti aceasta experienta.
Doamne ajuta!

se pornise de la alta afirmatie.
in plus, in Biblie scrie ca "nu poti sa-l iubesti pe Dumnezeu, pe care nu il vezi, daca nu iti iubesti aproapele, pe care il vezi", citat aproximativ.

[costel]

În prealabil postat de Dumitru73

nu poti iubii oamenii daca nu il iubesti pe Hristos?

Se poate Dumitru sa-ti iubesti semenii si fara sa-L iubesti pe Hristos. Dar atunci cand ai cunoscut iubirea lui Hristos, il pui pe semen inaintea ta, ajungi sa uiti de tine, sa-l iubesti mai multe decat te iubesti pe tine.

La simtirea iubirii lui Hristos nu ajungi decat atunci cand vezi in orice semen, o persoana care trebuie iubita. Bine s-a spus ca "o inima care nu se deschide altora, nu se poate deschide nici lui Hristos".

Si pentru ca suntem pe un topic dedicat patimilor, imi amintesc de ce spunea un profesor, ca omul unit cu Hristos are primeste puterea prefacerii - preface ura in iubire, tristetea in bucurie, ... asta inseamna a fi biruitor impotriva patimilor - "a face trecerea de la cele contrare firii, la cele potrivite firii". Deci nu de distrugere vorbim, ci de prefacere. (ex: nu distrugi partea pasionala, o muti de la rau la bine) Tare mult mi-a placut acest lucru.

[George.m]

Omul, oricat de mult s-ar afunda in noroiul patimilor, nu trebuie sa deznadajduiasca. Lui Dumnezeu, totul Ii este cu putinta. Intr-o clipa il poate curati de intinaciunea pacatelor, redandu-i demnitatea de fiu al Sau.

Spune Petru Damaschinul: "Nu trebuie sa deznadajduim daca nu suntem cum trebuie sa fim. Rau este ca ai pacatuit, omule! Dar de ce nedreptatesti pe Dumnezeu si-L socotesti neputincios din nestiinta? Oare nu poate sa mantuiasca sufletul tau Cel ce a facut pentru tine lumea cea atat de mare, pe care o vezi?

Iar de zici ca mai degraba si aceasta imi este spre osanda, precum si pogorarea Lui, pocaieste-te si-ti va primi pocainta ta, ca pe a fiului risipitor si a pacatoasei. Daca insa nici aceasta nu o poti si gresesti din obisnuinta, chiar in cele ce nu vrei, ai smerenie, ca vamesul, si-ti va ajunge tie spre mantuire".