Stop indoctrinarii evolutioniste din scoli

[I.Calin]

În prealabil postat de konijiro

Corect! Eu propun scoaterea trigonometriei, toate formulele alea sunt tare dogmatice, cine naiba sa isi bata capul sa le inteleaga? Nu exista dovezi (sau nu mi-am batut eu capul sa le inteleg, dar pana la urma E FIX ACELASI LUCRU), asa ca eu zic sa se scoata si asta.

De asemenea, propun sa li se spuna copiilor adevarul gol-golut, si anume ca Pamantul este CENTRUL UNIVERSULUI, si mai ales, faptul indelung ascuns: SE SPRIJINA PE PATRU PILONI! Dati la o parte heliocentrismul si alte teorii eretice, ca doar nu a fost nimeni in spatiu sa vada ce si cum, nici telescoape nu exista, e o conspiratie iudeo-masonica, al carei unic scop e sa ne faca sa ne indoim de credinta stramoseasca!

Amin!

Arareori, mi-a fost dat să citesc atâtea postări "pertinente" și "competente" ca în cazul tău. Spre cultura ta genrală, geometria euclidiană are la bazele ei niște axiome, care, dat fiind că sunt axiome nu trebuie să fie demonstrate pentru că nu pot fi demonstrate.

Sau, măi, japonezule, crezi că tu cu IQ-ul tău de cinci cifre ai putea să demonstrezi, de pildă, că "drumul cel mai scurt dintre două puncte este o dreaptă"? Probabil, ai lua premiul Nobel.

În matematică, ca în orice știință există niște axiome nedemonstrabile, acceptate ca atare (ca cea enunțată mai sus), adică dogmatic și oricât ți-ar părea de paradoxal MARILE ADEVĂRURI ALE ȘTIINȚEI SUNT ACCEPTATE PRIN CREDINȚĂ, pentru că propozițiile ultime ale științei nu pot fi demonstrate, probate, verificate etc. Sunt acceptate ca evidente sau prin credință, ceea ce e totuna. (Adică, pentru mine e evident că Dumnezeu există pentru tine e evient contrariul și culmea că fiecare folosește aceleași "probe"!). Ex: evoluția însăși (că nu ești Highlander din celebrul serial să vezi evoluția desfășurându-se în toată splendoarea ei), la fel, apariția materiei organice din cea anorganică (știi cumva vreun experiment care să redea începuturile vieții), la fel Big Bang-ul care nu explică (și asta fără probe științifice reale) decât originea universului actual, în nici un caz ceea ce a fost înainte de marea implozie-explozie etc. (Asta ca să vorbesc pe înțelesul tău, nu știu, dar cred că tare mult ar trebui să fie coborâtă ștacheta științei pentru a putea tu pricepe ceva).

Nu te mai obosi să-mi răspunzi și nu mă mai cita. Lipsa ta de onestitate, sinceritate și bun simț se vede și atunci când nu pomenești numele celui citat. Asta, probabil, din cauză că te consideri atât de important încât numele tău e singurul care trebuie să apară în postarea ta. A propos, prin modul tău de a lua poziție, demonstrezi doar că ar trebui să-ți absolvi, mai întâi, cele 8 clase obligatorii și după aceea, cred că vom putea purta un dialog onorabil și matur.

Oricum, IQ-ul tău de cinci cifre îl depășește pe cel al majorității oamenilor cu un IQ de doar trei cifre.
Puțini sunt cei care se pot ridica la nivelul unui ateu arogant, îngâmfat și ... inventatorul nedeclarat al găurii la macaroană.

[calator prin ploaie]

NU MA AMESTEC in polemica voastra dar asta :"Puțini sunt cei care se pot ridica la nivelul unui ateu arogant, îngâmfat și ... inventatorul nedeclarat al găurii la macaroană."....m-a facut sa rad...Culmea....tocmai fierb niste macaroane !!!

[ZergAteu]

În prealabil postat de I.Calin

Spre cultura ta genrală, geometria euclidiană are la bazele ei niște axiome, care, dat fiind că sunt axiome nu trebuie să fie demonstrate pentru că nu pot fi demonstrate.

Axiomele geometriei euclidiene sunt axiome pentru că-s niște lucruri care-s de la sine evidente și de când există (mai mult timp decât creștinismul) nu s-a găsit nimeni care să demonstreze că nu-s adevărate pentru că sunt niște axiome de bun simț. „Două puncte determină o dreptă și numai una” e un adevăr evident, la fel cum e un adevăr evident că nu poți fii în două locuri diferite în același timp.

Sau, măi, japonezule, crezi că tu cu IQ-ul tău de cinci cifre ai putea să demonstrezi, de pildă, că "drumul cel mai scurt dintre două puncte este o dreaptă"? Probabil, ai lua premiul Nobel.

Da. Orice alt drum are o lungime care poate fi descompusă în secțiuni care pot fi în mod demonstrabil mai lungi decât segmentul aia (că dreapta e de lungime infinită).

Oricum, e un alt lucru evident, nu necesită demonstrație.

În matematică, ca în orice știință există niște axiome nedemonstrabile, acceptate ca atare (ca cea enunțată mai sus), adică dogmatic

La fel de dogmatic cât este acceptarea dogmei că un obiect există într-un singur loc la un moment dat și nu mai mult de unul. Adică deloc dgomatic.

și oricât ți-ar părea de paradoxal MARILE ADEVĂRURI ALE ȘTIINȚEI SUNT ACCEPTATE PRIN CREDINȚĂ, pentru că propozițiile ultime ale științei nu pot fi demonstrate, probate, verificate etc. Sunt acceptate ca evidente sau prin credință, ceea ce e totuna.

hahahaha.

Și ia spune, un obiect poate fi în același timp cu lungimea de 1 metru dar și cu lungimea de 2 metri? Pentru că de asemenea evidențe vorbim.

(Adică, pentru mine e evident că Dumnezeu există pentru tine e evient contrariul și culmea că fiecare folosește aceleași "probe"!).

Pentru orice lucru care nu poate fi demonstrat că există este normal să consideri că nu există. Dacă îți arăt un pahar, îl atingi, îl simți cam poți sa tragi concluzia, cu o certitudine mare că acel pahar există.

Când vine vorba de Dumnezeu nu există asemenea dovezi.

Ex: evoluția însăși (că nu ești Highlander din celebrul serial să vezi evoluția desfășurându-se în toată splendoarea ei),

Criminalistul când ajunge într-o cameră și vede ceasul de la mâna victimei că e oprit la ora 10:23, portarul spune că a văzut pe cineva necunoscut în clădire intrând pe la ora 10 și a plecat la și jumate, un vecin spune că a auzit ceva zgomote pe la și 25, camerele de supraveghere arată un om ieșind în apartamentul victimei la 10:27, legistul estimează moartea pe la 10:15 - 10:45, cam care crezi că e ora crimei?

Cam așa e și cu evoluția, dar numai că-s mult mai mulți vecini și mai multe casete, ba avem casetele ălea la noi, în ADN.

la fel, apariția materiei organice din cea anorganică (știi cumva vreun experiment care să redea începuturile vieții),

Să spui că din cauză că nu am creat complet viață de la cap la coadă e dovadă împotriva abiogenezei la fel cum e zborul lui Vlaicu e dovadă împotriva posibilității zborului până pe Lună.

la fel Big Bang-ul care nu explică (și asta fără probe științifice reale) decât originea universului actual, în nici un caz ceea ce a fost înainte de marea implozie-explozie etc. (Asta ca să vorbesc pe înțelesul tău, nu știu, dar cred că tare mult ar trebui să fie coborâtă ștacheta științei pentru a putea tu pricepe ceva).

Nici nu își propune așa ceva. E ca și cum ai spune că umbrela nu poate funcționa pentru că nu știi de unde a apărut umbrela.

A propos, prin modul tău de a lua poziție, demonstrezi doar că ar trebui să-ți absolvi, mai întâi, cele 8 clase obligatorii și după aceea, cred că vom putea purta un dialog onorabil și matur.

Insultele mascate mai nou sunt argumente?

Oricum, IQ-ul tău de cinci cifre îl depășește pe cel al majorității oamenilor cu un IQ de doar trei cifre.
Puțini sunt cei care se pot ridica la nivelul unui ateu arogant, îngâmfat și ... inventatorul nedeclarat al găurii la macaroană.

Atac la persoană, foarte convingător argument.

[I.Calin]

În prealabil postat de ZergAteu

Axiomele geometriei euclidiene sunt axiome pentru că-s niște lucruri care-s de la sine evidente și de când există (mai mult timp decât creștinismul) nu s-a găsit nimeni care să demonstreze că nu-s adevărate pentru că sunt niște axiome de bun simț. „Două puncte determină o dreptă și numai una” e un adevăr evident, la fel cum e un adevăr evident că nu poți fii în două locuri diferite în același timp.

Dă mâna cu japonezul... Îți explic și ție, deși ți-e greu, văd, să înțelegi. N-ai făcut decât să repeți ca un papagal argumentele mele, dar dintr-o altă perspectivă. Dar pentru asta trebuie să vezi pădurea și nu copacii.

Deci, în știință (pentru a fi știință!) nu există nimic evident; TOTUL TREBUIE DEMONSTRAT, VERIFICAT SAU PROBAT, pentru a fi sau a deveni fapt de știință. A admite ceva ca evident, că există ca atare fără probe, și trebuie admis, CREZUT, este domeniul religiei, dragul meu. Tocmai aceste aspecte diferențiază știința de religie: știința se bazează pe fapte și teorii demonstrabile prin experimente sau raționamente logice, în timp ce religia face apel la CREDINȚĂ. Ei și în momentul în care știința operează cu EVIDENȚA, adică admite / crede în asta pentru că este evident, înseamnă că apelează la religie, adică la cunoașterea de tip dogmatic, care nu se află în sfera logicii aristotelice.

E greu? Încerc să fiu mai simplu:

Cu bunul simț n-ai decât să defilezi prin morală, etică (care este un domeniu filosofic, spun asta, să nu aud vreo gogomănie că ar fi știință) sau pășești triumfător în religie. Nu în știință! În știință nu contează bunul simț. Fiindcă bunul simț comun îmi spune că soarele se învârte în jurul pământului și nu invers (un exemplu pe înțelesul tuturor). Așa apare ca evident, așa se observă cu ochiul liber. OK? Dar situația e alta, nu-i așa?

În prealabil postat de ZergAteu

Da. Orice alt drum are o lungime care poate fi descompusă în secțiuni care pot fi în mod demonstrabil mai lungi decât segmentul aia (că dreapta e de lungime infinită).

Și, my dear lad, oricât ai descompune o dreaptă acest proces îl faci la infinit... E tot o ... evidență, bun simț, pe care tu cu tot premiul tău nobel n-o să mi-o demonstrezi științific, matematic, ci doar o să o admiți prin "niște lucruri care-s de la sine evidente și de când există (mai mult timp decât creștinismul) nu s-a găsit nimeni care să demonstreze că nu-s adevărate pentru că sunt niște axiome de bun simț", adică prin ceea ce ți-am spus eu că țin de etică, filosofie sau religie nu de știință.
Nici un cercetător nu merge pe fapte evidente, el trebuie să probeze ca să poată spune că ceea ce este evident este într-adevăr evident. Dacă n-ai înțeles asta despre munca cercetătorului, o recomandare: renunță... Afirmații de genul "Oricum, e un alt lucru evident, nu necesită demonstrație." pot să fac eu pe baza credinței că Existența lui Dumnezeu este un fapt evident care nu trebuie demonstrat. dar nu tu care-mi defilezi prin față știința pe care, de altfel, datorită și vârstei și prejudecăților nu ești încă în măsură să o înțelegi până la capăt. (Asta nu se învață în cluburi și break-urile de la școală, presupun ani și ani de studiu.)

Băiete, citește D. Stăniloaie (pentru a vedea ce înseamnă dogma) sau dacă nu-ți convine citește-l pe Lucian Blaga în aceeași problemă. Cunoașterea dogmatică este domeniul religiei, dar se pare că știința îl acceptă în propozițiile sale ultime în care, cică, se impune evidența, adică credința că e așa, fiindcă nu poate fi demonstrată nici validitatea, nici nevaliditatea unei axiome, de pildă, a axiomei potrivit căreia "naivitatea este necesară maturizării unora" (dacă o admit ca axiomă). E evidentă și-o accept ca atare prin credință și nu prin știință.

Somn ușor!

[ZergAteu]

În prealabil postat de I.Calin

Deci, în știință (pentru a fi știință!) nu există nimic evident;

Adică trebuie demonstrat că 1 =/= 2 ?

Repet, acesta este genul de evidențe de la care se pleacă în știință. Nu vorbim de solipsism și alte asemenea idei inutile.

TOTUL TREBUIE DEMONSTRAT, VERIFICAT SAU PROBAT, pentru a fi sau a deveni fapt de știință. A admite ceva ca evident, că există ca atare fără probe, și trebuie admis, CREZUT, este domeniul religiei, dragul meu.

Spune-mi te rog, sunt dogmatic dacă-ți spun că 2 + 2 = 4?

Tocmai aceste aspecte diferențiază știința de religie: știința se bazează pe fapte și teorii demonstrabile prin experimente sau raționamente logice, în timp ce religia face apel la CREDINȚĂ. Ei și în momentul în care știința operează cu EVIDENȚA, adică admite / crede în asta pentru că este evident,

Îți dai seama că ceea ce spui n-are sens, nu-i așa? Sau în fiecare dimineață când te trezești întâi încerci cu degetul podeaua să vezi dacă nu cumva este lichidă sau gazoasă?

Repet, a crede în sens religios e una, adică a crede fără dovezi sau chiar în ciuda lor, iar în sens științific ține de observații și lucruri demonstrabile.

înseamnă că apelează la religie, adică la cunoașterea de tip dogmatic, care nu se află în sfera logicii aristotelice.

Sigur. Cercul poate avea colțuri, dar alegem să credem că n-are, nu?

E greu? Încerc să fiu mai simplu:

Poate ar trebui să-ți pui singur întrebarea asta.

Cu bunul simț n-ai decât să defilezi prin morală, etică (care este un domeniu filosofic, spun asta, să nu aud vreo gogomănie că ar fi știință) sau pășești triumfător în religie. Nu în știință! În știință nu contează bunul simț.

bun simț era în sensul de „observabil”, „evident”. Nu degeaba i se spune axiomatic. Pentru că e imediat evident, la fel cum 1 = 1 și nu e egal cu 0.

Ia si citește care e diferența între „cred și f-cred”

http://lazypawn.com/wordpress/crezi-sau-f-crezi/

Nici un cercetător nu merge pe fapte evidente, el trebuie să probeze ca să poată spune că ceea ce este evident este într-adevăr evident. Dacă n-ai înțeles asta despre munca cercetătorului, o recomandare: renunță...

Păi nu asta spuneai mai devreme, că de fapt asta face? Nu te hotărăști?

Ori merge pornind de la niște chestii evidente, axiomatice, că altfel n-ar mai fi fost axiomatice, chestii de genul 1 + 1 = 2 și nu 1 + 1 = 3 sau două puncte determină o dreaptă și numai una?

Afirmații de genul "Oricum, e un alt lucru evident, nu necesită demonstrație." pot să fac eu pe baza credinței că Existența lui Dumnezeu este un fapt evident care nu trebuie demonstrat.

Existența are o anumită definiție. Cum o definești ca să fie evidentă existența lui Dumnezeu. Că până acum tot despre ce am spus că e evident este așa în urma observației directe asupra lucrului în cauză. Cu Dumnezeu e mai greu cu observația directă. Mi se spune că e invizibil, că e imaterial, ba chiar că nu poate fi investigat sau observat. Nu o dată mi s-a spus „Dumnezeu nu stă în eprubetă”.

Deci, cum facem observația directă?

dar nu tu care-mi defilezi prin față știința pe care, de altfel, datorită și vârstei și prejudecăților nu ești încă în măsură să o înțelegi până la capăt.

Ești sigur? De unde știi? Poate lucrăm cu definiții diferite, iar după definiția ta poate chiar o fi așa. Poți să-mi spui și mie definiția ta pentru ca ceva să fie categorisit drept știință?

(Asta nu se învață în cluburi și break-urile de la școală, presupun ani și ani de studiu.)

Ți-a spus cineva că aș fi la școală? Sau că aș frecventa cluburile?

Pont: Nu crede tot ce găsești pe net. De ex. pe Facebook la sex am trecut „F” și vârsta pe la vreo 20 de ani, dar nimic nu-i mai departe de adevăr.

Cunoașterea dogmatică este domeniul religiei, dar se pare că știința îl acceptă în propozițiile sale ultime în care, cică, se impune evidența, adică credința că e așa, fiindcă nu poate fi demonstrată nici validitatea, nici nevaliditatea unei axiome,

Eu zic să dăm lege ca pi să fie 3, nu ar fi prima încercare. Sau poate vrei să dovedești ca 1+1=3. Că despre asta vorbim când spunem „propozițiile sale ultime”.

Îți urez succes.

[I.Calin]

În prealabil postat de ZergAteu

Ori merge pornind de la niște chestii evidente, axiomatice, că altfel n-ar mai fi fost axiomatice, chestii de genul 1 + 1 = 2 și nu 1 + 1 = 3 sau două puncte determină o dreaptă și numai una?

Fapt divers: 1+1 poate să fie și 10 sau 2+1=10, depinde în ce sistem de numerație te afli. Dacă unii rămâneau la evidența de bun simț că 1+1=2, astăzi, tu băteai la tastatura unui calculator mecanic și nu digital.

În rest, elucubrații evidente și "observabile"...

Nu are sens să mai vorbim despre știință sau altele asemeni, mi-e greu să vorbesc despre aceste lucruri la nivelul ăsta (crede-mă, chiar nu mai am răbdare, nu mai am 15 ani, nu ai tu nici o vină). Scuză-mă, eu sunt de vină, nu trebuia să mă amestec în astfel de discuții pe care nu le putem purta pe picior de egalitate.

Și apoi, mai există ceva: "Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi." (Matei, VI, 7)

P.S. Cât despre 1+1=3, să știi că, uneori, mai poate fi și adevărat (ca o glumă).