Dictionar forum

[Adriana-Simona]

E o mare necesitate de a defini termenii, ar fi bun un dictionar, mai ales pentru omul modern cu cuvintele vechi bisericesti, si nu numai... unul al limbii romane in general ar fi ideal.
Din pacate pe acest forum e destul de greu de realizat, mai ales ca punctuatia si limba si-a pierdut mult din valoare.
Imi pare rau ca de multe ori incerc sa spun un lucru si fiecare intelege ce vrea, imi pare rau ca se incearca interpretarea oricarei propozitii ca ofensa, ce deseori duce la dezbateri-certuri.
Stiu ca multi sunt in situatia aceasta, dar e greu de ficare data sa scrii, si sa definesti toti termenii.

Am sa continui sa postez eu, pe masura ce citesc pe forum,anumiti termeni care consider ca sunt bineveniti aici, pentru a fi intelesi.

În prealabil postat de MariS_

A fi smerit nu inseamna sa taci, ci sa spui DOAR ceea CE trebuie, CAND trebuie, CUM trebuie, CAT trebuie si CUI trebuie. Sa le luam pe rand.
- ceea CE trebuie - trebuie sa spui ceea ce ii este de folos aproapelui. daca ceva din vorbele noastre nu-i foloseste, atunci e mai buna tacerea.
- CAND trebuie - spui ce ai de spus atunci cand stii ca esti ascultat, adica ai de partea cealalta macar o fereastra deschisa daca nu o usa. daca urechea celuilalt e inchisa n-are rost sa incepi discutia.
- CUM trebuie - intotdeauna vorba trebuie imbracata in blandete, intelepciune, iubire. patrunde mai usor la inima. inima trebuie sa fie tinta, nu ratiunea.
- CAT trebuie - aici e aici. aici majoritatea face ABUZ. fiecare are impresia ca daca ultimul cuvant e al lui atunci viziunea sau interpretarea lui (indiferent daca e personala sau copy-paste din Sfinti Parinti) ramane ca fiind cea valabila si acceptata. nimic mai fals si mai periculos decat o atare impresie. vezi pe forum replici la replici la replici la replici pana te sastisesti, pe un ton din ce in ce mai iritat, cu intepaturi la inceput mai subtile apoi tot mai tari si mai directe, o galceava in toata regula, si asta sub imboldul nobil ca aparam Ortodoxia. or, de fapt, e tocmai pe dos, nu o aparam in felul acesta. Ortodoxia se apara traind-o frumos, aplicandu-i principiile si duhul sau bland si iubitor in viata ta si nu din citate oricat de frumoase si adevarate ar fi. deci, ne putem spune punctul nostru de vedere ortodox, cu blandete, cu iubire, si daca exista replica il mai putem explica inca o data, ca poate nu s-a inteles bine din prima. dar dupa aceea e inutil a mai continua daca preopinentul continua cu propria viziune sau sa combata viziunea nostra. inseamna ca nu gasesc fereastra deschisa si atunci nu ma apuc eu sa sparg geamul preopinentului numai ca sa-i introduc cu forta dogma mea ci ii voi da a treia replica, si ULTIMA, in care ii spun ca avem viziuni diferite, eu o sa raman la a mea sau la cea ortodoxa, iar el sa faca cum crede el. si cu asta am pus punct discutiei, indiferent daca replica mea e ultima sau nu. nu voi cauta sa am eu ultimul cuvant, pentru ca nici celalalt nu va ceda si atunci galceava continua. numai daca ne place galceava si punem ca paravan apararea ortodoxiei, numai atunci exista "justificare" de replica la replica, dar atitudinea nu e deloc ortodoxa. Cuvantul spus cu blandete si cu iubire, daca nu e agasant, va lucra in timp, nu imediat, si roadele sunt cu mult mai mari decat cel spus cu ironii, cu intepaturi, cu jigniri si toate celelalte. deci, ne spunem parerea dar cu maxim trei posturi nu mai mult. un om echilibrat stie sa puna punct intr-o discutie fara rezultat, iar unul smerit nu insista inutil. nu trebuie sa suferim de boala de-a avea noi ultimul cuvant.
- CUI trebuie - aici e important sa stii daca preopinentul nu cumva doreste el sa te converteasca la viziunea lui. daca e asa atunci te chinui degeaba, pentru ca el poate fi mai ferm convins de viziunea lui decat tine. discutia e inutila cand scopul nu e cunoasterea ci racolarea. atunci, eventual iti prezinti viziunea ortodoxa si atat, eventual adaugi formula de final, ca ramai la viziunea ta si nu te intereseaza alta viziune, asta ca sa nu mai continue nici el cu incercarea de racolare.

Imi cer iertare acum la final ca fac eu pe dascalul cand am ponegrit dascaleala, deci iata ca m-am ponegrit in primul rand pe mine, dar ar fi frumos ca forumul sa fie un loc al discutiilor constructive, amiabile, de bun simt si nu unul al loviri aproapelui pe considerentul ca el crede altcumva sau in altceva. Asta il va privi pe el personal, caci fiecare suntem liberi sa alegem in ceea ce sa credem, si toti vom da socoteala daca am facut-o bine sa nu.
Har, smerenie si jertfa de sine.

În prealabil postat de anna21

Din catehism:

1. Care este cea dintai datorie si cea mai mare grija a credinciosului in viata ?

Cea dintai datorie si cea mai mare grija a credinciosului in viata este grija de mantuirea sufletului sau. Nimic pe lume nu e mai de pret pentru el ca mantuirea sufletului, dupa cuvantul Mantuitorului, care zice : " Ce va folosi omului de ar dobandi lumea toata si-si va pierde sufletul sau ? Sau ce va da omul, schimb pentru sufletul sau ?" (Marcu VIII, 36-37).

2. Dar ce este mantuirea ?

Mantuirea este eliberarea din robia pacatului si a mortii si dobandirea vietii de veci, in Dumnezeu. Ea ne-a fost facuta cu putinta de intruparea, jertfa si invierea Domnului nostru Iisus Hristos si ne-o insusim prin harul dumnezeiesc, cu care trebuie sa conlucram prin credinta si fapte bune. De mantuire se poate impartasi orice om, caci Dumnezeu "voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si sa vina la cunostinta adevarului" (I Tim. II, 4).

3. Unde se gaseste adevarul care duce la mantuire?

Adevarul care duce la mantuire se gaseste in Sfanta Biserica Ortodoxa, "stalpul si temelia adevarului" (I Tim. III, 15).

Multumim Anna21

[dobrin7m]

Zilele acestea am citit mult despre smerenie si cum trebuie sa intelegem smerenia noi crestinii ortodocsi si mai ales cum sa o dobandim.
Iata ce am inteles eu:
in primul rand omul smerit nu stie ca e smerit sau mai bine zis nu face din aceasta o virtute. Omul smerit nu vorbeste decat daca i se cere sfatul. Altfel tace ca un umil crestin sub ochii lui Dumnezeu. Atunci cand cineva ii cere sfatul, atunci acesta ii vorbeste bland si cald, cu dragoste. Omul smerit iubeste pe toti oamenii deopotriva crestini sau necrestini si se roaga pentru toti deopotriva. Pentru fiecare are o vorba buna , la omul smerit fiecare dintre noi gaseste odihna sufletului sau. Omul smerit nu are nimic pentru el, si nu tine nimic pentru el. Tot imparte, haine, lucruri, hrana. El il are doar pe Dumnezeu in inima sa.
Asta am invatat citindu-l pe Cuviosul Paisie Aghioratul.
Citind asta am vazut , cu tristete, cat de departe suntem noi cei de aici de pe forum de asta. Si ca oricate cuvinte frumoase am lega despre smerenie noi nu avem acest dar nici pe departe. Suntem mandrii, care mai de care mai mestesugari in vorbe, mai semeti, mai...
Tot Cuviosul Paisie Aghioratul m-a invatat ca daca vrei sa fii evlavios trebuie sa cauti oamenii evlaviosi. Asadar tinand cont de sfatul iubitului Paisie Aghioratul cred ca nu am sa mai intru aici pe acest forum. Am ajuns la momentul cand simt ca nu aici invat smerenia, nici evlavia.
Dumnezeu sa va ajute pe toti ! Dumnezeu sa va ajute si pe dvs Tricesimusquintus, sa va dea Dumnezeu viata lunga sa aveti timp sa lucrati pentru mantuire
Doamne ajuta!

În prealabil postat de dobrin7m

cred ca nu am sa mai intru aici pe acest forum. Am ajuns la momentul cand simt ca nu aici invat smerenia, nici evlavia.

Nimeni nu te impiedica aici pe forum sa fii si smerita si evlavioasa.Poti fi smerita si evlavioasa si la munte si la mare si in biserica si la piata si oriunde te aflii,inclusiv aici pe forum.Smerenia si evlavia depind DE TINE,nu de cei din jur.

[Pippo_]

În prealabil postat de Melissa

Nimeni nu te impiedica aici pe forum sa fii si smerita si evlavioasa.Poti fi smerita si evlavioasa si la munte si la mare si in biserica si la piata si oriunde te aflii,inclusiv aici pe forum.Smerenia si evlavia depind DE TINE,nu de cei din jur.

Poate a inteles gresit o chestie importanta. A spus ca omul smerit raspunde doar cand este intrebat. Deci logic ca dupa rationamentul asta, omul smerit nu poate scrie pe un forum, deoarece pe forum trebuie sa scrii tu din propria vointa, inainte de a fi intrebat de altcineva. Deci a ajuns la concluzia ca forumul e incompatibil cu smerenia :))

Totusi nu-i de ras. Asa iau oamenii decizii pripite care le schimba aiurea viata in baza unor rationamente simpliste in loc sa mai stea pe ganduri si a doua, si a treia, si a patra si a N-a oara.

PS Considerand felul in care a descris smerenia, ca sa fii smerit conform descrierii de mai sus, trebuie sa fii deja sfant, si nu orice sfant, ci unul cu S mare.

---------------------------------------

PS2 Intr-o oarecare masura, omul are dreptate. Anturajul te trage in sus sau in jos, in functie de diferenta de nivel. Trebuie sa fii un om puternic pentru a te mentine independent de anturaj. Iar forumul asta are un nivel destul de scazut pentru cineva mai putin puternic care urmareste sfintenia, ceea ce ar putea reprezenta intr-adevar o piedica in calea elevarii. Un om mai putin puternic, pentru a se eleva, trebuie sa stea neaparat in compania unor oameni elevati. In schimb un om puternic, se eleveaza oriunde

În prealabil postat de Pippo_

Poate a inteles gresit o chestie importanta.

"Smerenia adevarata nu se arata,iar cea falsa se arata cu smerenie,adica omul vrea sa se stie ca e smerit!Insa in momentul in care te afirmi cu smerenia,sigur nu o ai;treci in faza mandriei.
Vorbele astea "eu sunt cel mai mare pacatos/eu sunt cel de pe urma/eu sunt ticalos,etc",nu vadesc smerenie.(...)
Mai spune cate un preot :"Va pomenim cu nevrednicie in rugaciunile noastre".Si-i raspund :"Pai de ce sa nu ma pomenesti cu vrednicie?"De ce imi da mie sugestia asta, ca ma pomeneste cu nevrednicie?Sa ma pomeneasca cum vrea si stie el, cu vrednicie sau nevrednicie,dar cel putin sa nu-mi spuna mie ca-i cu nevrednicie ,ca atunci nu mai am nici eu incredere in pomenirile lui."- Arhim.Teofil Paraian