Cunoastere versus ignoranta. Rolul elitelor intelectuale

[Mihailc]

Tradiţie1, ce spui dumneata mai sus e totuna cu concluzia scolasticii.
Daca judeci credinţa cartezian, ea nu poate să conducă la cunoaştere. Dacă o iei bisericeşte, atunci credinţa este începutul oricărei cunoaşteri cu adevărat folositoare. Pentru că credinţa deschide calea către cultura inimii şi la simţirea înţelegătoare.
Oricum, interesată discuţie ai deschis aici şi sper să nu fie abandonată curând!

[FiulRisipitor]

Acum daca tot trebuie sa fie si putina filosofie...
Perfect de acord cu Mihailc! Credinta este inceputul oricarei cunoasteri cu adevarat folositoare! Daca n-ai credinta in Dumnezeu, cat sa-L urmezi si sa-L imiti in dragostea lui fata de creatie, atunci cunoasterea te duce la... Bomba Atomica! Desi puteai foarte bine sa te limitezi la producerea de nergie sau alte lucruri folositoare omenirii.

,,Nu va speriati, nu mai am de gand sa ma apar. Dar renunt nu pentru ca m-as teme, ci pentru ca mi se pare zadarnic. Am crezut ca se poate discuta in acest proces. Am crezut ca poate exista dialog. M-am inselat. Voi nu acceptati decat monologul. Cine a starnit acesta ura si cum a pornit ea nu inteleg si zeii imi sunt martori ca nu mai vreau sa inteleg.Ce utilitate mai poate avea un adevar pe care voi, oricum, nu-l recunoasteti?As vrea sa va spun altceva inainte de a ne desparti. Si ma adresez acum acuzatorilor mei.

Mai intai, aflati ca sunteti la fel de singuri ca mine, dar mai demni de mila ca mine,deoarece sunteti singuri in haita. Intrucat orice om care nu cunoaste decat monologul e un om singur. Numai prin dialog putem scapa de singuratate, or voi sunteti prea orbi si prea turbati ca sa-l puteti accepta. Voi nu mai sunteti in stare decat sa strigati impreuna o orbire care va face singuri. Trista soarta va pregatiti.

Apoi, va laudati ca iubiti Atena ? Imi repugna metoda voastra de a-i invinui pe altii ca n-o iubesc, de aceea nu voi spune ca mintiti. Dar daca iubiti Atena, o iubiti urat. O iubiti tarand acesta dragoste in nori, amestecand-o cu ura, cu denunturi si invinuiri nascocite. Eu as putea dovedi oricand sentimentele mele fata de Atena, dar mi se pare ca a ma lauda cu ceea ce iubesc e nedemn. Prefer sa tac.

Tac intrucat stiu ca e inutil sa discuti cu cei condamnati de propria lor ura la monolog. Si rog zeii sa ma ajute sa infrunt mila ce mi-o inspirati, asteptand otrava pe care mi-o veti trimite la inchisoare."

[calator prin ploaie]

În prealabil postat de Scotsman

,,Nu va speriati, nu mai am de gand sa ma apar. Dar renunt nu pentru ca m-as teme, ci pentru ca mi se pare zadarnic. Am crezut ca se poate discuta in acest proces. Am crezut ca poate exista dialog. M-am inselat. Voi nu acceptati decat monologul. Cine a starnit acesta ura si cum a pornit ea nu inteleg si zeii imi sunt martori ca nu mai vreau sa inteleg.Ce utilitate mai poate avea un adevar pe care voi, oricum, nu-l recunoasteti?As vrea sa va spun altceva inainte de a ne desparti. Si ma adresez acum acuzatorilor mei.

Mai intai, aflati ca sunteti la fel de singuri ca mine, dar mai demni de mila ca mine,deoarece sunteti singuri in haita. Intrucat orice om care nu cunoaste decat monologul e un om singur. Numai prin dialog putem scapa de singuratate, or voi sunteti prea orbi si prea turbati ca sa-l puteti accepta. Voi nu mai sunteti in stare decat sa strigati impreuna o orbire care va face singuri. Trista soarta va pregatiti.

Apoi, va laudati ca iubiti Atena ? Imi repugna metoda voastra de a-i invinui pe altii ca n-o iubesc, de aceea nu voi spune ca mintiti. Dar daca iubiti Atena, o iubiti urat. O iubiti tarand acesta dragoste in nori, amestecand-o cu ura, cu denunturi si invinuiri nascocite. Eu as putea dovedi oricand sentimentele mele fata de Atena, dar mi se pare ca a ma lauda cu ceea ce iubesc e nedemn. Prefer sa tac.

Tac intrucat stiu ca e inutil sa discuti cu cei condamnati de propria lor ura la monolog. Si rog zeii sa ma ajute sa infrunt mila ce mi-o inspirati, asteptand otrava pe care mi-o veti trimite la inchisoare."

Dragul meu Scotsman...trist dar cat de real in aici si acum, discursul....Nu fi necajit...nu mor caii cand vor cainii si in plus sunt destule urechi deschise ochilor mintii, patrunzand adevaruri dincolo de orice incorsetari...Amor Dei vincit omnia...

ab imo pectore !

[Mihailc]

Dragă Calator prin ploaie, nu pe scoţianul trebuie sa-l compătimeşti, ci pe moş Socrate.

[calator prin ploaie]

În prealabil postat de Mihailc

Dragă Calator prin ploaie, nu pe scoţianul trebuie sa-l compătimeşti, ci pe moş Socrate.

Draga Mihailc....nu-l compatimesc pt NU el starneste acest sentiment....ci tocmai starea descrisa , pt este perfect aplicabila acestui timp....hehehe
ps. si mos ca Socrate ....ti-ar place sa fii....

[Traditie1]

În prealabil postat de Mihailc

Tradiţie1, ce spui dumneata mai sus e totuna cu concluzia scolasticii.
Daca judeci credinţa cartezian, ea nu poate să conducă la cunoaştere. Dacă o iei bisericeşte, atunci credinţa este începutul oricărei cunoaşteri cu adevărat folositoare. Pentru că credinţa deschide calea către cultura inimii şi la simţirea înţelegătoare.
Oricum, interesată discuţie ai deschis aici şi sper să nu fie abandonată curând!

Ca să începem să progresăm în cunoașterea reală, cea directă, trebuie să considerăm nule toate convingerile noastre. Dacă plecăm de la niște dogme sau convingeri, ele se vor constitui un obstacol în calea cunoașterii directe. Dacă dogmele corespund adevărului, vom obține confirmarea prin această cale de cunoaștere practică (neteoretică). Credința bisericească e o piedică în calea adevăratei cunoașteri, ca și orice altă doctrină prestabilită. Prin asta nu neg neapărat învățătura bisericească; teoriile pot fi sau nu adevărate dar chiar dacă sunt adevărate nu ne ajută la mântuire. Mântuirea se construiește numai prin cunoașterea ce vine prin "vedere", prin experiență directă. Oamenii vorbesc atât de mult despre Dumnezeu dar am impresia că se preocupă atât de puțin să-L cunoască, să pătrundă tainele existenței absolute și asta nu poate veni decât din faptul că nu cred cu adevărat în existența Lui sau în caracterul Lui de Persoane, adică de Ființă rațională vie care acționează potrivit propriei voințe.

[Pippo_]

În prealabil postat de Traditie1

Ca să începem să progresăm în cunoașterea reală, cea directă, trebuie să considerăm nule toate convingerile noastre. Dacă plecăm de la niște dogme sau convingeri, ele se vor constitui un obstacol în calea cunoașterii directe. Dacă dogmele corespund adevărului, vom obține confirmarea prin această cale de cunoaștere practică (neteoretică). Credința bisericească e o piedică în calea adevăratei cunoașteri, ca și orice altă doctrină prestabilită. Prin asta nu neg neapărat învățătura bisericească; teoriile pot fi sau nu adevărate dar chiar dacă sunt adevărate nu ne ajută la mântuire. Mântuirea se construiește numai prin cunoașterea ce vine prin "vedere", prin experiență directă. Oamenii vorbesc atât de mult despre Dumnezeu dar am impresia că se preocupă atât de puțin să-L cunoască, să pătrundă tainele existenței absolute și asta nu poate veni decât din faptul că nu cred cu adevărat în existența Lui sau în caracterul Lui de Persoane, adică de Ființă rațională vie care acționează potrivit propriei voințe.

Sincronicitate. Am scris amandoi aceeasi idee in acelasi timp. Asta ar trebui sa fie mesaj de la Dumnezeu :)

Deci avem dreptate in legatura cu ideea asta. Si Dumnezeu ne confirma in mod subtil.

PS Adica eu am scris ideea la putin timp dupa ce ai scris-o tu. In schimb nu vazusem ce ai scris tu.

[Mihailc]

În prealabil postat de Traditie1

Ca să începem să progresăm în cunoașterea reală, cea directă, trebuie să considerăm nule toate convingerile noastre. Dacă plecăm de la niște dogme sau convingeri, ele se vor constitui un obstacol în calea cunoașterii directe. Dacă dogmele corespund adevărului, vom obține confirmarea prin această cale de cunoaștere practică (neteoretică). Credința bisericească e o piedică în calea adevăratei cunoașteri, ca și orice altă doctrină prestabilită. Prin asta nu neg neapărat învățătura bisericească; teoriile pot fi sau nu adevărate dar chiar dacă sunt adevărate nu ne ajută la mântuire. Mântuirea se construiește numai prin cunoașterea ce vine prin "vedere", prin experiență directă. Oamenii vorbesc atât de mult despre Dumnezeu dar am impresia că se preocupă atât de puțin să-L cunoască, să pătrundă tainele existenței absolute și asta nu poate veni decât din faptul că nu cred cu adevărat în existența Lui sau în caracterul Lui de Persoane, adică de Ființă rațională vie care acționează potrivit propriei voințe.

Cu partea a doua a mesajului tau sunt de acord ( de la "Mantuirea se construieşte....)"

Însă la prima parte am unele obiecţii. Descrierea pe care ne-ai oferit-o se încadrează foarte bine în epistemologia generală renascentistă şi simt o adiere de la Habermas şi cei care l-au precedat din teo-filosofiile postprotestante. Din interiorul acestei epistemologii, ai dreptate. Poate că nu ai văzut şi celelalte teorii concurente de pe piaţa gândirii, care vin pe filiera relativismului şi a fizicii cuantice. Pe scurt, să nu complicăm prea tare conversaţia noastră, s-a pus în discuţie cu argumente destul de solide, posibilitatea ca subiectul cunoscător să se poziţioneze în zona de zero influenţe din extradomeniul pe care doreşte să-l investigheze: Păi nu numai credinţa la care ai aderat te va influenţa, ci şi agnosticismul mediului ambiant, ideologia la modă, sau acumulările preculturale din mediul educaţional din care provii (acolo unde influenţele de acest tip sunt puternice, de ex. India sau societăţiile islamice). Însăşi metodologia care te împinge spre "golirea minţii" de influenţe îţi va schimba infinitezimal percepţia asupra obiectului pe care-l investighezi. Ce spui dumneata e pură utopie ştiinţifică, neatinsă de nimeni până în momentul de faţă.
Când Newton afirmă că inspiraţia l-a condus la aprofundarea mecanicii clasice, nu a pomenit că l-ar fi inspirat Descartes, Kepler sau Leibniz, ci Altcineva. Şi mai sunt o mulţime de asemenea mărturii pe care le-au făcut personalităţi care au schimbat ştiinţa radical. Dar discuţia e lungă şi riscăm să ieşim din specificul unui forum cu un volum enorm de informaţie, care şi aşa e deja greu de citit pentru oameni care mai au şi alte treburi. Atenţie, însă, la lecturile pe care le credităm, pentru că există şi draci specializaţi în epistemologie (concluzie din experienţă).