Omul hazna

[I.Calin]

În prealabil postat de MariS_

Da, asa este. Contabilizarea raului e doar prima etapa, urmeaza a doua, dascalirea
celui sau celor in cauza si apoi ultima faza, trecerea la corectia lor cu de-a sila. Cel
ce se crede indreptatit chiar are impresia ca e de datoria lui sa procedeze astfel.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Cel ce se crede îndreptățit să înceapă cu sine. Contabilizare, dăscălire, corecție... Nu-i prea greu, dar, ce folos, că-i imposibil! Pentru asta trebuie să fii creștin ortodox convins!

[George.m]

În prealabil postat de I.Calin

Cel ce se crede îndreptățit să înceapă cu sine. Contabilizare, dăscălire, corecție... Nu-i prea greu, dar, ce folos, că-i imposibil! Pentru asta trebuie să fii creștin ortodox convins!

Din pacate, preferam sa incepem cu cei de langa noi. E mult mai usor :)

Efrem Sirul ne arata cum sa evitam contabilizarea greselilor celorlalti: Daca vezi pe cineva pacatuind, nu vorbi, nici nu-l judeca, nici nu-l uri, pentru ca nu cumva sa cazi si tu in acelasi pacat. Zi mai bine: eu sunt mai rau decat acesta! Si: acesta astazi, eu maine".

Tot el spune ca tinerea de minte a raului dispare prin aducerea aminte de frica de Dumnezeu si de ziua sfarsitului.

[Mihnea Dragomir]

Îmi amintesc de o convorbire cu un preot, în care mărturisea că se străduieşte să uite păcatele pe care le aude în confesional. "Asta e o foarte bună tehnică, părinte, care vă apără de păcatul ruperii sigiliului sacramental (secretul spovezii)". "A, nu !" răspunse preotul, "eu uit pentru mine, fiindcă altfel, după ce ascult două ore de spovezi, simt că sunt un fel de hazna."

[calator prin ploaie]

În prealabil postat de I.Calin

Cel ce se crede îndreptățit să înceapă cu sine. Contabilizare, dăscălire, corecție... Nu-i prea greu, dar, ce folos, că-i imposibil! Pentru asta trebuie să fii creștin ortodox convins!

Cine nu uita...practic nu iarta...Iar iertarea e una din cele 3 lectii esentiale pentru un crestin IN GENERAL vorbind.....Daca nu uiti raul, se sedimenteaza prin timp si incet, incet ti se schimba mult tot ce te reprezenta odinioara....Crestinismul pledeaza pentru curatenia sufleteasca si iertarea tine categoric de ea....Si da....nu trebuie vreodata sa-l judecam pe cel-cei de langa noi , ci sa ne vedem barnele din ochii proprii.....pt e real inca dictonul hodie mihi , cras tibi.....

[sophia]

Rog adminul sa schimbe titlul acestui fir de discutie.
Este oribil, socant si jignitor la adresa tuturor.
Poate unii nu stiu ce este o hazna! Este un closet din ala de la tara, din curte.
Sa spui despre un om, indiferent ce pacate are ca este hazna, este mult prea mult!
Nu avem voie sa aruncam asa cu termenii.
Voi asa va simtiti/vedeti? Ca o hazna?

http://dexonline.ro/definitie/hazna

În prealabil postat de sophia

Rog adminul sa schimbe titlul acestui fir de discutie.
Este oribil, socant si jignitor la adresa tuturor.

Subscriu si eu la cererea Sophiei. Poate un titlu cum ar fi "Despre tinerea de minte a raului" ar fi mai inspirat.

[Doriana]

Pai, asta e si ideea...Daca cuiva i se pare atat de urat sa fie comparat cu o hazna, atunci sa nu mai contabilizeze pacatele altuia; altfel chiar va fi una.

Si apoi, asa s-au exprimat parintii respectivi. Prin asta au vrut sa atraga atentia asupra uratenii pacatului judecatii.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Doriana

Prin asta au vrut sa atraga atentia asupra uratenii pacatului judecatii.

Aici e vorba de altă specie de păcat decât aceea a judecăţii temerare. Ţinerea de minte a răului este mai aproape de o rea dispoziţie a sufletului decât de înclinaţia fariseică.

[George.m]

Nu am vrut sa jignesc pe cineva prin acest topic. L-am numit "omul hazna" tocmai pentru a starni scarba fata de pacatul depozitarii greselilor celorlalti in mintea si in inima noastra. "Oribil, socant si jignitor" pentru om e sa adune in sine caderile altora, neavandu-le in vedere pe ale sale.

Sfantul Sofronie Saharov zicea ca un singur lucru il injoseste pe om: pacatul. Deci umilitoare pentru noi e, nu atat expresia respectiva, cat savarsirea pacatului.

Aici nu e vorba de umilirea nimanui, ci de cuvinte puse neinspirat alaturi.
Sa nu uitam ca omul are chipul lui Dumnezeu in el, si nu-l putem alatura unor dejectii cat ar fi omul de pacatos.
Iar dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos intrece dragostea pentru Dumnezeu a celui mai mare virtuos.
Deci, sa luam aminte ce si cum spunem.

PS: Pr. Constantin Coman nu e infailibil.