Cata putere au moastele sfintilor

[NECTARIE]

Oamenii cred că la marile sărbători puterea sfântului creşte. Preoţii spun că nu. Ceea ce depăşeşte limitele obişnuitului este însă speranţa şi credinţa lor, iar atunci sfântul răspunde altfel. Minunile care se petrec în preajma moaştelor sunt făcute nu numai pentru cel care se roagă, ci şi pentru cei care sunt de faţă. Iar rugăciunea comună care se face la o astfel de prăznuire este mai ascultată de Dumnezeu decât cea personală.

[windorin]

În prealabil postat de NECTARIE

Parintele Calciu-Dumitreasa
"Dacă credem că moaştele fac bine şi nu Dumnezeu Însuşi, facem o mare greşeală, aproape de idolatrie."

Minunat cuvant si adevarata dreapta credinta.

În prealabil postat de NECTARIE

Oamenii cred că la marile sărbători puterea sfântului creşte. Preoţii spun că nu.

Mereu mi'a placut sa vad aceasta "asteptare" de cateva ore la Sfintele Moaste drept o urare de ziua aniversara.
Un "la multi ani" primit de ziua mea este cu mult mai imbucurator decat un "la multi ani" rostit la intamplare, in oricare alta zi.
Comparatia nu este insa intru totul potrivita.

La un sfant, in orice zi ai merge... cu credinta puternica si dragoste... bucuria si ajutorul este acelasi.
Unii prefera linistea unei zile de saptamana, cand nimeni si nimic nu tulbura linistea din biserica.

[Erethorn]

Aici cred putem sa ne intalnim la jumatatea drumului cu protestantii si sa spunem: moastele fara credinta = niste oase de oameni morti, si in general, orice obiect sfintit, icoana, rozariu etc., fara credinta = o bucata de lemn sau plastic. Atentie ! Credinta in Isus Cristos, nu credinta doar in puterea obiectului sfintit.

[George.m]

Intr-adevar, Dumnezeu isi revarsa binefacerile sale asupra noastra si prin intermediul sfintelor moaste. E bine sa avem constiinta ca Dumnezeu tine pentru noi neputrezite trupurile sfintilor.
Sfintele Moaste sunt un dar nepretuit pe care l-am primit de la Cel Milostiv. Insa, din nefericire, nu toti crestinii stiu sa se bucure de el cu adevarat.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Erethorn

Aici cred putem sa ne intalnim la jumatatea drumului cu protestantii si sa spunem: moastele fara credinta = niste oase de oameni morti, si in general, orice obiect sfintit, icoana, rozariu etc., fara credinta = o bucata de lemn sau plastic. Atentie ! Credinta in Isus Cristos, nu credinta doar in puterea obiectului sfintit.

In primul rând credinţa , măcar cât jumătate de bob de muştar . . . !

[delia31]

Atata timp cat vietuim in trup, trupurile noastre sunt locuinte destinate unui Locatar de exceptie. „Nu stiti oare ca trupurile sunt locasuri, temple ale Duhului Sfant”?

Sfintii au inteles asta si s-au dat Lui de tot si nu ei au mai trait, ci Hristos a trait in ei.
Dupa ce trupul unui sfant, s-a despartit de sufletul, care s-a intors la Cel care l-a dat, partea materiala ramasa nu s-a supus stricaciunii, fiind impregnata de har.

Locuinta de carne si oase in care a vietuit Duhul Sfant s-a sfintit de la ,,Locatarul,, ei. S-a impregnat de prezenta Celui ce a vietuit in ea. A devenit purtatoare de har.

Chiar daca trupurile multora au fost schingiuite si facute bucati, indiferent cat de mici sunt ramasitele trupesti, ele sunt la fel ca un vas spart care a continut un mir de mare pret.
Chiar si dupa ce mirul a fost retras din vas, in el se mai pastreaza mireasma mirului. Chiar daca vasul a fost spart, fiecare ciob, mai pastreaza mireasma harului Celui s-a salasluit in vasul intreg.

Cinstind moastele sfintilor, Il cinstim pe Duhul Sfant care S-a salasluit in ei si care ne vrea pe toti uniti in El, asa cum Omul-Hristos cu Tatal si Duhul una sunt: ,,pt. asta Ma rog, pentru ca toti să fie una; aşa cum Tu, Parinte, esti intru Mine si Eu intru Tine, tot astfel si ei să fie una intru Noi”.

[Mihailc]

În prealabil postat de NECTARIE

Oamenii cred că la marile sărbători puterea sfântului creşte. Preoţii spun că nu. Ceea ce depăşeşte limitele obişnuitului este însă speranţa şi credinţa lor, iar atunci sfântul răspunde altfel. Minunile care se petrec în preajma moaştelor sunt făcute nu numai pentru cel care se roagă, ci şi pentru cei care sunt de faţă. Iar rugăciunea comună care se face la o astfel de prăznuire este mai ascultată de Dumnezeu decât cea personală.

Sunt în totală comuniune cu ce spui aici, şi nu numai aici.