Despre desfranarea intre sot si sotie

[dobrin7m]

În prealabil postat de anna21

Ai inceput asa de frumos.. ca apoi sa vad ca sunt eu acuzata de ura sotulu?!

1. Unde m-am certat vehement? Arata-mi.
2. Am duhovnic.. crezi ca poti tu sfatui mai bine? De fapt asta am si afirmat: fiecare sa intrebe duhovnicul. (ca vad ca aici ne dam unii altora dezlegare)
3. Daca insisti.. Daca nu refuzi sotul, acela nu se numeste pacat? (Asta e intrebarea mea.)
4. Registrul trairilor intre soti este mult mai larg decat iubire (si sexul, care se pare ca tot aia e ) si ura. Dar evident, daca pe tine te ajuta sa te simti bun crestin, poti considera ca eu imi urasc sotul.. fie cum crezi tu..

Draga mea, eu am intrebat ce simte femeia, ura sau iubire? De ce te-ai oprit la ura? Au fost doua variante. Trebuia sa zici iubire. Atitudinea vehementa poate sa se manifeste prin diverse moduri. Asta nu inseamna ca exista doar prin cearta. Atitudinea vehementa o are si habotnicul care prin gesturi si fapte vrea sa impuna dreptatea lui celor care poate nu il inteleg la momentul acela.
Eu am vorbit la general, in general familia de astazi. Tu te-ai vazut pe tine in postul meu. Inseamna ca exista o problema la voi, la familia voastra. Asa ca ma adresez acum tie draga mea:
Daca cu adevarat iti iubesti sotul, esti trup si suflet cu el si el cu tine atunci calea de rezolvare nu este impunerea ta in fata lui, impunerea dorintelor tale in functie de credinta sau simtitiri. Nu. De aceea am zis ca trebuie pornit cu inceputul. Incearca usor sa iti duci sotul la biserica, totul se face treptat, treapta cu treapta, intai biserica, apoi cititi impreuna din Biblie, cititi impreuna despre pacat in general si consecintele lui, mergeti impreuna la duhovnic, se va spovedi si el si apoi isi va da seama singur, fara impunerea ta, cum e bine.
Dar crede-ma ca sunt pacate care atarna mult mai greu in taler decat nerefuzul tau. Acesta a ramas ultimul de rezolvat? oare nu prin asta iti faci alte pacate mai grele? Nu stiu, eu zic sa te analizezi pe tine si familia ta, dar sa faci asta cu inima plina de iubire. Eu nu cred ca duhovnicul tau ti-a zis : nu faci asta si asta si cu asta basta. ca sa nu faci asta trebuie sa stii cum sa nu faci atunci cand implica si o a a doua persoana. Mai ales cand a doua persoana este jumatatea ta, barbatul tau.
Eu mi-am spus doar o parere, fireste ca duhovnicul e important si primordial in fata altor oameni. Dar important mai e si cum punem in aplicare sfaturile duhovnicului. Daca nu stii cum sa faci si nu vrei sa asculti de alti oameni, intreaba tot duhovnicul. Parinte, nu stiu cum sa fac, cum ma sfatuiti?

Ai intrebat asa: daca insisti, daca nu refuzi sotul acela nu este pacat?
Parerea mea e urmatoarea: daca tu nu refuzi sotul, dar tu lucri deja spre rezolvarea acestei probleme (cititi Biblia, mergeti impreuna la Biserica si duhovnic,) nu , nu este pacat. Pentru ca altfel cazi in pacatul neascultarii de barbat, pentru ca femeia trebuie sa asculte de barbatul ei.

Corinteni cap. 11
7. Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului.

8. Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.

9. Şi pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

10. De aceea şi femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri.

Marcu cap. 10
8. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup.


Tu spui ca registrul trairilor intre soti e mult mai larg decat iubire. Dar sotii sunt unul, un trup. Ca sa fii unul , un singur trup trebuie sa existe numai iubire. Acolo nu incape nimic altceva decat iubire. Atunci cand femeia iubeste barbatul ei si barbatul iubeste femeia sa, devin un trup. Atunci cand sunt un trup, atunci sexul nu mai e sex, ci dragoste si iubire. La care participa sufletele lor, prin care se impletesc sufletele lor.
Faceti totul impreuna, in ceea ce priveste sufletele voastre, si veti rezolva si aplicarea legilor crestine.

Eu nu cred ca iti urasti sotul. Eu cred ca tu nu stii cum sa faci sa inteleaga si sotul tau ce vrei de fapt.
Atunci cand spui cuiva sa faca un anumit lucru si nu vrea, inseamna ca nu intelege importanta acelui lucru. Nu e pregatit sa inteleaga. Atunci te inarmezi cu rabdare si incepi lucrarea: acea lucrare prin care il faci sa inteleaga. Analizeaza unde sunteti voi in acest context si vei vedea singura ce ai de facut.
Doamne ajuta tie si tuturor din familia ta.

[anna21]

În prealabil postat de dobrin7m

Draga mea, eu am intrebat ce simte femeia, ura sau iubire? De ce te-ai oprit la ura? Au fost doua variante. Trebuia sa zici iubire.

"trebuia"? Asteptai un raspuns evident ca discutia sa mearga in directia dorita de tine.
Iti recomand sa citesti topicul despre iubirea gresit inteleasa.

Atitudinea vehementa poate sa se manifeste prin diverse moduri. Asta nu inseamna ca exista doar prin cearta. Atitudinea vehementa o are si habotnicul care prin gesturi si fapte vrea sa impuna dreptatea lui celor care poate nu il inteleg la momentul acela.

cuvinte, cuvinte, cuvinbte...
tu ai folosit "cearta vehementa", am preluat expresia ta.

Eu am vorbit la general, in general familia de astazi. Tu te-ai vazut pe tine in postul meu. Inseamna ca exista o problema la voi, la familia voastra. Asa ca ma adresez acum tie draga mea

evident.. sunt singura de pe thread care am sustinut absinenta (desi indirect), spunand sa nu va culcati pe o ureche ca acela nu-i pacat.

Daca nu-i pacat.. il spovediti sau nu?

Ca primiti usor dezlegare sau nu primiti canon.. ca gasiti intelegere, asta este cu totul altceva!

Daca cu adevarat iti iubesti sotul, esti trup si suflet cu el si el cu tine atunci calea de rezolvare nu este impunerea ta in fata lui, impunerea dorintelor tale in functie de credinta sau simtitiri. Nu. De aceea am zis ca trebuie pornit cu inceputul. Incearca usor sa iti duci sotul la biserica, totul se face treptat, treapta cu treapta, intai biserica, apoi cititi impreuna din Biblie, cititi impreuna despre pacat in general si consecintele lui, mergeti impreuna la duhovnic, se va spovedi si el si apoi isi va da seama singur, fara impunerea ta, cum e bine.
...........

Ai intrebat asa: daca insisti, daca nu refuzi sotul acela nu este pacat?
Parerea mea e urmatoarea: daca tu nu refuzi sotul, dar tu lucri deja spre rezolvarea acestei probleme (cititi Biblia, mergeti impreuna la Biserica si duhovnic,) nu , nu este pacat. Pentru ca altfel cazi in pacatul neascultarii de barbat, pentru ca femeia trebuie sa asculte de barbatul ei.

Glumesti, nu?

Citeste despre ce inseamna ascultare in familie.
De ex. sotul poate ca ma vrea fardata, poate ca vrea sa port fuste mini, poate ca vrea sa mergem in club in timpul postului etc.. Aia este ascultare?

Tu spui ca registrul trairilor intre soti e mult mai larg decat iubire. Dar sotii sunt unul, un trup. Ca sa fii unul , un singur trup trebuie sa existe numai iubire. Acolo nu incape nimic altceva decat iubire. Atunci cand femeia iubeste barbatul ei si barbatul iubeste femeia sa, devin un trup. Atunci cand sunt un trup, atunci sexul nu mai e sex, ci dragoste si iubire. La care participa sufletele lor, prin care se impletesc sufletele lor.
Faceti totul impreuna, in ceea ce priveste sufletele voastre, si veti rezolva si aplicarea legilor crestine.

Eu nu cred ca iti urasti sotul. Eu cred ca tu nu stii cum sa faci sa inteleaga si sotul tau ce vrei de fapt.
Atunci cand spui cuiva sa faca un anumit lucru si nu vrea, inseamna ca nu intelege importanta acelui lucru. Nu e pregatit sa inteleaga. Atunci te inarmezi cu rabdare si incepi lucrarea: acea lucrare prin care il faci sa inteleaga. Analizeaza unde sunteti voi in acest context si vei vedea singura ce ai de facut.
Doamne ajuta tie si tuturor din familia ta.

Mai multe cuvinte..
Chiar ca ti-ar folosi sa vezi topicul lui Traditie despre iubirea gresit inteleasa.

[dobrin7m]

În prealabil postat de anna21

"trebuia"? Asteptai un raspuns evident ca discutia sa mearga in directia dorita de tine.
Iti recomand sa citesti topicul despre iubirea gresit inteleasa.
.

Am spus trebuia sa te opresti la iubire si nu la ura si nu pentru ca as dori ca discutia sa mearga intr-o directie dorita de mine. Ia sa vedem. Ce directie as fi vrut eu tinand cont ca era vorba de familia ta? Am spus iubire pentru ca asa era firesc si normal. e firesc sa iti iubesti sotul , iar atunci cand il iubesti esti alaturi de el chiar daca nu intelege importanta postului. Atunci ti-am recomandat firesc sa mergeti impreuna la duhovnic, nu doar tu separat, ca si cum ai complota impotriva pacatosului. ti-am recomandat sa cititi impreuna biblia, impreuna sa dezbateti subiectul ``pacat``. Impreuna sa intelegi importanta postului sub toate aspectele. Ca sa realizezi abstinenta, intr-un cuplu, e nevoie de doi, nu doar de unul ca sa existe armonie.

Ce este iubirea, si cand este iubirea prost inteleasa in legatura cu jumatatea noastra?
Atunci cand interesele sotilor nu mai sunt aceleasi, nu mai sunt identice, mai putem spune ca e iubire? Tu doresti o viata crestina riguroasa el doreste altceva. Ti-ai pus intrebarea de ce? Poate el nu are educatia crestina, poate nu e ceea ce trebuia sa fie, poate nu intelege cum trebuie credinta ? Si lista de ``poate`` poate continua.
Spui ca sotul te vrea cu fusta mini, si vrea sa mergeti la club in zile de post. pai in acest caz nu are educatie crestina. ce ai facut tu in acest sens? Ati fost la biserica impreuna, ati fost la duhovnic impreuna, ati citit impreuna ce inseamna credinta ortodoxa si cum trebuie sa traiesti in credinta? sau te-ai separat oarecum de el, sufleteste vorbind, ai pornit pe calea asta a credintei singura si ai descoperit ce e bine si ai incercat sa impui anumite reguli? In familie nimeni nu impune nimic. In familie, impreuna cu dragoste muti muntii din loc darmite sa aplici impreuna regulile crestine. daca tu il iubesti pe el, atunci gasesti si calea sa il faci sa inteleaga ce e bine din pdvr crestin. Daca el te iubeste pe tine, e alaturi de tine in biserica, acasa si in post.

[anna21]

În prealabil postat de dobrin7m

Am spus trebuia sa te opresti la iubire si nu la ura si nu pentru ca as dori ca discutia sa mearga intr-o directie dorita de mine. Ia sa vedem. Ce directie as fi vrut eu tinand cont ca era vorba de familia ta? Am spus iubire pentru ca asa era firesc si normal. e firesc sa iti iubesti sotul , iar atunci cand il iubesti esti alaturi de el chiar daca nu intelege importanta postului. Atunci ti-am recomandat firesc sa mergeti impreuna la duhovnic, nu doar tu separat, ca si cum ai complota impotriva pacatosului. ti-am recomandat sa cititi impreuna biblia, impreuna sa dezbateti subiectul ``pacat``. Impreuna sa intelegi importanta postului sub toate aspectele. Ca sa realizezi abstinenta, intr-un cuplu, e nevoie de doi, nu doar de unul ca sa existe armonie.

Ce este iubirea, si cand este iubirea prost inteleasa in legatura cu jumatatea noastra?
Atunci cand interesele sotilor nu mai sunt aceleasi, nu mai sunt identice, mai putem spune ca e iubire? Tu doresti o viata crestina riguroasa el doreste altceva. Ti-ai pus intrebarea de ce? Poate el nu are educatia crestina, poate nu e ceea ce trebuia sa fie, poate nu intelege cum trebuie credinta ? Si lista de ``poate`` poate continua.
Spui ca sotul te vrea cu fusta mini, si vrea sa mergeti la club in zile de post. pai in acest caz nu are educatie crestina. ce ai facut tu in acest sens? Ati fost la biserica impreuna, ati fost la duhovnic impreuna, ati citit impreuna ce inseamna credinta ortodoxa si cum trebuie sa traiesti in credinta? sau te-ai separat oarecum de el, sufleteste vorbind, ai pornit pe calea asta a credintei singura si ai descoperit ce e bine si ai incercat sa impui anumite reguli? In familie nimeni nu impune nimic. In familie, impreuna cu dragoste muti muntii din loc darmite sa aplici impreuna regulile crestine. daca tu il iubesti pe el, atunci gasesti si calea sa il faci sa inteleaga ce e bine din pdvr crestin. Daca el te iubeste pe tine, e alaturi de tine in biserica, acasa si in post.

Eu raman uimita de cate ori citesc postarile tale... nu inteleg pe cine, ce si de ce incerci tu sa inveti.. si in ce calitate (mai ales ca daca am spus "am duhovnic" inseamna :"am pe cine sa intreb")
Dar daca vrei sa dai sfaturi, macar fii atenta la ce am scris: sotul meu este necredincios. Deci nu a fost si nu va merge la biserica pentru ca aceasta este alegerea lui constienta. Nici rugat, nici amenintat, nici santajat (chestia cu daca te iubeste vine la biserica intra in categoria santaj emotional).
Si iubirea inseamna RESPECT pentru optiunile celuilalt.


Partea cu fuste mini si mersul in club este ipotetica.. ca sa-ti dau un exemplu ca ascultarea de sot NU inseamna orice, ci numai intru Hristos exista ascultare.
Si da, surpriza mare, oo, nu este credincios (evident, ca am mai spus de 10 ori).
Dar iar urmeaza sfatul cu dusul sotului la duhovnic. Iar acelasi raspuns: nu este crdincios.

Tu ai sot, copii? Nici macar un copil nu poate fi dus la biserica impotriva vointei lui, dar'mite un adult.
Si iar.. "In familie nimeni nu impune nimic" - corect, aici ai dreptate.
Dar apoi spui sa aplic santajul emotional:"Daca el te iubeste pe tine, e alaturi de tine in biserica, acasa si in post".
(Asa ar putea spune si el: "daca ma iubesti porti si tu mini, te fardezi etc..". Chiar NU intelege nimeni cat de dezgustatoare este manipularea aceasta de prost gust "daca ma iubesti, faci aia". Cred ca si un copil de 6 ani sesizeaza cat de grosolana este aceasta mentalitate.)
Eu inteleg ca la baza iubirii sta respectul fata de celalalt.

Mai citesc: " In familie, impreuna cu dragoste muti muntii din loc darmite sa aplici impreuna regulile crestine."
Hm, aia era credinta.
Dar in fine, am vazut pe alt thread ca ai interpretarile tale (ai numit saraci cu duhul pe cei mai slabuti la minte.. etc.)

(Daca mai vrei sa-mi dai sfaturi tine in minte ca sotul meu nu este credincios, deci nu merge la biserica si nu citeste Biblia.)

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

Eu raman uimita de cate ori citesc postarile tale... nu inteleg pe cine, ce si de ce incerci tu sa inveti.. si in ce calitate (mai ales ca daca am spus "am duhovnic" inseamna :"am pe cine sa intreb")
Dar daca vrei sa dai sfaturi, macar fii atenta la ce am scris: sotul meu este necredincios. Deci nu a fost si nu va merge la biserica pentru ca aceasta este alegerea lui constienta. Nici rugat, nici amenintat, nici santajat (chestia cu daca te iubeste vine la biserica intra in categoria santaj emotional).
Si iubirea inseamna RESPECT pentru optiunile celuilalt.


Dar apoi spui sa aplic santajul emotional:"Daca el te iubeste pe tine, e alaturi de tine in biserica, acasa si in post".
(Asa ar putea spune si el: "daca ma iubesti porti si tu mini, te fardezi etc..". Chiar NU intelege nimeni cat de dezgustatoare este manipularea aceasta de prost gust "daca ma iubesti, faci aia". Cred ca si un copil de 6 ani sesizeaza cat de grosolana este aceasta mentalitate.)
Eu inteleg ca la baza iubirii sta respectul fata de celalalt.

Scuze ca intervin...

Mie mi s-a parut ca Dobrin nu s-a referit la un santaj emotional..ci la faptul ca unii soti chiar daca nu gandesc exact la fel...totusi nu sunt nici refractari fata de ceea ce gandeste sau isi doreste celalalt...ceva de genul asta.

De exemplu sunt soti care necredinciosi fiind...merg impreuna cu sotia la Biserica...chiar daca pentru inceput nu inteleg si nu simt mare lucru...dar nici nu au o atitudine de respingere a ceea ce celalalt respecta si apreciaza.

Asa inteleg acest aspect...deci nu in sensul ca ii spui celuilalt: " Daca ma iubesti...fa asta, si mai fa si asta!"...ci ceva care ar veni de la sine, o oarecare maleabilitate, si deschidere fata de interesele celuilalt.

[anna21]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Scuze ca intervin...

Mie mi s-a parut ca Dobrin nu s-a referit la un santaj emotional..ci la faptul ca unii soti chiar daca nu gandesc exact la fel...totusi nu sunt nici refractari fata de ceea ce gandeste sau isi doreste celalalt...ceva de genul asta.

De exemplu sunt soti care necredinciosi fiind...merg impreuna cu sotia la Biserica...chiar daca pentru inceput nu inteleg si nu simt mare lucru...dar nici nu au o atitudine de respingere a ceea ce celalalt respecta si apreciaza.

Asa inteleg acest aspect...deci nu in sensul ca ii spui celuilalt: " Daca ma iubesti...fa asta, si mai fa si asta!"...ci ceva care ar veni de la sine, o oarecare maleabilitate, si deschidere fata de interesele celuilalt.

Fratilor, cred ca voi aveti mult timp liber de puteti sta unul dupa altul.
Sotul meu nu are mult timp liber, daca ma insoteste pe mine la biserica, invariabil sacrifica ceva ce lui ii place (fie si cateva ore de somn in plus, in conditiile in care in timpul saptamanii el al 6 am este in drum spre locul de munca).

[dobrin7m]

În prealabil postat de anna21

Eu raman uimita de cate ori citesc postarile tale... nu inteleg pe cine, ce si de ce incerci tu sa inveti.. si in ce calitate (mai ales ca daca am spus "am duhovnic" inseamna :"am pe cine sa intreb")
Dar daca vrei sa dai sfaturi, macar fii atenta la ce am scris: sotul meu este necredincios. Deci nu a fost si nu va merge la biserica pentru ca aceasta este alegerea lui constienta. Nici rugat, nici amenintat, nici santajat (chestia cu daca te iubeste vine la biserica intra in categoria santaj emotional).
Si iubirea inseamna RESPECT pentru optiunile celuilalt.


Partea cu fuste mini si mersul in club este ipotetica.. ca sa-ti dau un exemplu ca ascultarea de sot NU inseamna orice, ci numai intru Hristos exista ascultare.
Si da, surpriza mare, oo, nu este credincios (evident, ca am mai spus de 10 ori).
Dar iar urmeaza sfatul cu dusul sotului la duhovnic. Iar acelasi raspuns: nu este crdincios.

Tu ai sot, copii? Nici macar un copil nu poate fi dus la biserica impotriva vointei lui, dar'mite un adult.
Si iar.. "In familie nimeni nu impune nimic" - corect, aici ai dreptate.
Dar apoi spui sa aplic santajul emotional:"Daca el te iubeste pe tine, e alaturi de tine in biserica, acasa si in post".
(Asa ar putea spune si el: "daca ma iubesti porti si tu mini, te fardezi etc..". Chiar NU intelege nimeni cat de dezgustatoare este manipularea aceasta de prost gust "daca ma iubesti, faci aia". Cred ca si un copil de 6 ani sesizeaza cat de grosolana este aceasta mentalitate.)
Eu inteleg ca la baza iubirii sta respectul fata de celalalt.

Mai citesc: " In familie, impreuna cu dragoste muti muntii din loc darmite sa aplici impreuna regulile crestine."
Hm, aia era credinta.
Dar in fine, am vazut pe alt thread ca ai interpretarile tale (ai numit saraci cu duhul pe cei mai slabuti la minte.. etc.)

(Daca mai vrei sa-mi dai sfaturi tine in minte ca sotul meu nu este credincios, deci nu merge la biserica si nu citeste Biblia.)

Acum nu mai dau sfaturi ci imi spun o parere. Cand ai ales sa spui cum e sotul tau, ce viata duci alaturi de el, trebuia sa te astepti la pareri. Altminteri de ce ai mai scris?

Ceea ce eu am spus in cuvinte multe,a sintetizat atat de frumos Windorin in ultimul sau post. iti recomand cu caldura sa il citesti.

Imi pare nespus de rau ca traiesti asa. Dar eu nu as accepta niciodata sa traiesc alaturi de un om necredincios. fiecare cu alegerile sale.
se pare ca iubirea ta pentru el a fost mai tare decat credinta ta atunci cand te-ai casatorit cu un necredincios. Pacat. Ai facut atunci un pacat din cauza caruia astazi tragi.
Trebuia sa te gandesti de la inceput la consecinte. Nu ai facut-o. Astazi nu faci decat sa suporti consecintele greselii tale.

Nu ai decat doua cai de ales. Cale de mijloc nu prea exista exceptand ipoteza ca intr-o buna zi si el se va trezi. Dar asta depinde foarte mult de tine. Sa dea Dumnezeu sa vina ziua in care sotul tau va spune: ai dreptate. Dumnezeu exista ,e mare si bun.

A sesizat foarte bine Andrusca CIM ce am vrut sa spun. Imi pare rau sa iti spun Ana21 dar atunci cand exista iubire reciproca nu exista santaj. Este exact cum a spus Windorin:
``Cat de minunat este insa atunci cand amandoi simt la fel. Acesta cred ca este un har de la Dumnezeu.
Atunci cand nici unul nu vrea mai mult decat celalalt, iar cand vrea unul, sa se bucure si celalalt.``
Asta se poate aplica in tot si toate in ceea ce priveste pe cei doi. vrei tu la biserica se bucura si celalalt. Nu face , cum face sotul, ce ii place lui mai mult. Nu triumfa placerile proprii. In fine, eu nu vreau polemica cu tine, ca nu are rost.
Nu trebuia sa intri pe acest thread sa spui cum este sotul tau ca starnesti compasiune. Imi pare rau de tine.

Iubire inseamna IUBIRE. Isus Hristos ne-a indemnat sa ne iubim. Iubiti-va unul pe celalalt. Este cu mult mai mult decat respect. Iubirea e un intreg pe care nu il poti face farame.
In familie impreuna cu dragoste. Da impreuna in credinta cu dragoste unul fata de celalalt si impreuna cu dragoste fata de oameni. Nu confunda iubirea cu credinta. Desi credinta fara iubire nu exista, dar iubire fara credinta da.
Acolo in acel thread era vorba de cu totul altceva. si am incercat o paralela nu prea reusita recunosc. Asa e.
Fericiti cei saraci cu duhul ca acelora este imparatia cerurilor.
Da, smerenia , acea smerenie carora unora le lipseste cu desavarsire.

[anna21]

În prealabil postat de dobrin7m

Acum nu mai dau sfaturi ci imi spun o parere. Cand ai ales sa spui cum e sotul tau, ce viata duci alaturi de el, trebuia sa te astepti la pareri. Altminteri de ce ai mai scris?

Eu nu am scris ca sa cer sfaturi, ci ca sa spun ca netinerea postului este pacat si se poate tine post si cu sot necredincios.
Acesta este contextul in care am vorbit de sotul meu. Adica discutia nu este despre sot, ci despre post!
Uite prima mea postare:

În prealabil postat de anna21

Carmen, ca un sfat, nu critica: nu mai spune sfaturile pe care ti le-a dat tie duhovnicul, ca sunt doar pt tine si situatia ta. Sunt convinsa ca acelasi duhovnic da sfaturi diferite unor pers. diferite in functie de situatia fiecaruia.
Mai mult, am impresia ca fiecare primeste sfaturi pe masura dorintelor/ asteptarilor, nu stiu daca ma fac inteleasa (si din nou, nu o lua ca pe o crituca).

Ca sotie a unui om necredincios, cred ca cel mai bun sfat pe care-l pot da este acesta: rugati-va din toata inima sa treceti postul si Dumnezeu va va ajuta. Dar ajutorul este pe masura dorintei (adica daca cu o bucatica de inima vrei sa pacatuiesti, prilejul se va gasi). Tot ajutorul este la Dumnezeu si-l veti primi, daca cereti.

Adica fiecare sa-si asculte duhovnicul!
Ceea ce se potriveste unuia, nu se potriveste altuia.

Ca acum incearca lumea sa ma convinga ca nu fac bine, ca nu trebuie sa-mi supun sotul la abstinenta etc.. Cu ce interes?
Pai, fratilor, daca sotul necredincios vede ca-mi bat joc de propriile mele convingeri cum pot avea pretentia sa respecte el ceea ce eu nu respect?

Imi pare nespus de rau ca traiesti asa. Dar eu nu as accepta niciodata sa traiesc alaturi de un om necredincios. fiecare cu alegerile sale.
se pare ca iubirea ta pentru el a fost mai tare decat credinta ta atunci cand te-ai casatorit cu un necredincios. Pacat. Ai facut atunci un pacat din cauza caruia astazi tragi.
Trebuia sa te gandesti de la inceput la consecinte. Nu ai facut-o. Astazi nu faci decat sa suporti consecintele greselii tale.

Poti sa-mi "traduci" ce rost are aceast paragraf? Doar daca vrei, bineinteles.. Ma intreb ce rost are sa insiri cuvinte. In ce fel ma folosesc de ceea ce ai scris?

Nu ai decat doua cai de ales. Cale de mijloc nu prea exista exceptand ipoteza ca intr-o buna zi si el se va trezi. Dar asta depinde foarte mult de tine. Sa dea Dumnezeu sa vina ziua in care sotul tau va spune: ai dreptate. Dumnezeu exista ,e mare si bun.

A sesizat foarte bine Andrusca CIM ce am vrut sa spun. Imi pare rau sa iti spun Ana21 dar atunci cand exista iubire reciproca nu exista santaj. Este exact cum a spus Windorin:
``Cat de minunat este insa atunci cand amandoi simt la fel. Acesta cred ca este un har de la Dumnezeu.
Atunci cand nici unul nu vrea mai mult decat celalalt, iar cand vrea unul, sa se bucure si celalalt.``
Asta se poate aplica in tot si toate in ceea ce priveste pe cei doi. vrei tu la biserica se bucura si celalalt. Nu face , cum face sotul, ce ii place lui mai mult. Nu triumfa placerile proprii. In fine, eu nu vreau polemica cu tine, ca nu are rost.
Nu trebuia sa intri pe acest thread sa spui cum este sotul tau ca starnesti compasiune. Imi pare rau de tine.

Iubire inseamna IUBIRE. Isus Hristos ne-a indemnat sa ne iubim. Iubiti-va unul pe celalalt. Este cu mult mai mult decat respect. Iubirea e un intreg pe care nu il poti face farame.
In familie impreuna cu dragoste. Da impreuna in credinta cu dragoste unul fata de celalalt si impreuna cu dragoste fata de oameni. Nu confunda iubirea cu credinta. Desi credinta fara iubire nu exista, dar iubire fara credinta da.
Acolo in acel thread era vorba de cu totul altceva. si am incercat o paralela nu prea reusita recunosc. Asa e.
Fericiti cei saraci cu duhul ca acelora este imparatia cerurilor.
Da, smerenia , acea smerenie carora unora le lipseste cu desavarsire.

In fine, iar nu pot sa desprind ideea esentiala pe care vrei sa o comunici.

Credinta este un DAR.
Orice as face eu, pot sa ma dau si peste cap.. daca nu are Dumnezeu mila de mine, credinta nu voi avea. Azi cred ca am ceva, dar daca bunul Dumnezeu isi intoarce fata de la mine din pricina pacatelor mele, ajung mai rau decat cel mai inversunat ateu. Deci sa nu ne mandrim cu ce nu ne apartine. Pentru credinta te rogi, o ceri.. si Dumnezeu se milostiveste spre tine.
NU eu imi intorc la credinta sotul. Cel mult pot sa ma rog pentru el. Si aici se vede cat il iubesc: in cat de mult ma rog pentru el (nu in cat de mult ma culc cu el, fara suparare).
Daca Dumnezeu va vrea, ca pe Lazar il va invia. Nu eu fac lucrurile acestea.

Si toata mila aceea nu-si are rostul. (nu vad unde m-am plans)
Despre iubire: Mie mi-e greu sa ma trezesc inainte de ora 6 pentru rugaciune, dar el se trezeste inainte de 6 ca sa munceasca.. nu pentru el, ci tot pentru familia lui. Ca sa am eu o masina mare argintie cu care ma duc la biserica de cate ori am chef! Eu dau pomana bani, el salveaza vieti.. Deci ar fi o ipocrizie maxima sa pretind eu ca am mai multa iubire decat are el.

[coralina]

În prealabil postat de anna21

Despre iubire: Mie mi-e greu sa ma trezesc inainte de ora 6 pentru rugaciune, dar el se trezeste inainte de 6 ca sa munceasca.. nu pentru el, ci tot pentru familia lui. Ca sa am eu o masina mare argintie cu care ma duc la biserica de cate ori am chef! Eu dau pomana bani, el salveaza vieti.. Deci ar fi o ipocrizie maxima sa pretind eu ca am mai multa iubire decat are el.

Aici ai spus foarte frumos.
Mie imi pare insa rau cand unii forumisti opineaza ca faptele de iubire ale necredinciosilor sunt egale cu zero pentru ca nu sunt facute in numele lui Iisus Hristos...

[carmina]

În prealabil postat de anna21

Mie mi-e greu sa ma trezesc inainte de ora 6 pentru rugaciune, dar el se trezeste inainte de 6 ca sa munceasca.. nu pentru el, ci tot pentru familia lui. Ca sa am eu o masina mare argintie cu care ma duc la biserica de cate ori am chef! Eu dau pomana bani, el salveaza vieti.. Deci ar fi o ipocrizie maxima sa pretind eu ca am mai multa iubire decat are el.

Frumos ai formulat. Cat despre iubire si darurile ei, crede numai ca sotul tau, asa cum este el, este darul lui Dumnezeu pentru tine pentru ca tu prin el sa te intaresti si sa sporesti in toate cele duhovnicesti la care tii, iar el, necredinciosul, sa afle cale de mantuire a sufletului sau prin tine, sotia lui.
Apostolul familiei. Asa se numeste cel/cea care il aduce in casa sa pe Hristos.