Despre desfranarea intre sot si sotie

[dobrin7m]

Trebuie sa admitem faptul ca exista in popor si oameni care nu au prea multa invatatura, nu stapanesc prea bine arta scrierii si exprimarii frumoase. Asta nu inseamna ca nu sunt oameni, cu constiinta. Si ei vad in jurul lor ce se petrece.
ionut12 a lansat aici o problema grava cu care se confrunta societatea de astazi. E drept, nu cu o exprimare tocmai corecta si nici cu o gramatica prea buna. Dar important nu este cat de bine gramatical scrie ionut12 sau corect. Ideea este ca in societate astazi familia, la multi, este compromisa.
Ceea ce e interesant este ce a starnit acest subiect. Cat de multi s-au autosesizat atacandu-l pe omul care a spus ce vede acuzandu-l de multe. Ca judeca, ca arata cu degetul ca e fariseu, si etc.
Daca ar fi sa ne luam dupa pacatul fiecaruia, atunci nimeni nu ar trebui sa scrie aici fara sa fie acuzat ca e fariseu, pentru ca toti avem pacate.
Oare va veni o zi in care Dumnezeu va ridica valul de pe intreaga omenire descoperind astfel in fata tuturor pacatele oamenilor si cele mai ascunse? va dati seama ce ar vedea ochii nostri?
Doar pentru ca nu vorbim despre un pacat sau altul pe care il vedem la altii, asta nu inseamna ca el nu exista.
Ma duc la biserica, respect legile crestine, vorbesc frumos , din carti, si astfel gata, a disparut pacatul. Dar oare totul se rezuma la noi si la universul nostru? pacatul desfranarii in casatorie exista , chiar daca eu nu vorbesc despre el. exista la prea multi oameni.
Chiar daca nu inseala barbatul sau femeia, chiar daca se comporta aparent crestineste, si tot exista pacat. Si stiti de ce? pentru ca sunt atat de rari cei care sunt cinstiti, se iubesc reciproc, nu se mint, si sunt trup si suflet, sunt unul. Sunt atat de rari cei care isi marturisesc totul unul altuia, se sfatuiesc unul pe altul, se sprijina , se iubesc cu adevarat.
Am vazut aici o cearta vehementa despre relatiile dintre soti.
Am o intrebare: ce simte femeia fata de sotul ei, care zice ca e crestina si il refuza pentru ca e zi de post? Ura? iubire? nu zice ea? : uite pacatosul ce face, si ma duce si pe mine in pacat? Acolo unde exista contradictie exista compromis. Acolo unde exista compromis nu mai exista unire adevarata. Si asa apare singuratea in doi , si asa apare pacatul.
Eu zic ca femeia inteleapta care isi iubeste cu adevarat barbatul , intai , usor, ii arata barbatului ce este credinta crestina, il face sa traiasca el insusi asta, si apoi respecta impreuna, constineti amandoi de importanta, regulile crestine.
Multi fac totul pe dos, si sunt vehementi. (cum, asa e bine, asa e crestineste, nu accept in ruptul capului ca asa stiu de la biserica ca asa e corect) dar nu incepe cu inceputul.
Eu zic ca toti ar trebui sa ne gandim in general la pacatul din familia crestina, si sa sesizam unde este gresit si ce, pentru a nu mai vedea violenta in familie, desfranarea, ura, minciuna, iubirea de arginti, si lista poate continua. Si astfel copiii nostri ar primi educatia crestina cuvenita si nu ar mai deveni un viitor ``singur in doi``.

[anna21]

În prealabil postat de dobrin7m

Trebuie sa admitem faptul ca exista in popor si oameni care nu au prea multa invatatura, nu stapanesc prea bine arta scrierii si exprimarii frumoase. Asta nu inseamna ca nu sunt oameni, cu constiinta. Si ei vad in jurul lor ce se petrece.
ionut12 a lansat aici o problema grava cu care se confrunta societatea de astazi. E drept, nu cu o exprimare tocmai corecta si nici cu o gramatica prea buna. Dar important nu este cat de bine gramatical scrie ionut12 sau corect. Ideea este ca in societate astazi familia, la multi, este compromisa.
Ceea ce e interesant este ce a starnit acest subiect. Cat de multi s-au autosesizat atacandu-l pe omul care a spus ce vede acuzandu-l de multe. Ca judeca, ca arata cu degetul ca e fariseu, si etc.
Daca ar fi sa ne luam dupa pacatul fiecaruia, atunci nimeni nu ar trebui sa scrie aici fara sa fie acuzat ca e fariseu, pentru ca toti avem pacate.
Oare va veni o zi in care Dumnezeu va ridica valul de pe intreaga omenire descoperind astfel in fata tuturor pacatele oamenilor si cele mai ascunse? va dati seama ce ar vedea ochii nostri?
Doar pentru ca nu vorbim despre un pacat sau altul pe care il vedem la altii, asta nu inseamna ca el nu exista.
Ma duc la biserica, respect legile crestine, vorbesc frumos , din carti, si astfel gata, a disparut pacatul. Dar oare totul se rezuma la noi si la universul nostru? pacatul desfranarii in casatorie exista , chiar daca eu nu vorbesc despre el. exista la prea multi oameni.
Chiar daca nu inseala barbatul sau femeia, chiar daca se comporta aparent crestineste, si tot exista pacat. Si stiti de ce? pentru ca sunt atat de rari cei care sunt cinstiti, se iubesc reciproc, nu se mint, si sunt trup si suflet, sunt unul. Sunt atat de rari cei care isi marturisesc totul unul altuia, se sfatuiesc unul pe altul, se sprijina , se iubesc cu adevarat.
Am vazut aici o cearta vehementa despre relatiile dintre soti.
Am o intrebare: ce simte femeia fata de sotul ei, care zice ca e crestina si il refuza pentru ca e zi de post? Ura? iubire? nu zice ea? : uite pacatosul ce face, si ma duce si pe mine in pacat? Acolo unde exista contradictie exista compromis. Acolo unde exista compromis nu mai exista unire adevarata. Si asa apare singuratea in doi , si asa apare pacatul.
Eu zic ca femeia inteleapta care isi iubeste cu adevarat barbatul , intai , usor, ii arata barbatului ce este credinta crestina, il face sa traiasca el insusi asta, si apoi respecta impreuna, constineti amandoi de importanta, regulile crestine.
Multi fac totul pe dos, si sunt vehementi. (cum, asa e bine, asa e crestineste, nu accept in ruptul capului ca asa stiu de la biserica ca asa e corect) dar nu incepe cu inceputul.
Eu zic ca toti ar trebui sa ne gandim in general la pacatul din familia crestina, si sa sesizam unde este gresit si ce, pentru a nu mai vedea violenta in familie, desfranarea, ura, minciuna, iubirea de arginti, si lista poate continua. Si astfel copiii nostri ar primi educatia crestina cuvenita si nu ar mai deveni un viitor ``singur in doi``.

Ai inceput asa de frumos.. ca apoi sa vad ca sunt eu acuzata de ura sotulu?!

1. Unde m-am certat vehement? Arata-mi.
2. Am duhovnic.. crezi ca poti tu sfatui mai bine? De fapt asta am si afirmat: fiecare sa intrebe duhovnicul. (ca vad ca aici ne dam unii altora dezlegare)
3. Daca insisti.. Daca nu refuzi sotul, acela nu se numeste pacat? (Asta e intrebarea mea.)
4. Registrul trairilor intre soti este mult mai larg decat iubire (si sexul, care se pare ca tot aia e ) si ura. Dar evident, daca pe tine te ajuta sa te simti bun crestin, poti considera ca eu imi urasc sotul.. fie cum crezi tu..

[andreicozia]

În prealabil postat de anna21

Ai inceput asa de frumos.. ca apoi sa vad ca sunt eu acuzata de ura sotulu?!

1. Unde m-am certat vehement? Arata-mi.
2. Am duhovnic.. crezi ca poti tu sfatui mai bine? De fapt asta am si afirmat: fiecare sa intrebe duhovnicul. (ca vad ca aici ne dam unii altora dezlegare)
3. Daca insisti.. Daca nu refuzi sotul, acela nu se numeste pacat? (Asta e intrebarea mea.)
4. Registrul trairilor intre soti este mult mai larg decat iubire (si sexul, care se pare ca tot aia e ) si ura. Dar evident, daca pe tine te ajuta sa te simti bun crestin, poti considera ca eu imi urasc sotul.. fie cum crezi tu..

Irina, nu a spus nimeni ca-ti urasti sotul. In mod voalat toate doamnele de aici ti-au mai spus ca esti de-a dreptul penibila cu acest post impus sotului. Nu-i nevoie sa ne asculti pe noi ci intreaba-ti duhovnicul care sunt repercursiunile acestei exagerari si ai sa vezi ce-ti va recomanda.

[anna21]

În prealabil postat de andreicozia

Irina, nu a spus nimeni ca-ti urasti sotul. In mod voalat toate doamnele de aici ti-au mai spus ca esti de-a dreptul penibila cu acest post impus sotului. Nu-i nevoie sa ne asculti pe noi ci intreaba-ti duhovnicul care sunt repercursiunile acestei exagerari si ai sa vezi ce-ti va recomanda.

Spune-mi Simona, dragule, spune-mi Simona.

[andreicozia]

În prealabil postat de anna21

Spune-mi Simona, dragule, spune-mi Simona.

Simonico-crestinico!
Asa este mai bine?
Fereste-te de ispite Irino! ! !
Fi principiala si serioasa , nu mai bate cimpii cu tot felul de exagerari si aberatii!..parerea mea!

Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati > Despre desfranarea intre sot si sotie

În prealabil postat de andreicozia

Simonico-crestinico!
Asa este mai bine?
Fereste-te de ispite Irino! ! !
Fi principiala si serioasa , nu mai bate cimpii cu tot felul de exagerari si aberatii!..parerea mea!

[dobrin7m]

În prealabil postat de anna21

Ai inceput asa de frumos.. ca apoi sa vad ca sunt eu acuzata de ura sotulu?!

1. Unde m-am certat vehement? Arata-mi.
2. Am duhovnic.. crezi ca poti tu sfatui mai bine? De fapt asta am si afirmat: fiecare sa intrebe duhovnicul. (ca vad ca aici ne dam unii altora dezlegare)
3. Daca insisti.. Daca nu refuzi sotul, acela nu se numeste pacat? (Asta e intrebarea mea.)
4. Registrul trairilor intre soti este mult mai larg decat iubire (si sexul, care se pare ca tot aia e ) si ura. Dar evident, daca pe tine te ajuta sa te simti bun crestin, poti considera ca eu imi urasc sotul.. fie cum crezi tu..

Draga mea, eu am intrebat ce simte femeia, ura sau iubire? De ce te-ai oprit la ura? Au fost doua variante. Trebuia sa zici iubire. Atitudinea vehementa poate sa se manifeste prin diverse moduri. Asta nu inseamna ca exista doar prin cearta. Atitudinea vehementa o are si habotnicul care prin gesturi si fapte vrea sa impuna dreptatea lui celor care poate nu il inteleg la momentul acela.
Eu am vorbit la general, in general familia de astazi. Tu te-ai vazut pe tine in postul meu. Inseamna ca exista o problema la voi, la familia voastra. Asa ca ma adresez acum tie draga mea:
Daca cu adevarat iti iubesti sotul, esti trup si suflet cu el si el cu tine atunci calea de rezolvare nu este impunerea ta in fata lui, impunerea dorintelor tale in functie de credinta sau simtitiri. Nu. De aceea am zis ca trebuie pornit cu inceputul. Incearca usor sa iti duci sotul la biserica, totul se face treptat, treapta cu treapta, intai biserica, apoi cititi impreuna din Biblie, cititi impreuna despre pacat in general si consecintele lui, mergeti impreuna la duhovnic, se va spovedi si el si apoi isi va da seama singur, fara impunerea ta, cum e bine.
Dar crede-ma ca sunt pacate care atarna mult mai greu in taler decat nerefuzul tau. Acesta a ramas ultimul de rezolvat? oare nu prin asta iti faci alte pacate mai grele? Nu stiu, eu zic sa te analizezi pe tine si familia ta, dar sa faci asta cu inima plina de iubire. Eu nu cred ca duhovnicul tau ti-a zis : nu faci asta si asta si cu asta basta. ca sa nu faci asta trebuie sa stii cum sa nu faci atunci cand implica si o a a doua persoana. Mai ales cand a doua persoana este jumatatea ta, barbatul tau.
Eu mi-am spus doar o parere, fireste ca duhovnicul e important si primordial in fata altor oameni. Dar important mai e si cum punem in aplicare sfaturile duhovnicului. Daca nu stii cum sa faci si nu vrei sa asculti de alti oameni, intreaba tot duhovnicul. Parinte, nu stiu cum sa fac, cum ma sfatuiti?

Ai intrebat asa: daca insisti, daca nu refuzi sotul acela nu este pacat?
Parerea mea e urmatoarea: daca tu nu refuzi sotul, dar tu lucri deja spre rezolvarea acestei probleme (cititi Biblia, mergeti impreuna la Biserica si duhovnic,) nu , nu este pacat. Pentru ca altfel cazi in pacatul neascultarii de barbat, pentru ca femeia trebuie sa asculte de barbatul ei.

Corinteni cap. 11
7. Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului.

8. Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.

9. Şi pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

10. De aceea şi femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri.

Marcu cap. 10
8. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup.


Tu spui ca registrul trairilor intre soti e mult mai larg decat iubire. Dar sotii sunt unul, un trup. Ca sa fii unul , un singur trup trebuie sa existe numai iubire. Acolo nu incape nimic altceva decat iubire. Atunci cand femeia iubeste barbatul ei si barbatul iubeste femeia sa, devin un trup. Atunci cand sunt un trup, atunci sexul nu mai e sex, ci dragoste si iubire. La care participa sufletele lor, prin care se impletesc sufletele lor.
Faceti totul impreuna, in ceea ce priveste sufletele voastre, si veti rezolva si aplicarea legilor crestine.

Eu nu cred ca iti urasti sotul. Eu cred ca tu nu stii cum sa faci sa inteleaga si sotul tau ce vrei de fapt.
Atunci cand spui cuiva sa faca un anumit lucru si nu vrea, inseamna ca nu intelege importanta acelui lucru. Nu e pregatit sa inteleaga. Atunci te inarmezi cu rabdare si incepi lucrarea: acea lucrare prin care il faci sa inteleaga. Analizeaza unde sunteti voi in acest context si vei vedea singura ce ai de facut.
Doamne ajuta tie si tuturor din familia ta.

[anna21]

În prealabil postat de dobrin7m

Draga mea, eu am intrebat ce simte femeia, ura sau iubire? De ce te-ai oprit la ura? Au fost doua variante. Trebuia sa zici iubire.

"trebuia"? Asteptai un raspuns evident ca discutia sa mearga in directia dorita de tine.
Iti recomand sa citesti topicul despre iubirea gresit inteleasa.

Atitudinea vehementa poate sa se manifeste prin diverse moduri. Asta nu inseamna ca exista doar prin cearta. Atitudinea vehementa o are si habotnicul care prin gesturi si fapte vrea sa impuna dreptatea lui celor care poate nu il inteleg la momentul acela.

cuvinte, cuvinte, cuvinbte...
tu ai folosit "cearta vehementa", am preluat expresia ta.

Eu am vorbit la general, in general familia de astazi. Tu te-ai vazut pe tine in postul meu. Inseamna ca exista o problema la voi, la familia voastra. Asa ca ma adresez acum tie draga mea

evident.. sunt singura de pe thread care am sustinut absinenta (desi indirect), spunand sa nu va culcati pe o ureche ca acela nu-i pacat.

Daca nu-i pacat.. il spovediti sau nu?

Ca primiti usor dezlegare sau nu primiti canon.. ca gasiti intelegere, asta este cu totul altceva!

Daca cu adevarat iti iubesti sotul, esti trup si suflet cu el si el cu tine atunci calea de rezolvare nu este impunerea ta in fata lui, impunerea dorintelor tale in functie de credinta sau simtitiri. Nu. De aceea am zis ca trebuie pornit cu inceputul. Incearca usor sa iti duci sotul la biserica, totul se face treptat, treapta cu treapta, intai biserica, apoi cititi impreuna din Biblie, cititi impreuna despre pacat in general si consecintele lui, mergeti impreuna la duhovnic, se va spovedi si el si apoi isi va da seama singur, fara impunerea ta, cum e bine.
...........

Ai intrebat asa: daca insisti, daca nu refuzi sotul acela nu este pacat?
Parerea mea e urmatoarea: daca tu nu refuzi sotul, dar tu lucri deja spre rezolvarea acestei probleme (cititi Biblia, mergeti impreuna la Biserica si duhovnic,) nu , nu este pacat. Pentru ca altfel cazi in pacatul neascultarii de barbat, pentru ca femeia trebuie sa asculte de barbatul ei.

Glumesti, nu?

Citeste despre ce inseamna ascultare in familie.
De ex. sotul poate ca ma vrea fardata, poate ca vrea sa port fuste mini, poate ca vrea sa mergem in club in timpul postului etc.. Aia este ascultare?

Tu spui ca registrul trairilor intre soti e mult mai larg decat iubire. Dar sotii sunt unul, un trup. Ca sa fii unul , un singur trup trebuie sa existe numai iubire. Acolo nu incape nimic altceva decat iubire. Atunci cand femeia iubeste barbatul ei si barbatul iubeste femeia sa, devin un trup. Atunci cand sunt un trup, atunci sexul nu mai e sex, ci dragoste si iubire. La care participa sufletele lor, prin care se impletesc sufletele lor.
Faceti totul impreuna, in ceea ce priveste sufletele voastre, si veti rezolva si aplicarea legilor crestine.

Eu nu cred ca iti urasti sotul. Eu cred ca tu nu stii cum sa faci sa inteleaga si sotul tau ce vrei de fapt.
Atunci cand spui cuiva sa faca un anumit lucru si nu vrea, inseamna ca nu intelege importanta acelui lucru. Nu e pregatit sa inteleaga. Atunci te inarmezi cu rabdare si incepi lucrarea: acea lucrare prin care il faci sa inteleaga. Analizeaza unde sunteti voi in acest context si vei vedea singura ce ai de facut.
Doamne ajuta tie si tuturor din familia ta.

Mai multe cuvinte..
Chiar ca ti-ar folosi sa vezi topicul lui Traditie despre iubirea gresit inteleasa.

[dobrin7m]

În prealabil postat de anna21

"trebuia"? Asteptai un raspuns evident ca discutia sa mearga in directia dorita de tine.
Iti recomand sa citesti topicul despre iubirea gresit inteleasa.
.

Am spus trebuia sa te opresti la iubire si nu la ura si nu pentru ca as dori ca discutia sa mearga intr-o directie dorita de mine. Ia sa vedem. Ce directie as fi vrut eu tinand cont ca era vorba de familia ta? Am spus iubire pentru ca asa era firesc si normal. e firesc sa iti iubesti sotul , iar atunci cand il iubesti esti alaturi de el chiar daca nu intelege importanta postului. Atunci ti-am recomandat firesc sa mergeti impreuna la duhovnic, nu doar tu separat, ca si cum ai complota impotriva pacatosului. ti-am recomandat sa cititi impreuna biblia, impreuna sa dezbateti subiectul ``pacat``. Impreuna sa intelegi importanta postului sub toate aspectele. Ca sa realizezi abstinenta, intr-un cuplu, e nevoie de doi, nu doar de unul ca sa existe armonie.

Ce este iubirea, si cand este iubirea prost inteleasa in legatura cu jumatatea noastra?
Atunci cand interesele sotilor nu mai sunt aceleasi, nu mai sunt identice, mai putem spune ca e iubire? Tu doresti o viata crestina riguroasa el doreste altceva. Ti-ai pus intrebarea de ce? Poate el nu are educatia crestina, poate nu e ceea ce trebuia sa fie, poate nu intelege cum trebuie credinta ? Si lista de ``poate`` poate continua.
Spui ca sotul te vrea cu fusta mini, si vrea sa mergeti la club in zile de post. pai in acest caz nu are educatie crestina. ce ai facut tu in acest sens? Ati fost la biserica impreuna, ati fost la duhovnic impreuna, ati citit impreuna ce inseamna credinta ortodoxa si cum trebuie sa traiesti in credinta? sau te-ai separat oarecum de el, sufleteste vorbind, ai pornit pe calea asta a credintei singura si ai descoperit ce e bine si ai incercat sa impui anumite reguli? In familie nimeni nu impune nimic. In familie, impreuna cu dragoste muti muntii din loc darmite sa aplici impreuna regulile crestine. daca tu il iubesti pe el, atunci gasesti si calea sa il faci sa inteleaga ce e bine din pdvr crestin. Daca el te iubeste pe tine, e alaturi de tine in biserica, acasa si in post.

[anna21]

În prealabil postat de dobrin7m

Am spus trebuia sa te opresti la iubire si nu la ura si nu pentru ca as dori ca discutia sa mearga intr-o directie dorita de mine. Ia sa vedem. Ce directie as fi vrut eu tinand cont ca era vorba de familia ta? Am spus iubire pentru ca asa era firesc si normal. e firesc sa iti iubesti sotul , iar atunci cand il iubesti esti alaturi de el chiar daca nu intelege importanta postului. Atunci ti-am recomandat firesc sa mergeti impreuna la duhovnic, nu doar tu separat, ca si cum ai complota impotriva pacatosului. ti-am recomandat sa cititi impreuna biblia, impreuna sa dezbateti subiectul ``pacat``. Impreuna sa intelegi importanta postului sub toate aspectele. Ca sa realizezi abstinenta, intr-un cuplu, e nevoie de doi, nu doar de unul ca sa existe armonie.

Ce este iubirea, si cand este iubirea prost inteleasa in legatura cu jumatatea noastra?
Atunci cand interesele sotilor nu mai sunt aceleasi, nu mai sunt identice, mai putem spune ca e iubire? Tu doresti o viata crestina riguroasa el doreste altceva. Ti-ai pus intrebarea de ce? Poate el nu are educatia crestina, poate nu e ceea ce trebuia sa fie, poate nu intelege cum trebuie credinta ? Si lista de ``poate`` poate continua.
Spui ca sotul te vrea cu fusta mini, si vrea sa mergeti la club in zile de post. pai in acest caz nu are educatie crestina. ce ai facut tu in acest sens? Ati fost la biserica impreuna, ati fost la duhovnic impreuna, ati citit impreuna ce inseamna credinta ortodoxa si cum trebuie sa traiesti in credinta? sau te-ai separat oarecum de el, sufleteste vorbind, ai pornit pe calea asta a credintei singura si ai descoperit ce e bine si ai incercat sa impui anumite reguli? In familie nimeni nu impune nimic. In familie, impreuna cu dragoste muti muntii din loc darmite sa aplici impreuna regulile crestine. daca tu il iubesti pe el, atunci gasesti si calea sa il faci sa inteleaga ce e bine din pdvr crestin. Daca el te iubeste pe tine, e alaturi de tine in biserica, acasa si in post.

Eu raman uimita de cate ori citesc postarile tale... nu inteleg pe cine, ce si de ce incerci tu sa inveti.. si in ce calitate (mai ales ca daca am spus "am duhovnic" inseamna :"am pe cine sa intreb")
Dar daca vrei sa dai sfaturi, macar fii atenta la ce am scris: sotul meu este necredincios. Deci nu a fost si nu va merge la biserica pentru ca aceasta este alegerea lui constienta. Nici rugat, nici amenintat, nici santajat (chestia cu daca te iubeste vine la biserica intra in categoria santaj emotional).
Si iubirea inseamna RESPECT pentru optiunile celuilalt.


Partea cu fuste mini si mersul in club este ipotetica.. ca sa-ti dau un exemplu ca ascultarea de sot NU inseamna orice, ci numai intru Hristos exista ascultare.
Si da, surpriza mare, oo, nu este credincios (evident, ca am mai spus de 10 ori).
Dar iar urmeaza sfatul cu dusul sotului la duhovnic. Iar acelasi raspuns: nu este crdincios.

Tu ai sot, copii? Nici macar un copil nu poate fi dus la biserica impotriva vointei lui, dar'mite un adult.
Si iar.. "In familie nimeni nu impune nimic" - corect, aici ai dreptate.
Dar apoi spui sa aplic santajul emotional:"Daca el te iubeste pe tine, e alaturi de tine in biserica, acasa si in post".
(Asa ar putea spune si el: "daca ma iubesti porti si tu mini, te fardezi etc..". Chiar NU intelege nimeni cat de dezgustatoare este manipularea aceasta de prost gust "daca ma iubesti, faci aia". Cred ca si un copil de 6 ani sesizeaza cat de grosolana este aceasta mentalitate.)
Eu inteleg ca la baza iubirii sta respectul fata de celalalt.

Mai citesc: " In familie, impreuna cu dragoste muti muntii din loc darmite sa aplici impreuna regulile crestine."
Hm, aia era credinta.
Dar in fine, am vazut pe alt thread ca ai interpretarile tale (ai numit saraci cu duhul pe cei mai slabuti la minte.. etc.)

(Daca mai vrei sa-mi dai sfaturi tine in minte ca sotul meu nu este credincios, deci nu merge la biserica si nu citeste Biblia.)