mesaj de la noul ierusalim

[vsovivi]

În prealabil postat de vsovivi

''Mai pune totuşi mâna pe gramatică, e cazul. ''

La un aşa îndemn, frumos şi bun şi minunat, uite, am să-l ascult... aşa, deci ''draga'' mea ''distrează-te şi bea că suntem made in România''. Şi aşa am pus mâna pe golan... că e cazul... dar ca orice caz bune de internare, nu e suficient doar atât... trebuie să aprinzi poziţiile şi să dai drumul la ştergătoare, căci vine furtuna.

Şi sigur că nu te-ai prins, probabil din pricina logicii exclusivisviste pe care o folosiţi amândouă lingvistele lui peşte prăjit pe jarul de cărbune, cărbunii încinşi din capul vrăjmaşului de către ursul păcălit de vulpe, că dacă tot te-ai dat cu grămăticul ca să puneţi beţe în roate ştiind şi voi că o să ajungeţi astfel proaste grămadă, măcar atunci mi-ai fi cerut să pun mâna pe cartea de gramaică, că aşa ar fi fost cortect, deoarece pe gramatica limbii române răspuns nu prea ai cum să pui mâna şi nici altceva, decât picioraşaşul... de la aş, aş călca drept! Căci altfel s-ar putea să pici, a treia şi a patra oară, iar apoi, după ziua de apoi, la nesfârşit.

[vsovivi]

Păi, n-o lămurirăm cu purcederea şi cu Duhul Sfânt şi cu celelalte? Ţi-o mai lămurii odată, pe firul ăla suspendat, şi nu că n-ai înţeles, dar musai vrei să fi proastă... păi una e să vrei şi altceva să o şi dovedeşti cu oricechip pe zi ce trece... eu nu mă opun şi nu vă fac proaste sau nebune ci văd că singure nu vă lăsaţi până ajungeţi să daţi noi şi noi valenţe termenelor.

Deci erezia este în mintea voastră exclusivistă, şi se pare că nedorind să vă curăţaţi, nu faceţi altceva decât să ziceţi mereu: ''ba ăia sunt murdari, ba ăia, că au hulit, au zis că duhul purcede de la Fiul...'' şi defapt nu ei au zis ci voi, voi aţi zis că ei ar fi zis, când defapt ei n-au zis ci au scris ceva din care voi aţi dedus cu totul şi cu totul altceva... că doar vă priceppeţi perfect la luogică bouleană... şi turme de viţei ar trebui să jertfească pentru voi părinţii voştrii... doar că Domnul nu mai primeşte jertfele jidovilor... că e sătul până peste cap de jertfe în timp ce furi şi minţi şi faci mereu dreptate după faţa şi haina omului... sau nici psalmul 50 poate nu-L mai recunoaşteţi că de la Tatăl purcede şi la Tatăl se reîntoarce? ''Jertfa Lui Dumnezeu e Duhul umilit, inima smerită şi frântă şi cu multă umilinţă pe cale, căci pe acasta nu o va urgisi Domnul cu siguranţă şi o va primi...''

Aşa şi voi, degeaba aţi citit din Cuvânt dacă vi s-a învârtoşat inima... acum nu mai rămâne decât să vă rugaţi la mamona ca defapt să fie el Domnul şi Domnul să fi fost mamona... că numai aşa o să aveţi şi voi ''dreptate''.

Deci pui de năpârpârcuţucuţe, şi vipviperaşaşe (puii de vipere o ucid pe mămic lor) pentru ce mă ispitiţi şi mă ispismuiţi? Oare nu v-am răspuns pe firul acela? Sau poate că chiar aveţi minte scurtă... nici vorbă, e acelaşi mintereses viclean şi prozelitist şi contrioversat.

aşa că repet şi eu dacă toţi eşti pe pilot automat, pun atunci şi eu placa mea stricată:

''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!''

''Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău.''

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (II)

În alte scrieri pucioşeşti se afirmă că, după moartea Verginicăi, Dumnezeu nu mai are nevoie de vreo gură pământească de care să se folosească pentru a transmite Cuvântul Său. Însuşi Fiul vine acum la Pucioasa cu slava Cuvântului, iar Cuvântul nu mai este Fiul, dar iese din gura Fiului şi de la Tatăl purcede:

“Voi sta cu poporul în sărbătoare pentru mama Mea Fecioara la izvor şi îl voi învăţa pe el statul cu Dumnezeu, mersul cu Dumnezeu şi lucrul cel pentru mântuirea lui. Mă voi strânge cu el la izvor şi Mă voi umple de iubire şi aşa voi rosti lui fericirile cele pentru el, pentru cei credincioşi venirii Mele de azi cu slava cuvântului Meu, care de la Tatăl purcede şi se vesteşte prin gura Mea şi se face izvor de viaţă dătător, şi această colină se cheamă noul Meu Sion, piatra din care izvorăşte şi curge izvorul Meu peste pământ, râul vieţii, din care voiesc cu dor să bea tot mai mulţi, spre bucuria Tatălui şi a Mea şi spre împlinirea Scripturilor de nou Ierusalim peste pământ, nume care va sta înaintea Mea pentru cetatea Mea cea sfântă, precum este scris despre ea în Scripturile pe care numai Eu, numai Eu voiesc să le împlinesc, şi după voia Mea să le împlinesc. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19 august 2009)

Pucioşii pretind aici că purecederea Fiului din Tatăl este “din vecii” asumându-şi o nouă contradicţie cu Sfânta Scriptură, care spune altceva: doar Duhul Sfânt purcede de la Tatăl, în timp ce Fiul este născut din Tatăl mai înainte de veci:

“– O, datu-ţi-a Tatăl Savaot toată puterea în cer şi pe pământ, Fiule înviat din răstignirea cea dureroasă a Ta, căci Tu ai purtat pe crucea Ta toate durerile oamenilor de până la Tine şi de după Tine, toate pe trupul Tău cel răstignit, o, Fiule al durerii! Îndurerat Te-ai născut, îndurerat ai trăit, îndurerat Te-ai lăsat răstignit, şi prin dureri ai înviat apoi şi Te-ai aşezat iarăşi întru Tatăl, din care purcezi mai înainte de vecii, şi din cea fără de murmur durere a Ta ai născut mereu sfinţi pe pământ înaintea Ta,... (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8/21 septembrie 2009)

Dacă este aşa, dacă Hristos a luat asupra Sa durerea tuturor, atunci de ce se mai proslăveşte astăzi durerea liderilor pucioşi şi a acoliţilor lor ca fiind o inegalabilă virtute? Ca să-şi însuşească ei laurii suferinţei lui Hristos?

Pucioşii promovează aşadar un creştinism original, al suferinţei perpetue, lipsită de alinare. Ei pretind că Verginica şi toţi liderii pucioşi care o succed trăiesc o necontenită “durere a Domnului” în timp ce Domnul la rândul Său trece printr-o necontenită durere de naştere din Sine a sfinţilor pe pământ, fiind numit de aceea “Fiu al durerii”:

– O, datu-ţi-a Tatăl Savaot toată puterea în cer şi pe pământ, Fiule înviat din răstignirea cea dureroasă a Ta, căci Tu ai purtat pe crucea Ta toate durerile oamenilor de până la Tine şi de după Tine, toate pe trupul Tău cel răstignit, o, Fiule al durerii! Îndurerat Te-ai născut, îndurerat ai trăit, îndurerat Te-ai lăsat răstignit, şi prin dureri ai înviat apoi şi Te-ai aşezat iarăşi întru Tatăl, din care purcezi mai înainte de vecii, şi din cea fără de murmur durere a Ta ai născut mereu sfinţi pe pământ înaintea Ta,... (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8/21 septembrie 2009)

Suferinţa Verginicăi şi a succesorilor ei, liderii pucioşi, este paralizantă chiar şi pentru “Atotputernicul” Dumnezeu al pucioşilor:

“... Nu pot grăi mai mult, că trâmbiţa e în suferinţă mare. Fiilor, plecaţi-vă urechea la aceste cuvinte şi căutaţi în carte, de la începutul acestui veac, prin câte guriţe sfinte a vorbit Domnul şi până la venirea Fiului Său, şi după venirea Fiului Său. Şi multe trâmbiţe s-au sfârşit, că atâta le-a fost timpul de trăit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-9-1976)

B. În al doilea caz e vorba de entitatea spirituală care însoţeşte trupul lui Hristos şi-i dă viaţă Persoanei Lui, adică duhul primit de trupul Lui la Naşterea din Fecioară şi apoi reprimit de trupul lui cel răstignit şi îngropat, la Învierea din morţi. În acest caz, folosirea majusculei de către pucioşi este doar o formă de cinstire, fără a desemna simultan vreo referinţă la Persoana Duhului Sfânt, după cum reiese, mai mult decât evident, din context:

“... Eu, Domnul Iisus Hristos, M-am pogorât din cerul sfânt pe pământ, nu cu trupul, ci cu Duhul. Acest Eu, nu e trupul acesta, ci e Duh, şi plutesc prin văzduh şi grăiesc cu Duhul. După Mine nu mai vine nimeni, şi la venirea Domnului Iisus Hristos va fi greu de cele ce nu s-au împlinit când am fost cu voi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 6-5-1977)

Pucioşii se pare că nu realizează nonsensul acestei construcţii. O desprindere a duhului lui Hristos de trup este echivalentă cu o a doua moarte, deci pucioşilor le vorbeşte un Hristos mort a doua oară, şi le vorbeşte nu prin trup vorbitor, ci prin duhul Lui cel nemuritor, dar fără de trup (spun pucioşii).

C. În al treilea caz e vorba de un transfer al poliloghiei pucioşeşti denumită “Cuvântul” la entităţi spirituale numite “duhuri ale sfinţilor” care fie vorbesc în numele lui Hristos, fie împreună şi alături de El, alcătuind un conclav de duhuri care se străduiesc şi construiesc in corpore “împlinirea Cuvântului şi venirea Domnului”:

“Slava lui Israel e slava Mea, şi înaintea puterii Mele se pleacă totul, că e putere puterea Mea care împlineşte cuvântul Meu şi venirea Mea. Amin. [...] Ioan Botezătorul este şi acum, căci este viu, şi este în cuvântul Meu, în venirea Mea, căci duhurile sfinţilor sunt în venirea Mea, în cuvântul Meu sunt.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-1-1997)

Aşadar, deşi în 6-5-1977 se afirma că duhul de la Pucioasa este singular (“După Mine nu mai vine nimeni...”) şi atotputernic, (“...înaintea puterii Mele se pleacă totul, că e putere puterea Mea care împlineşte cuvântul Meu şi venirea Mea”), iată că peste douăzeci de ani o pleiadă de duhuri se dezlănţuie, luând nume de oameni decedaţi, şi de sfinţi, şi chiar numele Maicii Domnului luându-l, pentru a confirma şi consolida dogmele eretice pucioşeşti. Aşa-zisul “Cuvânt al lui Dumnezeu” devine un cocktail de “cuvinte” ticluite de duhurile întunericului în numele şi în dreptul lui Dumnezeu.

Expresia “...puterea Mea care împlineşte cuvântul Meu şi venirea Mea...” disociază persoana care vorbeşte de cuvântul rostit, aşezându-le într-o relaţie copulativă, spre deosebire de alte construcţii care operează în sens contrar: identifică Persoana lui “Hristos de la Pucioasa” cu “Cuvântul” Lui. Dar, spre deosebire de afirmaţiile din 22 iunie 1957, care vorbeau despre o a treia venire a lui Hristos la Pucioasa”, liderii pucioşi revin şi “se corectează”, afirmând că a treia venire a lui “Hristos-Cuvântul dela Pucioasa” este de fapt a doua:

“De patruzeci de ani am coborât prin cuvânt în România, pe care Tatăl Meu a logodit-o cu Mine la naşterea Mea şi a ei ca să-Mi fie ea mireasă la venirea Mea de acum. [...] Primiţi cuvântul Meu şi luaţi-l în voi şi mâncaţi-l, şi fiţi atenţi întru venirea Mea, fiţi atenţi că numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu. Credeţi în cuvintele Mele şi nu le desfiinţaţi, că voi veni în curând şi vă voi arăta adevărul lor. Eu sunt Domnul, măi copii. Eu nu sunt omul, Eu sunt Domnul, tată, şi cuvântul Meu este adevăr, nu este minciună cuvântul Meu. Cuvântul Meu sunt Eu, şi tu de ce Mă faci mincinos, copile îndoielnic? [...]O, poporul Meu, vreau să te ajut ca să ştii pentru ce am coborât Eu la tine prin cuvânt. Uită-te tu în carte şi spune ce scrie în ea? Aşa scrie, că numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu întru cea de a doua venire a Mea. [...]Şi iată, cerul cel de sus uneşte dreapta cu cei din trup, şi se lucrează ce mai este de lucrat până la terminarea tainei mântuirii cea de la Iisus Hristos, Care Se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu întru venirea cea de a doua a Fiului lui Dumnezeu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 9-1-1994)

[vsovivi]

Nu te mai căzni să-ţi fierbi smoala... băgându-ţi nasul unde nu-ţi fierbe boala, că se vede cât colo că nu ei au zis, ci voi susţineţi că ei ar fi zis căci deduceţi din ce au scris pe bază de luogică bouleană exclusivist diversionistă... că se pare că v-aţi asumat neascultaria, programate şi lăsate aşa până la sfârşit să muncească exact ca demonii... şi aşteptaţi ca să vă îndreptăţească cineva... păi ştiţi şi voi cine vă îndreptăţeşte pe voi:

Şarpelelele boua ......:)))) şi ceilaţi fricoşi ce-şi înscenează victimizarea... ca să-i compătimească vre-un fraier cu răzbunarea.

Deci dacă tot repeţi la nesfârşit minciuna ta atunci lasă-mă să îţi ataşez şi zurgălăii mei de codiţă, că aşa îi stă bine la căpriţă:

''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!''

''Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău.''

Ţa ţa ţa căpriţă ţa, că te vede Precista...

Şi spune la nenea:
''Când ai aflat că eşti tu Domnul?''

aşa cum ţi-a ghicit tanti grijania în zaţ?

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (III)


Încă din anii ‘60 ai secolului trecut, liderii pucioşi trăiau cu dulcea obsesie că vor veni popoare de peste mări şi ţări şi se vor minuna de “minunile” de la Pucioasa, şi le vor aduce daruri pucioşilor precum magii aduseseră Pruncului, şi se vor prosterna în faţa liderilor lor. În faţa unor asemenea aberaţii mulţi adepţi clătinau neîncrezători din cap, manifestându-şi chiar şi îndoiala în “venirea cea nevăzută a Domnului, prin gura Verginicăi”, deşi dădeau să creadă că vorbele rostite de ea sunt de la Dumnezeu din cer. Pentru îndoiala lor, ei erau adesea mustraţi cu argumente mincinoase, cum că “în lege” (adică, în Sfânta Scriptură” ar fi scris pe undeva despre “lucrarea cea sfântă a venirii celei nevăzute a Domnului la oameni, prin glas de femeie”, venire care ar precede “a doua venire a lui Iisus, în trup, pe pământ” (despre care chiar vorbeşte Scriptura):

“De ce, poporul Meu, mai întârzii a crede? Pentru ce mai zăboveşti a te pocăi? Nu este scrisă venirea Mea de acum? Nu eşti tu scris în lege despre această lucrare sfântă? Pentru ce mai întârzii a crede? Pentru ce întârzii a veni la Mine? Vă zic vouă, popor român, că vor veni străinii de departe,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-1-66)

Se mai spunea că venirea în duh, pe adiere de vânt, a “Domnului” de la Pucioasa, o precede pe venirea în trup, pe norii cerului. “Poporul Verginicăi” era păcălit pe vremea aceea cu “proorocia” că el este “poporul de la sfârşit” care Îl va întâmpina pe Domnul în văzduh:

“Acel popor va întâmpina pe Domnul la venirea Sa pe norii cerului, şi acel sobor îl vei hrăni aici multă vreme.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-1-68)

Astăzi “poporul Verginicăi” este risipit, unii dintre adepţi chiar au murit, iar ei tot nu au mai apucat să guste din dulceaţa împlinirii acestei “proorocii” despre “venirea Domnului”:

“Fiţi credincioşi, că e scris că poporul de la sfârşit va întâmpina pe Domnul la venire.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-7-75)

Adepţii pucioşi erau asiguraţi prin promisiuni mincinoase că, dacă vor păstra curăţia trupului (în sensul că nu vor mai mânca deloc carne sau produse de origine animală), vor ajunge negreşit să vadă cu ochii trupului lor cel curat “venirea Domnului”:

“Copilaşii Mei, hrăniţi-vă cu hrană care nu mai împuţeşte trupul şi care nu mai ucide trupul şi care nu mai strică trupul, că e scris ca trupul acesta să stea până la venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23 6-77)

În timp, adepţilor le-au mai fost formulate şi alte condiţii, pentru a putea ajunge să guste “A Doua Venire” promisă de Biblie şi să-şi scoată din iad şi rudele dragi care, în decursul vieţii lor, n-au binevoit să îmbrăţişeze pucioşismul. O condiţie se referea la consecvenţa în observarea preceptelor pucioşeşti; alta se referea la obligaţia fiecărui adept de a recruta noi adepţi, prin exercitarea unui prozelitism activ:

“De la răstignirea Domnului Iisus multe cruci au rămas pe pământ, ca toată suflarea să ştie că Domnul Iisus S-a răstignit de bunăvoie. Aşa a fost voia Tatălui ceresc, ca să răscumpere pe toţi până la a doua venire, dar nu pe toţi îi va scoate. Pe tine nu te va scoate dacă ţi-am spus atâtea şoapte şi nu te păstrezi şi nici pe altul nu duci la Mine. Ce muncă Mi-ai muncit?” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-7-77)

Se mai promitea că arătarea Sfintei Cruci va fi un semn care va anticipa venirea Domnului, exact la fel cum “s-a mai arătat înainte de războaie”:

“... Sfânta cruce se va arăta înainte de venirea Mea, şi s-a arătat înainte de războaie.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-9-77)

Se mai promitea că cei care cred în “Cuvântul de la Pucioasa” nu vor mai muri chiar dacă le-a venit sorocul morţii, ci moartea lor va fi amânată, ca să poată vedea şi ei cu ochii “venirea Domnului”. (Din păcate, n-a fost să fie aşa. O mulţime de “credincioşi” pucioşi au dat ortul popii până în prezent, fără a mai apuca împlinirea promisiunii):

“Ai să vezi şi ai să crezi cuvântul pe care-l grăiesc.Chiar dacă a sosit ceasul să pleci, prin credinţa ta şi puterea Domnului, nu vei pleca, şi vei sta până la venirea Sa.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 25-5-78)

Deşi nimeni nu mai credea în venirea Domnului, iată că Domnul a şi venit în Duh, vorbindu-le adepţilor Verginicăi “ca la cei din urmă născuţi” (între timp însă adepţii Verginicăi s-au risipit şi le-au luat locul alţi “nou-născuţi”, adepţii Mihaelei):

“... Toţi zic că nu mai e nici o venire; [...] N-am pus punct în locul unde să se oprească apostolii şi ucenicii, şi am spus: "Lucraţi până la venirea Mea". Şi iată, tată, a venit Domnul în Duh şi vă vorbeşte la cei din urmă născuţi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 25-5-78)

Adepţilor pucioşi li se mai promitea că nu vor vedea moartea până ce vor întâmpina venirea Domnului:

“Nimeni nu va putea da zile celui ce intră în mormânt şi nimeni nu va putea lua zilele celui ce va sta în picioare până la venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-12-78)

Li se mai spunea că venirea Domnului nu este cunoscută şi prestabilită din veci de către Tatăl Ceresc Atotştiutorul, ci este la latitudinea oamenilor buni şi cucernici să o grăbească, sau a celor răi şi păcătoşi să o întârzie:

“Dar cei de pe pământ, în loc să se sfinţească şi să se cucernicească şi să grăbească venirea Mea, ei zac în necredinţă, şi iată, venirea Mea vine, şi vine cu foc, căci aşa este scris, şi tot ochiul va vedea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-2-91)

Adepţilor pucioşi mai deosebiţi (mai cucernici sau mai largi la inimă şi la pungă) care treceau la cele veşnice li se întocmea de către liderii pucioşi un necrolog favorabil, pe care ei îl atribuiau Domnului şi îl adăugau la canonul evangheliei lor. În schimb, nu se sufla nici un cuvinţel despre făgăduinţa neîmplinită pe care aceştia o primiseră în cursul vieţii: că nu vor mai muri până ce-L vor întâmpina pe Domnul. Un exemplu este următorul: în 1992, liderii pucioşi pretindeau că spiritul unei bătrânici decedate este adus ca să vadă cu ochii (cu ochii spirituali) gospodăria, grădina de legume, fâneţele şi comândurile de la Pucioasa, denumite de ei “Cetatea Sfântă Noul Ierusalim”, prin care “Domnul Îşi va anunţa slava şi arătarea Sa, precum scrie în Scripturi despre venirea Fiului lui Dumnezeu cu putere şi cu slavă şi cu zecile de mii de sfinţi şi de îngeri”:

“Iată, această bătrânică ia slobozenie de la Fiul Treimii Dumnezeieşti, Care lucrează din această iesle binecuvântată şi curată, iar ea va primi sănătate sufletului ei, şi apoi eu voi întinde braţele mele către ea ca s-o cuprind şi să-i dau hăinuţă cerească. Aşa să fi fost creştinul poporului meu, ca acest sufleţel care a plecat din pământul ei, din neamul ei, din casa ei şi a venit în casa acestei lucrări, dar nu s-a mai uitat înapoi, şi de aceea Domnul a preţuit dragostea ei şi a adus-o până azi, ca să vadă cu ochii ei această împărăţie nouă şi cerească, prin care Domnul Îşi va anunţa slava şi arătarea Sa, precum scrie în Scripturi despre venirea Fiului lui Dumnezeu cu putere şi cu slavă şi cu zecile de mii de sfinţi şi de îngeri.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-2-92)

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (IV)


Se mai pretindea că liderii pucioşi şi adepţii lor sunt “puşi la lucru” ca să salveze (să mântuiască) lumea. Prin lucrarea lor ar trebui să fie salvată toată făptura, adică şi cei care vin, şi cei care nu vor să vină la “Domnul” Pucioasei. Păcătoşii care vor veni la învăţătura cea nouă a pucioşilor vor fi iertaţi, iar cei care nu vor să vină, vor fi mai întâi bătuţi bine, apoi mântuiţi “ca prin foc”, prin suferinţă amară şi ispăşire:

“ [...] iar pe cei păcătoşi îi iert, numai să vină la Mine; nu-i mai bat, numai să vină la Mine. Dar dacă nu vin, îi iau Eu dintr-ale lor, şi îi voi scula odată cu venirea Mea şi le voi arăta atunci ce am făcut Eu pentru salvarea lor, ce am făcut Eu prin cei care sunt puşi la lucru de Mine pentru salvarea făpturii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22.2.93)

Cea de-a doua venire a “Domnului” Pucioasei nu coincide cu cea prezisă de Biblie pentru Hristos. Pucioşii vorbesc de o a doua venire parţială a lui Hristos, “doar în duh” sau alteori spun că este o venire “doar în cuvânt” (este vorba desigur de “cuvântul” fabricat de ei în numele lui Dumnezeu”). Că este doar o venire parţială e un fapt confirmat chiar de ei, care precizează adesea că va mai fi o venire a Domnului, în deplinătatea fiinţei, demnităţii şi puterilor Sale:

“Glasul Meu cuvintează peste ieslea cuvântului Meu. Eu sunt Cuvântul. Acesta este numele Meu, Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu întru cea de a doua venire a Mea. Să se aştearnă cuvântul Meu şi să se dea de ştire, şi spre lucru apoi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23 - 4 - 93)

Despre această “a doua venire a Domnului” pucioşii recunosc că este tainică şi anume că e destinată doar unor aleşi, care alcătuiesc “poporul” pucios. Aceşti aleşi primesc o mare responsabilitate de a păstra taina şi de a o lucra, spre deosebire de cei care nu au primit “taina”. Paradoxal este că şi cei care nu au primit “taina de la Pucioasa” au păcat pentru simplul motiv că nu o cunosc; e drept că păcatul lor este mai mic decât al celor care o cunosc:

“Şi Eu spun la toţi lucrătorii Mei, la cei ţinuţi în braţele acestei lucrări, că mai mare păcat au cei ce cunosc taina şi nu o lucrează pe ea peste inimile lor, decât cei ce nu ştiu ce este această venire a Mea. Eu am dat mult, şi ţi-am dat şi ţie mult, şi ai cu ce lucra peste cei ce nu cunosc.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-6-93)

Cea de-a treia venire a lui Hristos se pregăteşte tocmai la... Pucioasa, prin cea de-a doua venire! Poporul pucios, tocmit la “lucru de pregătire” a venirii Domnului, se pare că n-a prea fost la înălţimea misiunii sale şi de aceea este zdravăn mustrat pentru că n-a deschis ochii mari, n-a stat sub mantia Celui Dela Pucioasa şi a ajuns cu inima pustie; şi deşi era chiar lângă “venirea Domnului”, şi deşi i-a grăit numai lui “Domnul”, el nu L-a cunoscut că este Domnul. Dar “Domnul” iarăşi va veni la “poporul” pucios “cel de la sfârşit”, cel tare de cerbice, nepăsător în a-şi unge ochii cu untdelemn pentru a-I vedea venirea. Vine Dumnezeu în România, dar păstorii ei pucioşeşti dorm adânc somnul fecioarelor neînţelepte şi nu se trezesc la venirea Lui:

“Iată şi sfârşitul acestei săptămâni dumnezeieşti, care a purtat în mijlocul ei trâmbiţarea legământului cel pentru sfârşitul tainei lui Dumnezeu şi pentru încetarea jertfei şi pentru venirea şi pregătirea venirii Domnului Iisus Hristos. Şi dacă Eu am venit, totul a încetat dacă am venit, şi am lucrat apoi ca să mai scap ceea ce mai era de scăpat, şi de aceea am spus Eu atunci că s-a luat de pe pământ scaunul împăraţilor, iar cei ce mai vor să împărăţească, să stea ca Domnul, pe cruce, şi nu altfel. Şi, de unde?! că împăraţii nu au cunoscut nimic, şi au rămas la locul lor. [...] O, poporul Meu, de câte ori am voit să-ţi deschid ochii, şi nu ai voit! De câte ori te-am băgat sub mantia Mea, şi nu ai stat! Iată, eşti cu inima pustie. Deschide-Mi, ca să intru şi să-L cunoşti pe Cel ce vine întru numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi să mănânci cu Mine Paştele cel nou întru împărăţie nouă, poporul Meu de la sfârşit care eşti lângă venirea Mea. Dar Eu îţi zic că am venit, şi tu nu M-ai cunoscut. [...] Şi iată, vin şi îţi vestesc că vin, şi tu eşti tare la cerbice şi nu iei de la Mine untdelemn ca să-ţi ungi ochii şi să cunoşti venirea Mea. Românie, Românie, trezeşte-ţi păstorii, că vine Dumnezeu la tine!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-93)

Liderii pucioşi pretind că, deoarece cartea Apocalipsei vorbeşte despre Iisus că poartă numele “Cuvântul lui Dumnezeu”, înseamnă că şi reciproc, orice carte intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu” cuprinde neapărat vorbirea lui Iisus. Desigur că ei nu se gândesc la orice carte, ci numai la cartea editată de ei în două ediţii şi căreia i-au dat acest nume. Încurcătura apare atunci când avem de ales dintre aceste două ediţii, care, deşi ar trebui să fie identice până la virgulă, diferă pe alocuri substanţial, şi nu numai în formă, ci şi pe fond. “Poporul” pucios este chemat să ia darul pocăinţei şi să-l lucreze, pentru a fi pregătit de întâmpinarea Domnului la următoarea Lui venire (a treia, îndată ce s-a spus că venirea Cuvântului este cea de-a doua venire):

“Israele, tu cunoşti numele Meu, măi Israele? Ia deschide cartea şi Îmi arată locul acestui nume al Meu. În ce loc scrie Dumnezeu numele acesta? Acesta este numele Meu pentru cea de a doua venire a Mea. [...] Am coborât la tine, popor iubit, am coborât un picuţ mai înainte şi ţi-am adus darul cel mai de preţ, pentru ca să-l ai şi să-l foloseşti cu iubire şi cu credinţă şi cu stăruinţă, tată. Darul pocăinţei, Israele, pe acela ţi l-am dat, şi voiesc să te găsesc în lucrarea acestui dar, fiindcă numai prin acest dar te mai pot Eu pregăti acum, ca să te am aşezat în întâmpinarea Mea, la venirea Mea. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 6-3-94)

În acelaşi timp, se reconfirmă că venirea Cuvântului de la Pucioasa, de 55 de ani încoace, este doar a doua venire (deci venirea lui Hristos în trup va fi a treia):

“Glasul Meu cuvintează peste ieslea cuvântului Meu. Eu sunt Cuvântul. Acesta este numele Meu, Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu întru cea de a doua venire a Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-4-94)

Cea de-a treia venire a Domnului nu va mai fi tainică şi în cuvânt, doar pentru Israelul pucios cel mititel, ci va fi pe norii slavei, astfel încât toţi oamenii de pe Pământ Îl vor vedea:

“Eu sunt, bucuraţi-vă! Şi iarăşi zic, bucuraţi-vă! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi iată, sunt cu voi, cei din urmă. Bucuraţi-vă că sunt cu voi, cu voi, cei din urmă, cei de dinaintea arătării Mele pe norii slavei, întru slăvită venire pe nori. Sunt cu tine, Israele mititel, popor ales de Mine din lume ca să fiu cu tine în vremea cea din urmă, şi ca să fii tu creştin după adevărul numelui Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 1-5-94)

"Poporul" pucios este chemat să facă pocăinţă înaintea cerului nu numai pentru el însuşi, ci şi (prin delegaţie specială) pentru toată omenirea de la Adam până la Cea de-a Treia Venire a Domnului, pe norii slavei, cea văzută de toţi:

“Fii înţelept, că iată ce ai de făcut: ai de adus înaintea cerului pocăinţă pentru tot omul, de la Adam şi până la venirea Mea cea văzută de tot ochiul de pe pământ şi de sub pământ, căci ochii cei care sunt cu cerul, aceia văd pe Domnul pe norii slavei Sale.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-6-94)

Abia Cea de-a Treia Venire va fi “Venirea cea Mare”; implicit, venirea “în cuvânt” de acum de la Pucioasa este o venire ceva mai mică:

“Eu, măi fiilor, nu plec de la voi, că nu pot fără voi. Nici voi să nu puteţi fără Mine până la venirea cea mare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 2-8-94)

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (V)

“Cea de-a doua venire” de la Pucioasa este condiţionată de sfinţenia de duh şi de trup a “poporului” pucios. Altminteri, "Dumnezeul" de la Pucioasa nu-Şi poate îndeplini planul celei de-a doua veniri, deoarece nu mai poate coborî-cuvânt la nişte oameni “necuraţi” şi “nesfinţi”. De aceea, “sfinţii” de la Pucioasa sunt singurii care catalizează şi chiar pot grăbi “venirea cea de-a treia” zisă şi “venirea Domnului cea văzută”, care va avea loc curând. Atunci “poporul Ierusalimului nou” va fi singurul “popor de întâmpinare a Domnului”:

“[...]Eu, Domnul, am un popor luat din lume şi vorbesc din cer în mijlocul lui şi îl povăţuiesc spre sfinţenie de duh şi de trup, ca să pot sta de vorbă cu el şi să împlinesc planul Meu ceresc pentru cea de a doua venire a Mea. Fiţi credincioşi, că Eu, Domnul, ridic de acum această lucrare de cuvânt între cer şi pământ, ca să-l cunoască lumea pe poporul cu care a stat Dumnezeu de vorbă vreme de patruzeci de ani [...] Cuvântul Meu deasupra ta este călăuza care te aduce pe tine în faţa slavei Mele, la ziua slavei Mele, căci tu, poporul Meu creştin, popor al cuvântului Meu, tu grăbeşti venirea Mea cea văzută. [...] Pace vouă, şi Ierusalim nou să fie peste voi, cei ce serbaţi cerul pe pământ! Pace vouă! Sărbătoare cu pace şi imn de slavă veşnică să iasă din piepturi pline de rodul credinţei întru venirea Domnului. Eu vin curând. Binecuvântată să fie întâmpinarea Mea de către poporul Ierusalimului nou..” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-8-94)

Rolul Verginicăi de piatră de temelie în planul mântuirii şi al “venirii celei văzute” a Domnului rămâne obscur, greu de înţeles chiar de către mulţi dintre pucioşi:

“Verginica este piatra voastră, şi această temelie a scris sfârşit peste timpul omului, măi fiilor. E greu de înţeles aşa precum în cer, chiar şi de voi e greu de înţeles, pentru că voi încă sunteţi pe drum, şi pentru că Eu încă Îmi continui drumul spre venirea cea văzută.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-12-94)

Coborârea "Domnului" în Verginica este asemenea întrupării lui Iisus din Fecioara Maria, căci pucioşii reclamă că de fiecare dată Domnul a venit în lume ca să învieze morţii prin lucrarea Sa de propovăduire, de răstignire pe cruce şi de trâmbiţare:

“Verginica s-a numit trâmbiţa lui Dumnezeu, şi tu n-ai priceput venirea Mea prin cuvântul cel rostit al Scripturii. Când M-am coborât în trup prin Maica Mea Fecioara, am coborât la glasul arhanghelului şi am venit spre arătare, iar acum am venit şi M-am coborât întru trâmbiţa lui Dumnezeu, după cum este scris: «La glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu». Mă coboram din cer în ea, măi poporul Meu, în trâmbiţa Mea Mă coboram din cer, şi eram înaintea ta în ea, ca să te înviez pe tine şi ca să înviez morţii tăi, tată, că dacă tu auzeai glasul Meu, îl auzea tot trupul tău, tot poporul tău, tot neamul tău, până la Avraam, tată, până la al miilea neam al tău, până la Avraam, părintele celor credincioşi, şi morţii tăi înviau la glasul trâmbiţei lui Dumnezeu, iar pe tine, cel ce erai viu, te luam în lucrarea Mea ca să stai în ea, copilul Meu de azi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-1-95)

Asemenea sectanţilor care propun noi versiuni “îmbunătăţite” ale Bibliei, şi pucioşii pretind că oamenii Bisericii (episcopi, preoţi, diaconi) au schimbat Scripturile în multe locuri. Ei mai spun că una dintre cele mai grave modificări a fost făcută ca să ascundă adevărul despre a doua venire a Domnului. Concret, ei pretind că versiunea originală a Bibliei ar fi consemnat numărul de 2000 de ani de la prima venire a lui Hristos pe pământ, până la a a doua venire a Sa, iar clericii au modificat textul biblic acolo unde scria “o mie de ani şi încă o mie”, înlocuindu-l cu “mii de ani”. Pucioşii se declară aşadar deschis a fi partizani ai milenarismului. Scopul ascuns al “omului bisericii” care s-a făcut "mistificator al Bibliei" era ca “să-l omoare” pe credinciosul de rând, care credea în venirea lui Hristos după 2000 de ani. Cu alte cuvinte, în acest fel s-ar fi putut “lungi drumul şi veacul”, întârziindu-se venirea Domnului prin “tăierea numărului”, ca omul Bisericii să poată să-şi lungească veacul său. Domnul ar veni însă chiar acum, dar este ţinut în loc tocmai de... “poporul” pucios, de zăbava lui care-L ţine în loc pe Domnul:

“De ce, tată, a făcut omul bisericii de azi aşa ceva? A făcut aşa, ca să te omoare pe tine şi ca să-şi facă loc cu dreptatea sa, ca să nu te mai temi tu că Eu vin acum, şi ca să nu te mai pregăteşti şi ca să te ia dinaintea cuvântului Meu. Duhul veacului acesta a intrat în biserică, şi de aceea biserica este a veacului acesta şi nu este a cerului. Dar tu eşti biserica Mea cerească, Ierusalime, şi fii atent, că omul bisericii din lume a schimbat Scripturile despre venirea Mea şi numărul cel profeţit de Duhul Sfânt. Eu am scris în carte o mie şi încă o mie până la venirea Mea, dar omul bisericii din lume a scris drum lung, căruia nu i se cunoaşte capătul, a schimbat şi a scris mii de ani. Iată, aceasta va cădea peste omul care a lungit drumul. Au adăugat la număr şi au scos venirea Mea, şi dacă aceia care au scos Mi-au tăiat Mie numărul şi drumul, dacă ei stau în nepăsare, aşa stă şi turma lor. Dar Eu vin la tine şi nu tac şi îţi spun să fii gata, că sunt lângă arătare, şi voi trimite înaintea Mea pe Ilie proorocul, care va face curăţirea cărării Mele şi va culege din calea Mea trupurile şi va aşeza serbare cerească înaintea Mea. O, fiule, omul din lume ştie mai bine ca tine venirea Mea, că el a citit şi nu e prost, şi încearcă să-şi lungească statul şi veacul lui. Dar Eu vin şi îţi spun să-L iubeşti pe Dumnezeu din toată inima, cu veghe, tată, şi din tot cugetul, cu veghea cugetului tău, şi să nu zici că Domnul nu mai vine, şi tu să fii pregătit bine, că dacă eşti gata, Eu vin, fiule. Tu Mă ţii să nu vin; tu, cu zăbava ta. Nu vreau, tată, să te trimit în lume când voi veni.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-2-95)

Pentru că poporul pucios este delăsător, indolent şi neîmplinitor, nedornic şi stingherit de “venirea Cuvântului”, atunci şi venirea Domnului în trup este tot mai întârziată. De aceea “Domnul” Pucioasei lansează chemări insistente “poporului” Său ca să-I vină în întâmpinare şi să-L cheme şi să-I grăbească astfel venirea (cea de-a treia!):

“Vino, poporul Meu, la lecţia cea dulce de cer nou şi de pământ nou, a cărei cărare este dreptatea şi pacea! Vino, Ierusalime, vino! Vino, tată, că tu eşti iubirea Mea din urmă! Vino, Ierusalime român, că te-am numit mireasa Mea! Vino, iubito, vino, mireasa Mea, că Domnul tău te iubeşte cu iubire mare! Voi binecuvânta toate întâlnirile Mele cu tine, numai să vrei să vii la lecţia de fiu al slavei care vine văzându-se venind. Nu numai Eu să te chem să vii, şi să te văd şi pe tine că Mă chemi să vin, că vin din cer la tine, Ierusalime care te aduni la masa harului Meu prin cuvânt. Să te văd venind, şi Eu Îmi voi anunţa venirea şi voi binecuvânta cortul Meu deasupra ta, ca să te umbrească, şi Eu să stau cu tine cuvântând în mijlocul tău. Vino şi tu, că şi Eu vin, dar să nu spui că te stingheresc, şi să vii dorindu-Mă şi dând orice să vii, că Eu te hrănesc şi te adăp şi binecuvintez popasul Meu cu tine şi popasul tău cu Mine între cer şi pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3-6-95)

Totuşi, nu există alternative: singura cale de venire a Domnului este “poporul pucios”. Dar el trebuie să se aştearnă cale de venire slăvită, cale pe care vor merge toţi oamenii pământului:

“Tu eşti calea Mea. Aşează-te, poporul Meu, ca să-Mi fii cale de venire, şi apoi Eu vin. Eu pe tine te aştept ca să vin, căci tu eşti calea Mea, şi să vezi tu ce venire slăvită va fi să fie, că se va ţine lumea după tine ca după focul cel ce luminează şi încălzeşte în vreme de întuneric şi de frig.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 2-8-95)

[vsovivi]

Hai să-ţi spun şi eu ceva despre venire:

Până la venirea Domnului care vine mereu pentru cei cuminţi ar trebui să-ţi vie şi ţie mintea la cap ca să nu-ţi mai faci de cap cu atâta uşurătate venindu-ţi tot felul de idei căpiate... şi mascate de la surorile surogate... surorile sulimenizate ale dragostei curate... fireşte, că aşa nu se mai poate.

Şi apoi placa: ''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!'' şi cu cât li se spunea, ele mai tare nu credea şi se întrecea ca să se muncească, era ca un fel de programare ce se autoprograma ca să rămână ele aşa cum au fost programate până la sfârşit... -ul lor, al programelor programate... spre slava şi puterea dragostei... curate. Şi aşa e de greu ca să ajungi la ea când ea nu mai crede fiindcă nu mai vrea... să cânte... aşa... iar noi până atunci ce să facem?.. om tot aştepta dansând şi cântând cam aşa... ceva... că cineştie ce anume o ar pute-o schimba, din bună în rea, pardon viceversa.

[mariamargareta]

267. Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului (I)
(Comentariu la la predica liderilor pucioşi de la “Noul Ierusalim” din 8-11-2010)

Predica pucioşilor din 8-11-2010 începe cu elogierea “celei de-a doua veniri a lui Hristos pe pământ”, venire care se face însă nedeplin, adică aici e vorba de un “Hristos” ciuntit, despărţit de trupul lui înviat, şi Care vine pe furiş, ascuns vederii oamenilor, făcându-Se cunoscut doar prin poliloghie de “Cuvânt” meşteşugit. Acest “Cuvânt” este şi el cenzurat, pentru a nu obosi peste măsură “porţile” (“porţile” desemnându-i la modul conspirativ pe liderii pucioşi) care primesc “Cuvântul”, căci “porţile” sunt neputincioase acum din prea multă oboseală de la statul degeaba printre harnicii lor adepţi care-i înconjoară cu ocrotire şi adulare. Venirea imaginară a lui “Hristos în cuvânt” (care se tot lungeşte şi se lăbărţează de peste 55 de ani încoace, fără nici un fel de finalitate sau măcar de speranţă credibilă) mai înainte de venirea Lui în trup şi în slavă (cea adevărată, proorocită de Biblie), e pusă pe seama unor oareşice “proorocii ale sfinţilor”, “proorocii” care oricât le-ai căuta, nu se regăsesc deloc în Sfânta Scriptură:

“O, e zi de sărbătoare şi de venire a Mea cuvânt pe pământ cu sfinţii Mei, şi lucrez cu milă, căci găsesc neputinţă în porţi. E zi de dor, căci sfinţii sunt mistuiţi de dor pentru venirea Mea cuvânt peste pământ, iar Eu, Domnul, Îmi întăresc porţile ca să intru în cartea Mea cea de azi şi să grăiesc cu tine, popor al cuvântului Meu, şi să spun, tată, la cei nedumeriţi, care se întreabă despre împlinirile proorociilor sfinţilor şi ale slavei Mele peste neamul român, să le spun Eu lor că venirea Mea acum cuvânt la tine ca să păstoresc cu el, este împlinirea proorociilor sfinţilor Mei,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)

Liderii pucioşi pregătesc ca de obicei masă mare şi praznic de Sfântul Dumitru, la care îi invită pe toţi adepţii lor risipiţi prin oraşe şi sate, cărora le promit că vor chema şi spiritele morţilor la masă, ca să mănânce împreună. Ba mai mult, pe cei mai răsăriţi morţi dintre ei, cum ar fi “mama Verginica” şi “păstorul Daniel”, care au fost scule mari la vremea lor în mişcarea eretică pucioşească, i-au programat ca să le şi vorbească adepţilor, care vor asculta cu gura căscată texte compuse pe ascuns de Mihaela şi recitate în public cu talent oratoric de Nicuşor, texte atribuite spiritelor celor decedaţi:

“O, pregăteşte-ţi iubirea şi puterea ei ca să-Mi găteşti masă de prăznuire, tată, şi să te găteşti tu frumos cu podoabele Duhului Sfânt şi să stăm întru întâmpinarea celor plini de dor, şi apoi să stăm cu ei la masă, iar Eu le fac chemare încă de pe acum lor, şi le fac chemare şi la cei ce aşteaptă învierea şi vor sta cu noi la masă plini de dor şi ei, iar între sfinţii Mei, voi avea grăirea trâmbiţei Mele Verginica şi a păstorului Daniel, prin care Mi-am păstorit multă vreme poporul cel de azi, şi pe care l-am petrecut noi acum un an spre ceata sfinţilor rugători, ceas în care neamul român era în grea cumpănă şi avea nevoie de ajutor din cer şi de pe pământ, din mâna Mea ajutor, şi când i-am mai adăugat un mare rugător între sfinţi la vremea potrivită cu încercarea lui.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)

Nu e lipsit de interes faptul că liderii pucioşi strecoară prin cuvintele “... trâmbiţei Mele Verginica şi a păstorului Daniel, prin care Mi-am păstorit multă vreme poporul cel de azi” o mare minciună. “Poporul de azi” este alcătuit mai ales din adepţi ai noilor lideri Mihaela şi Nicuşor, iar printre ei abia dacă 1% sunt din poporul cel vechi al Verginicăi, adică acei adepţi care au fost “păstoriţi” pe vremuri de către “mama Gigi” ajutată de către cei doi “păstori” nea’Mişu (zis şi “păstorul Daniel”, după numele lui conspirativ) şi nea’Cristea. Mai mult, este binecunoscut de toţi pucioşii de pretutindeni cât de hulit a fost nea’Mişu de către Mihaela, care l-a marginalizat în ultimii ani ai vieţii (deşi el ar fi fost încă în putere ca să mai “păstorească”), drept pedeapsă că pe vremea când trăia Verginica şi lelica Maria, nea’Mişu n-a susţinut-o pe Mihaela la ascensiunea pe care şi-o dorea cu sete la conducerea sectei, ba dimpotrivă. Între timp Verginica şi nea’Mişu au murit, dar “păstorul” nea’Cristea a rămas, dar a rămas tot marginalizat de către liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor. De ce Mihaela şi Nicuşor nu-l mai pun astăzi la “păstorit” pe nea’Cristea? Pentru că nu vor să mai împartă dregătoria pucioşească cu nimeni. Aşa că, Verginica şi nea’Mişu (zis “păstorul Daniel) n-au “păstorit multă vreme poporul de azi”, aşa cum mint liderii pucioşi, pentru că poporul de azi nici nu exista pe vremea când ei trăiau şi deţineau frâiele sectei.

Naşterea “Cuvântului” de la Pucioasa în trupul Verginicăi, apoi cel al lelicăi Maria, şi apoi în urechile Mihaelei şi în gura lui Nicuşor, este o taină asemuită cu naşterea lui Hristos din Fecioara Maria, dar ea nu este auzită şi văzută de către oamenii de pe pământ. Paradoxal, deşi este prezentată ca o “taină”, iar tainele prin definiţie trebuie cunoscute de foarte puţini ca să fie taine, liderii pucioşi sunt nemulţumiţi că marea masă de creştini nu cunosc şi nu recunosc “taina” de la Pucioasa, “naşterea cuvântului” din mijlocul “poporului” pucios (adică, de la liderii lui, căci liderii sunt “mijlocul”):

“...cei de pe pământ nu ştiu să audă şi să vadă naşterea cuvântului Meu în mijlocul tău, şi se petrece ca şi pe vremea când Eu am venit pe pământ născut din mamă Fecioară acum două mii de ani şi n-au ştiut taina lui Dumnezeu decât puţini în vremea aceea...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)

Spre deosebire de construcţiile lexicale anterioare, prin care liderii pucioşi atribuiau unor duhuri de sfinţi sau de decedaţi vorbiri din cer “de lângă Dumnezeu”, ei experimentează acum o descriere indirectă a acestor contribuţii verbale. Mai precis, “Dumnezeul Pucioasei” reproduce El însuşi ceea ce aude de la duhurile sfinţilor şi a morţilor, folosind apoi expresii lămuritoare de genul “dar acum el spune aşa” sau “dar acum el spune aşa”. Probabil liderii pucioşi s-au sensibilizat la criticile ce li s-au adus pe acest blog, cum că ei de fapt nu promovează “Cuvântul lui Dumnezeu” aşa cum pretind, ci “un cockteil de cuvinte, venite de la diverse duhuri din cer”. În consecinţă, se străduiesc să demonstreze că de fapt numai Dumnezeu vorbeşte, chiar dacă reproduce şi cuvinte ale altor entităţi cereşti, ca exemple pilduitoare. Iată în continuare două exemple. Primul exemplu ilustrează o reproducere indirectă a vorbirii duhului care se pretinde a fi “Sfântul Dimitrie izvorâtorul de mir”:

“O, fiilor, ne întoarcem în carte ca să sfârşim tot cuvântul Meu din ziua aceasta, iar ucenicul Meu Dimitrie va sta lângă Mine în cuvânt, dar acum el spune aşa: — Eu sunt ucenicul Tău [...]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (VI)


“Venirea Domnului de la Pucioasa” era de fapt un lanţ nesfârşit de “veniri” şi de “plecări”, căci nu se poate vorbi despre o nouă “venire”, dacă “Domnul” Pucioasei ar fi rămas pe loc, permanent, printre pucioşi. Aşa că la Pucioasa se proclamă o perpetuă sărbătoare a unui perpetuum “du-te, vino” al unui duh nevăzut care, cică “grăieşte de deasupra”, dar pe care nu-l aude nimeni (exceptând-o pe Mihaela, care are probabil auzul ceva mai fin):

“Poporul Meu iubit, să fii binecuvântat, şi să sărbătoreşti venirea Mea, că iată, vin mereu la tine şi îţi grăiesc de deasupra şi te călăuzesc şi îţi sunt cărare, poporul Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-8-95)

Din când în când însă, duhul cel nevăzut şi guraliv promite că va veni văzut la “poporul” pucios poreclit “noul Israel”, pentru că “aşa este scris”. Venirea este iminentă, pe motiv că “s-au pecetluit cele 7 veacuri”; dar după cum se vede ea se tot amână de pe un an la altul, sine die:

“Voi veni văzut, Israele, poporul Meu, că este scris de această venire. Cele şapte veacuri s-au pecetluit, căci Dumnezeu a numărat până la şapte şi la început.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-9-95)

Pucioşii reclamă gălăgios nepăsarea şi îngâmfarea Bisericii oficiale (B.O.R.), care – spun ei – nu ia în seamă proorociile Scripturii, dar în acelaşi timp “zice că-I slujeşte lui Dumnezeu”. Ei pretind că există undeva o proorocie ascunsă în Biblie care anunţă două veniri ale lui Hristos: una nevăzută, în Cuvânt, care durează – zic ei – deja de peste 55 de ani, şi una văzută, care este iminentă şi care nu va mai dura aşa de mult, căci va veni cu iuţeala fulgerului care iese de la răsărit la apus. Cei care dispreţuiesc “Cuvântul” de la Pucioasa şi nu-i observă scrupulos poruncile sunt echivalaţi cu fecioarele cele neînţelepte care au adormit aşteptându-şi mirele:

“Biserica de azi zice că slujeşte lui Dumnezeu, şi iată, Cuvântul Se vesteşte întru venirea Sa pe nori, precum este scris în Scripturi că vine să plătească pentru faptă, şi tot aguridă acră este în toată via de azi. [...] Te-ai îngâmfat şi nu M-ai primit, şi Mi-ai pus mâna la gură şi pândeşti pe ai tăi ca să nu-i laşi să creadă în Mine, în venirea Mea prin cuvânt, că Eu sunt Cuvântul. [...] Deschide cartea Mea şi vezi că venirea Mea este scrisă în ea, şi vezi bine, ca să citeşti bine, şi vezi că numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, şi iată, Cuvântul a venit întru venirea cea proorocită, şi tu, tată, dormi. Cine nu ia să mănânce cuvântul Meu, acela doarme. Cine nu aude, acela doarme. Dar nu vei spune că nu ai auzit, că vor mărturisi morţii din morminte că au auzit acest cuvânt, şi nu vei şti atunci unde să intri de mânia Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-9-95)

Cea de-a Treia Venire, cea văzută, ar veni ea chiar mai repede, dacă n-ar exista nişte încurcă-lume, care-i întârzie venirea Celui care stă gata să vină. Iar aceşti încurcă-lume sunt...culmea! chiar pucioşii, alintaţi cu numele fraudulos de “Israel”. Adică tocmai cei tocmiţi ca s-o grăbească!! :

“Măi Israele, dacă aşa s-ar lucra în tine, tată, Eu gata aş fi, aş veni, dar tu Îmi încurci venirea, că tu vrei să judeci tu mai înainte de venirea Mea. Nu aşa, tată. Fă cum zice Scriptura, nu cum zici tu, că tu nu te aduni ca să judeci când te aduni, ci te aduni ca să mănânci.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-10-95)

Oricum, nu mai e mult de aşteptat: “un picuţ” (asta se promitea acum 15 ani!). Între timp, Cel care trebuia să vină e venit deja, stă şi va sta pe nori deasupra României şi pândeşte momentul favorabil ca să vină. Doar când e senin tot cerul, de la un hotar la altul, atunci probabil că e ceva mai complicat cu statul lui exact deasupra României, deoarece nu mai sunt nori. Dar “venirea” văzută va fi făcută neapărat prin România (căci România este ursită să fie un fel de burică a lumii):

“Eu, Domnul Iisus Hristos, deasupra României stau pe nori de slavă; stau şi voi sta până-Mi voi lăsa văzut statul şi venirea Mea cea proorocită prin Scripturi. Un picuţ, şi Mă voi lăsa văzut întru venirea Mea, voi sta văzut pe norii slavei Mele deasupra României, ţara întoarcerii Celui înălţat la ceruri. [...] Fericiţi sunt acei care la cuvântul Meu Îmi gătesc venirea Mea cea văzută, că Eu vin de la Tatăl, şi vin prin România, că pe ea Mi-a dat-o Tatăl la naşterea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-95)

România este chemată spre căinţă, pentru a fi din timp (deci, înseamnă că ar mai fi ceva timp) spălată şi pregătită Celei de-a Treia Veniri, cea văzută:

“Vino spre căinţă, vino, ţara Mea! Vino, că Eu vin pe nori de la Tatăl ca să te scot din vină şi să nu te afle venirea Mea cea văzută, să nu te afle sub faptele tale, ci să ieşi din timp, să te căieşti şi să te speli şi să te găteşti, ca să te ocrotesc, ca să te iert şi ca să nu fii rănită de plata celor lucrate în ascuns.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-95)

Nu numai România, dar şi poporul român este chemat la pregătire asiduă pentru venirea Mirelui:

“Să stea tot poporul întru înţelepciune, să stea gata pentru venirea Mirelui.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-12-95)

Nu numai poporul român, dar şi “poporul” pucios trebuie să se pregătească prin rugăciuni şi suspine negrăite de “Venirea Cea Văzută de Tot Ochiul”, care va succede “Venirii Celei Nevăzute”:

“Roagă-te Tatălui, roagă-te prin Mine, Domnul Iisus Hristos, şi vei primi tot prin Mine. Amin. Roagă-te şi suspină după cer nou şi pământ nou şi după trup îmbrăcat întru nestricăciune. Roagă-te, Israele, roagă-te lui Dumnezeu, şi El îţi va da ale Sale. Roagă-te şi veghează, ca să ai ce trebuie să ai. Să ai la venirea Mea cea văzută de tot ochiul, să ai ce trebuie să ai la venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 04-12-1995)

Singura piedică în calea Celei de-a Treia Veniri este faptul că “poporul” pucios încă nu este gata. Deşi se pregăteşte de vreo 55 de ani încoace, el încă n-a ajuns “la izvor”:

“O, vreau să te am lângă izvor, dar până nu eşti tu gata pentru venirea Mea nu pot aşeza cortul ca să te bag sub el.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-12-95)