Poetul si omul ADRIAN PAUNESCU

[coralina]

În prealabil postat de Traditie1

Am dat aceste citate fiindcă sunt ceva deja scris și care exprimă bine ideile pe care le am despre Păunescu. Nu contează cine le-a formulat ci dacă sunt adevărate sau nu.

Păunescu a fost un impostor, un prefăcut care a reușit să înșele mulțimile că ar fi un om sincer și patriot, când de fapt totul era menit să-i hrănească dorința de popularitate și putere.

Cenaclul Flacăra a fost o monstruozitate care a imbecilizat o generație de tineri cu un surogat de cultură și patriotism. Păunescu a fost un comunist și a insuflat adepților lui gândirea primitivă și deviantă tipic comunistă, i-a zombificat și ei nu-și dau seama ci prin aprecierea acordată lui Păunescu și comunismului perpetuează virusul nebuniei. Comunismul, ca și islamul, este o doctrină totalitară care înșeală sufletele fără repere în care se instaurează cu forța unei psihoze (ceea ce și este de fapt) și îi închide judecății realiste și dezvoltării personale. Există ideologii, inclusiv religii, care alterează facultățile intelectuale ale omului, îi răpesc libertatea și luciditatea. Între acestea sunt islamul, comunismul și necredința (ateismul).

Păunescu a fost un primitiv, un promotor al kitschului și prostiei naționalismului de tip ceaușist care a contribuit cel mai mult la desfigurarea intelectuală a țării.

Nu sunt de acord cu tine, Traditie. De bine, de rau, pe vremea Cenaclului Flacara, oamenii citeau / recitau poezie. Ia du-te-acum pe strada, alege 3 insi la intamplare si vezi care stie vreun vers (in afara de "Catelus cu parul cret" recitat vreunui copil / nepot)?
Care rau e mai mic, sa ai un stadion plin de oameni inganand versuri sau o sala de isterizati la un concert Ozzy Osbourne? Verticalitatea carei generatii e mai compromisa, cea care l-a avut pivot pe Adrian Paunescu sau cei care isi traiesc adolescenta in zilele noastre, cu versuri / injuraturi din "La Familia" pe buze?

Citeam undeva ca forta de a darama poate parea un act creator in ochii unora, dar totusi (iubirea...), ce punem in loc?

Despre afinitatile politice ale lui Paunescu, nu comentez. Insa mi se pare dureros de actual mesajul poemului sau "Soferul si nevasta-sa", unde reda cu precizie microscopica degringolada in care se afla Romania.
Pentru cei care vor sa-l citeasca: http://poezii.ro-versuri.ro/Soferul-...-Paunescu.html

[anna21]

În prealabil postat de coralina

Nu sunt de acord cu tine, Traditie. De bine, de rau, pe vremea Cenaclului Flacara, oamenii citeau / recitau poezie. Ia du-te-acum pe strada, alege 3 insi la intamplare si vezi care stie vreun vers (in afara de "Catelus cu parul cret" recitat vreunui copil / nepot)?
Care rau e mai mic, sa ai un stadion plin de oameni inganand versuri sau o sala de isterizati la un concert Ozzy Osbourne? Verticalitatea carei generatii e mai compromisa, cea care l-a avut pivot pe Adrian Paunescu sau cei care isi traiesc adolescenta in zilele noastre, cu versuri / injuraturi din "La Familia" pe buze?

Citeam undeva ca forta de a darama poate parea un act creator in ochii unora, dar totusi (iubirea...), ce punem in loc?

Despre afinitatile politice ale lui Paunescu, nu comentez. Insa mi se pare dureros de actual mesajul poemului sau "Soferul si nevasta-sa", unde reda cu precizie microscopica degringolada in care se afla Romania.
Pentru cei care vor sa-l citeasca: http://poezii.ro-versuri.ro/Soferul-...-Paunescu.html

Erau alte vremuri, Coralina. Oamenii nu prea aveau ce face cu timpul liber: nu aveau programe tv si jocuri video. Cititul tinea loc de divertisment.

[Daniel777]

Redactat de Sorin Ilieşiu – membru al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, membru de onoare al Asociaţiei 21 Decembrie 1989

Raportul final pentru condamnarea regimului comunist
ca ilegitim şi criminal a prezentat ADEVĂRUL DESPRE ADRIAN PĂUNESCU

Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, asumat de Preşedintele României Traian Băsescu, arată că „nimeni nu a făcut un mai mare serviciu propagandei şi regimului lui Ceauşescu”, precum Adrian Păunescu.

Prezentăm paragrafele referitoare la Adrian Păunescu preluate din Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, comisie coordonată de prof. Vladimir Tismăneanu, membru de onoare al Asociaţiei 21 Decembrie 1989.

«Cel ce se substituise partidului şi se identificase cu ţara aceea jinduită, binecuvântată, demnă de toate superlativele imaginabile, şi-a găsit un instrument excepţional de fortificare a puterii în persoana lui Adrian Păunescu, poet relativ tânăr, de un talent incontestabil şi care, la prima vedere, nu se număra printre cei uşor de manevrat. Pentru că şi-a dorit ca poezia lui să mişte sufletele şi să agite mulţimile, acest poet a recurs, cu sau fără ştiinţă, la o bună parte din vicleniile stilistice ale poeziei agitatorice a primilor ani de comunism. El a apelat constant la fondul primitiv emoţional al cititorilor, la şantajul sentimental, la setul infailibil de trucuri lacrimogene, ferindu-se însă să dea poeziei sensul negator şi înverşunarea anilor 1950. Adrian Păunescu a reuşit – cu argumente pe care le bănuim – să obţină aprobarea clanului Ceauşescu pentru ca cenaclul revistei „Flacăra” să se transforme într-o manifestare grandioasă şi, mai apoi, într-un spectacol itinerant (televizat), cu zeci de recitatori, interpreţi, cântăreţi, mişcându-se, toţi, fără şovăire, la comandă, ca vrăjiţi de bagheta lui magică. La rândul lor, tinerii spectatori cărora li se adresa – în săli, în pieţe sau pe stadioane – intrau într-un soi de bizară frenezie. Li se părea că, faţă de atmosfera sumbră în care erau obişnuiţi să trăiască, participă la un eveniment epocal, la un moment astral.

Cenaclul a început în curând să semene, prin rânduială şi gestică, cu săvârşirea unui ritual: modelul religios pare a fi indispensabil propagandei totalitare când vrea să aibă succes. Poetul nu uita, însă, niciodată să amintească tuturor celor încântaţi de ce văd şi de ce simt că datorează Conducătorului suprem – care vorbeşte prin gura lui – supunere şi iubire, căci numai El le poate asigura, în vremurile acelea tulburi şi în colţul acesta de lume, liniştea şi stabilitatea. Nimeni nu a făcut un mai mare serviciu propagandei şi regimului lui Ceauşescu. Acest scriitor, prin acţiunile lui, prin personalitatea lui care fascina şi descumpănea, a prelungit existenţa comunismului naţionalist-ceauşist, precizându-i, cristalizându-i şi întrupându-i doctrina. În schimbul serviciului făcut conducătorului, Adrian Păunescu – un nume pe buzele tuturor – a devenit indispensabil şi puternic în ierarhia propagandei, slobod să înfăptuiască, să îndrepte erori, să facă numeroase fapte bune, să acţioneze peste limitele ştiute. A fost citit cu pasiune, versurile lui i-au fost recitate şi cântate cu vehemenţă, cum nu ştim să fi fost vreodată recitaţi şi cântaţi poeţii neamului. Dar nu putem uita că a atras într-o cursă propagandistică sufletele candide ale adolescenţilor, izbutind să deverseze energiile lor explozive în numele supravieţuirii unui regim odios. Din perspectiva dăinuirii acestuia, se poate spune că interzicerea Cenaclului Flacăra – la insistenţa unor membri ai clanului care au profitat de moartea unor tineri în timpul „reprezentaţiei” – a fost cea mai mare eroare tactică a Secţiei de Propagandă a partidului.»

«Cultul personalităţii conducătorului suprem a devenit, mai ales după 1968, fundamentul ideologic al sistemului. Ceauşescu era prezentat drept călăuză vizionară, erou între eroii neamului, fiinţa providenţială, personalitate de vârf a vieţii internaţionale, demiurg, arhitect, strateg de geniu şi câte altele. La rândul ei, Elena Ceauşescu, o persoană cu slabe înzestrări intelectuale, însă animată de o ambiţie nemăsurată, a devenit şi ea subiectul unui deşănţat cult. S-au întrecut în această privinţă barzii oficiali ai ceauşismului, poeţii de curte Adrian Păunescu şi Corneliu Vadim Tudor. Un întreg aparat de propagandă a contribuit la crearea unui climat al linguşelii, ipocriziei şi duplicităţii universalizate. În atari condiţii, simpla decenţă devenea un act de rezistenţă, iar sfidarea pe faţă a dictatorului şi a aparatului pe care se sprijinea devenea o formă de curaj etic exemplar.»

«Patronaţi şi încurajaţi de conducerea PCR, o serie de scriitori, critici literari, artişti plastici, compozitori şi sociologi au inventat în spirit jdanovist ideologia „protocoronismului românesc”, alibiul teoretic al omniprezentului cult al personalităţii lui N. Ceauşescu. Desfigurând ideile esteticianului Edgar Papu, aceştia au susţinut poziţii autarhice şi profund antiliberale, xenofobe şi antiintelectuale. Printre exponenţii protocronismului s-au remarcat prin vehemenţă: Paul Anghel, Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Doru Popovici, Dan Zamfirescu, Ilie Bădescu, Ion Lăncrănjan, Pompiliu Marcea, Ion Dodu Bălan, Dinu Săraru, Adrian Păunescu, Mihai Ungheanu, Nicolae Dan Fruntelată, Artur Silvestri, Ilie Purcaru etc. Publicată sub egida Comitetului pentru Cultură şi Artă al capitalei, revista „Săptămâna” a fost principala tribună de manifestare a pseudonaţionalismului manipulator al perioadei ceauşismului târziu. Revista a publicat adeseori documente ale Securităţii menite să atace şi să compromită exilul literar anticomunist.»

[coralina]

În prealabil postat de anna21

Erau alte vremuri, Coralina. Oamenii nu prea aveau ce face cu timpul liber: nu aveau programe tv si jocuri video. Cititul tinea loc de divertisment.

... si oare nu erau mai bune vremurile alea cand oamenii isi umpleau timpul liber cu lectura?
Eu la tv nu ma uit, de jucat nu ma joc, insa pe Internet stau in nestire. Cred ca ar trebui sa-mi impun ca in anumite zile sa inlocuiesc calculatorul cu o carte, as fi mult mai castigata.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de coralina

... si oare nu erau mai bune vremurile alea cand oamenii isi umpleau timpul liber cu lectura?
Eu la tv nu ma uit, de jucat nu ma joc, insa pe Internet stau in nestire. Cred ca ar trebui sa-mi impun ca in anumite zile sa inlocuiesc calculatorul cu o carte, as fi mult mai castigata.

Impuneti-va ca in tot timpul liber sa va ginditi la Dumnezeu, din ce in ce mai mult, sa cugetati, sa va bucurati, sa va plingeti pacatele, sa va marturisiti lipsa se rivna si de sirguinta adevarata, sa va ,,piriti" lipsa de statornicie in gindul si lucrul bun ; impuneti-va sa respirasti Hristos, sa mincati Hristos , sa doriti Hristos , sa cintati Hristos, sa adormiti cu Hristos ... sa va ocupati inima , sufletul si mintea numai cu Hristos !
De ce tocmai asa ? Deoarece doar El este Calea , Adevarul si Viata !
Nu-i dati Lui doar minute sau ore din zi , nu-i dati Lui doar anumite zile din saptamina si doar anumite slujbe ale bisericii , nu il faceti partas pe El doar la bucatele, la frinturi pt. ca cu aceiasi masura cu care masurati voi vi se v-a masura si voua , iar El va v-a bucura doar cu bucati sau freagmente din miluire si mintuire si nici decum dupa dorintele voastre !
Sa nu va temeti ca facind astfel lumea va v-a face HABOTNICI si v-a ride de rivna voastra caci inaintea voastra au fost altii care s-au numit chiar nebuni pt. Hristos fara a fi nebuni de-adevaratelea . Habotnici va v-a face satan care uraste tot lucrul bun si rivna cea pt. Hristos . Invatati sa ii descoperiti lucrarea si prezenta puturoasa si sa nu-i mai cadeti in plasa !

Iar cind din mila lui D.zeu (caci numai astfel veti obtine sporirea rivnei si a dragostei !) veti avea timpul liber ocupat de Hristos incepeti ca si ,,timpul neliber" sa-l daruiti tot lui Hristos deprinzind sa rostesti rugaciunea inimii neintrerupt. Astfel ajungi la limanul cel bun si sa alungi de la tine toata inselarea prin care te vezi deja a fi ajuns ,,cineva" cit de mic dar , ,,cineva" ! Abia dupa toate acestea sa te intrebi frate intru duhul , ce cistig ai reusit sa faci ?

Socotiti deci, voi surorilor si fratilor cum voiti acest indemn si aceasta propunere a mea ! Uneori ma intreb : daca as fi scris toate acestea in versuri , ati fi fost mai silitori intr-ale duhului ?

[Marimira]

Iar cind din mila lui D.zeu (caci numai astfel veti obtine sporirea rivnei si a dragostei !) veti avea timpul liber ocupat de Hristos incepeti ca si ,,timpul neliber" sa-l daruiti tot lui Hristos deprinzind sa rostesti rugaciunea inimii neintrerupt. Astfel ajungi la limanul cel bun si sa alungi de la tine toata inselarea prin care te vezi deja a fi ajuns ,,cineva" cit de mic dar , ,,cineva" ! Abia dupa toate acestea sa te intrebi frate intru duhul , ce cistig ai reusit sa faci ?



Sa ne propunem acest castig:IERTAREA si IUBIREA!...altminteri fara ele vom putea spune ca traieste in noi Hristos? Nu vom demonstra decat asa iertand si iubind...in restul ne macelarim "spiritual"unii pe altii nefiind detinatorii Adevarului suprem...dar daca unii oamenii spun sau simt ceva frumos despre altii de ce sa-i impiedicam?! Pt. ca stim noi mai bine? Doar El Mantuitorul stie!

[Marimira]

/devanewyork.blogspot.com/2010/02/dece-l-am-denuntat-pe-vladimir.html

[Marimira]

Vladimir Tismaneanu a mintit in iterviul cu Inspectorul de Imigratie ca si in formele de intrare declarand ca nu a fost membru al Partidului Cominist si nu a scris sau a fost avocatul schimbarii prin violenta a sistemului american.
Iata dovada contrarie.
(Fragment )
Vladimir Tismăneanu (n. 4 iulie 1951, Braşov), este un politolog american născut în România. Specialist în teoria sistemelor politice şi politici comparate. Până în 1981, propagandist al Comitetului Central al UTC, colaborator la “Amfiteatru”, “Viaţa Studenţească”, “Convingeri comuniste”. În prezent, profesor de ştiinţe politice şi director al “Centrului de Studii ale Societăţilor post-comuniste” la University of Maryland, Statele Unite. Viaţa Vladimir Tismăneanu este fiul activiştilor comunişti Leonte Tismăneanu şi Hermina Marcusohn; tatāl originar din Basarabia, iar mama din Botoşani. Tatal sau este arestat la Bucureşti în 1935 pentru activitate subversivă. Ambii părinţi au participat în războiul civil din Spania, tatăl ca voluntar în Brigazile Internaţionale (unde îşi pierde un braţ) iar mama sa ca soră medicală. În 1939 se refugiază în URSS unde produc emisiunea in limba româna a Radio Moscova, Leonte redactor iar Hermina crainică. Cei doi se stabilesc în România în martie 1948 şi sunt naturalizaţi Tismăneanu [1] Leonte devine profesor universitar, şeful catedrei de marxism-leninism al Universităţii din Bucureşti şi director adjunct al Editurii PMR (Editura Politică). Hermina devine conferenţiar universitar la Facultatea de Medicină Bucureşti şi şef de cadre în Ministerul Sănătăţii. [1],[2].
Vladimir Tismăneanu a urmat cursurile Liceului 24 (actualul Jean Monnet) din cartierul Primăverii, unde a fost coleg de clasa cu fiul dictatorului Ceauşescu.[3]. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, specializarea Sociologie în anul 1974 ca şef de promoţie. Lucrarea sa de licenţă, “Noua Stângă şi Şcoala de la Frankfurt” (Editura Politică, 1976), de orientare neo-marxistă, este considerată într-un articol din ziarul Washington Post drept un “rechizitoriu vitriolic la adresa valorilor occidentale”. [4]. In aceasta lucrare, Tismăneanu ajunge la urmatoarea concluzie: “Capitalismul nu poate fi nimicit prin vagi reverii, prin revolte dogmatice, prin tranziţii bruşte şi prin studii metafizice. Singura modalitate de a depăşi acest statu-quo este revoluţia socialistă, în care clasa muncitoare, condusă de partidul politic revoluţionar, va avea rolul principal.” Teza de doctorat (Universitatea Bucureşti, 1980) are titlul “Revolutie şi Raţiune Critică. Teoria politică a Şcolii de la Frankfurt şi radicalismul de stânga contemporan”.
Între 1974 şi 1981, a lucrat ca sociolog în cadrul Laboratorului de sociologie urbană al Institutului de Proiectări pentru Construcţii Tipizate. În acea perioadă a fost lector cu propaganda la Comitetul central al UTC si a publicat, de pe pozitii marxist-leniniste, diverse materiale in sprijinul regimului comunist în reviste precum “Amfiteatru”, “Convingeri comuniste”[5], “Viaţa Studenţească”[6] “Revista de Filosofie”, “Contemporanul”, “Viitorul Social”[7], “Tînărul leninist” [8].
În 1981 a participăt la redactarea “Micului dicţionar social-politic pentru tineretul comunist "
T

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Marimira

Iar cind din mila lui D.zeu (caci numai astfel veti obtine sporirea rivnei si a dragostei !) veti avea timpul liber ocupat de Hristos incepeti ca si ,,timpul neliber" sa-l daruiti tot lui Hristos deprinzind sa rostesti rugaciunea inimii neintrerupt. Astfel ajungi la limanul cel bun si sa alungi de la tine toata inselarea prin care te vezi deja a fi ajuns ,,cineva" cit de mic dar , ,,cineva" ! Abia dupa toate acestea sa te intrebi frate intru duhul , ce cistig ai reusit sa faci ?



Sa ne propunem acest castig:IERTAREA si IUBIREA!...altminteri fara ele vom putea spune ca traieste in noi Hristos? Nu vom demonstra decat asa iertand si iubind...in restul ne macelarim "spiritual"unii pe altii nefiind detinatorii Adevarului suprem...dar daca unii oamenii spun sau simt ceva frumos despre altii de ce sa-i impiedicam?! Pt. ca stim noi mai bine? Doar El Mantuitorul stie!

???????????????????!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!?!?!?!?!?!? !?!?!?!?!!!!!!!!!!!!!!????????????

În prealabil postat de zaharia_2009

Impuneti-va ca in tot timpul liber sa va ginditi la Dumnezeu, din ce in ce mai mult, sa cugetati, sa va bucurati, sa va plingeti pacatele, sa va marturisiti lipsa se rivna si de sirguinta adevarata, sa va ,,piriti" lipsa de statornicie in gindul si lucrul bun ; impuneti-va sa respirasti Hristos, sa mincati Hristos , sa doriti Hristos , sa cintati Hristos, sa adormiti cu Hristos ... sa va ocupati inima , sufletul si mintea numai cu Hristos !
De ce tocmai asa ? Deoarece doar El este Calea , Adevarul si Viata !
Nu-i dati Lui doar minute sau ore din zi , nu-i dati Lui doar anumite zile din saptamina si doar anumite slujbe ale bisericii , nu il faceti partas pe El doar la bucatele, la frinturi pt. ca cu aceiasi masura cu care masurati voi vi se v-a masura si voua , iar El va v-a bucura doar cu bucati sau freagmente din miluire si mintuire si nici decum dupa dorintele voastre !
Sa nu va temeti ca facind astfel lumea va v-a face HABOTNICI si v-a ride de rivna voastra caci inaintea voastra au fost altii care s-au numit chiar nebuni pt. Hristos fara a fi nebuni de-adevaratelea . Habotnici va v-a face satan care uraste tot lucrul bun si rivna cea pt. Hristos . Invatati sa ii descoperiti lucrarea si prezenta puturoasa si sa nu-i mai cadeti in plasa !

Iar cind din mila lui D.zeu (caci numai astfel veti obtine sporirea rivnei si a dragostei !) veti avea timpul liber ocupat de Hristos incepeti ca si ,,timpul neliber" sa-l daruiti tot lui Hristos deprinzind sa rostesti rugaciunea inimii neintrerupt. Astfel ajungi la limanul cel bun si sa alungi de la tine toata inselarea prin care te vezi deja a fi ajuns ,,cineva" cit de mic dar , ,,cineva" ! Abia dupa toate acestea sa te intrebi frate intru duhul , ce cistig ai reusit sa faci ?

Socotiti deci, voi surorilor si fratilor cum voiti acest indemn si aceasta propunere a mea ! Uneori ma intreb : daca as fi scris toate acestea in versuri , ati fi fost mai silitori intr-ale duhului ?

Din toata inima iti multumesc, frate Zaharia, pentru acest mesaj. Aproape ca nu-mi cred ochilor cand vad atata schimbare in strafundul sufletului tau.
Marturisesc ca am fost tentat sa trec superficial peste el, asteptandu-ma ca si altadata la acele lungi teorii fara substanta. De data asta am descoperit blandetea vorbelor tale, fluidul intelepciunii, liantul de legatura intre bietul om prins in capcana propriilor sale hatisuri si Dumnezeu... Ne risipim in orgolii si drepturi la replica, vorbim despre kitsch ca si cum am fi fost investiti de cineva sa ne spunem parerea in acest sens. Ne ascundem in fata unui monitor si vorbim de arta inteleasa dupa puterea noastra de perceptie; suntem bolnavi de ignoranta, de grija fata de capra vecinului, de impresia ca avem pareri pertinente, si dreptul omului liber de a-i judeca pe ceilalti... Dar libertatea inseamna sa nu-i ingradesti nimanui... libertatea... Libertatea este sa-ti (re)cunosti limitele, iar daca nu vrei sa-i accepti meritele celuilalt, macar nu te cocota in corcodus sa strigi ca-s khitsc-uri, cand nimeni nu stie sa fi scris in viata ta doua versuri mai de duh... Ne pomenim facand valuri pe mormantul unui roman care a scos in strada mii de oameni sa-l conduca pe ultimul drum, si alte cateva milioane care-au urmarit cu lacrimi in ochi pe posturile de televiziune. Aratati-mi o alta persoana daca ar fi sa moara maine si care sa aiba atata putere in Romania, astazi... Am vazut pareri si pareri, am citit pe Cristian Tudor Popescu, caruia nimeni nu-i poate reprosa partinirea politica sau lipsa de cultura... Si totusi... unii sunt mai catolici decat papa si doresc neaparat sa puna sub microscop cateva boabe de neghina in hambarul de grau... Doar in Romania se poate intampla asa... In loc sa ne apreciem contemporanii asa cum face orice popor civilizat, cautam tot felul de gogorite, le extindem la nivel macro, sau inventam altele ca sa para mai credibil... Si pentru ce, cand nimeni nu ne da si nu ne ia, dar ne inversuneaza unii impotriva altora, in timp ce din exterior suntem considerati o natie de circari de duzina, fara caracter si fara principii?!... Am uitat si de Dumnezeu si de respect fata de noi insine, desi avem pretentia sa fim respectati si sa ni se acorde preferential drepturi nemeritate...
Vai de mamaliga noastra... Suntem un popor de plans, in cadere libera...
Eu... mi-am asumat obligatia de a-l pomeni pe Adrian Paunescu timp de un an de zile in pomelnicul celor adormiti. Si am constatat ca multi procedeaza la fel... Daca toti cei care au participat fizic sau cu sufletul la inmormantarea lui au spus un "Dumnezeu sa-l ierte", cred ca va conta un pic la judecata ce va sa fie in curand. Cat despre cei care si-au propus sa nu-l ierte... Dumnezeu sa aiba mila de ei si sa le aduca intelepciunea in cele din urma!...

Multumesc inca o data pentru indemnul tau la schimbare si vreau sa cred ca te vom redescoperi mereu mai aproape de sufletul omului!...