Poetul si omul ADRIAN PAUNESCU

[Daniel777]

În prealabil postat de dorinastoica14

Fiind un răsfăţat al regimului comunist şi având mult talent(sunt mulţi scriitori români talentaţi despre care nu ştie nimeni nimic) după părerea mea ar fi fost frumos şi folositor pentru el dar şi pentru acei care îi citesc poeziile să se retragă de politic şi să scrie poezii minunate ca "Rugă pentru părinţi" şi multe altele care vor rămâne fără dor şi poate alături de poeziile lui Eminescu,ale lui Blaga,Nichita Stănescu şi alţi mari poeţi români.

Orice am spune despre Paunescu ,nu este un poet de talia lui Eminescu sau Blaga.
Dar acest lucru nu este important,ca sa creeam o polemica .Eu nu ma pricep la poezie,dar pot spune urmatoarele lucruri:

1.Valoarea poetica este de alta calitate si nivel la clasicii mentionati
2.Viziunea poetica asupra lumii este mult mai complexa .
3.Eminescu s.a. aveau verticalitate,cuvantul lor avea greutate,nu faceau nici un compromis pentru cariera,si au suferit foarte mult financiar din cauza aceasta.Paunescu a avut intotdeauna un loc caldut.
4.Usurinta versificarii este o caracteristica a poetilor marunti.
5.Este o diferenta intre cateva poezii reusite si o mare poezie...

s.a.m.d.

Paunescu nu este un poet mare,sau clasic...Este doar un versificator,de o anumita popularitate.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Daniel777

Eu nu ma pricep la poezie

E suficient doar atat. Alte comentarii sunt in afara subiectului.
Fie tie dupa inima ta!

[Daniel777]

Diferenta intre Eminescu si Paunescu am putea-o asemana cu diferenta intre Ciprian Porumbescu si Horia Moculescu .
Sunt alte trairi si viziuni despre lume la poetii din trecut si alta la Paunescu,una usoara,populista.....

Fragmente din

Şoferul şi nevastă-sa
......
În autobuz vara e cald.
iarna e frig.
Drumul continuă,
am început să obosim.
Nene şoferule opreşte,
Să ne odihnim şi noi
să te odihneşti şi dumneata
că n-o fi foc!
Dar el nu mai aude,el conduce
Şi într-adevăr,
conduce excepţional
el e cel mai bun,stigăm toţi.
Dar ne e foame
pentru că n-am oprit demult
şi-avem nevoie şi noi
de pâine,de apă de un răgaz.
Probabil c-am început să-l enervăm
cu mofturile noastre:
setea,foamea,somnul.
Geamurile autobuzului nu mai există demult,
pe ele au sărit cei ce nu au mai putut suporta.
Uşile au ruginit şi nu se mai deschid
şi şoferul conduce autobuzul din ce în ce mai nervos.
.....
Mai e puţin combustibil,
Am intrat într-un fel de linie ferată
după ce ni s-au spart caucuicurile
şi după ce şoferul a dărâmat
cu lovituri de autobuz case şi biserici,
sate şi oraşe.
Începem să coborâm
şi bineînţeles că viteza creşte,
nu mai e nimeni în autobuz,
unii au murit,
alţii ne-am uscat de foame şi de sete,
alţii au îngheţat de frig.
Muntele e tot mai departe.
...
Şi numai ei doi,
şoferul şi nevastă-sa,
în cabina blindată
se uită doar înainte,
nu mai ştiu pe cine conduc
şi unde se duc
şi de ce tac toţi pasagerii
şi de ce se merge cu viteza prăbuşirii
când excursia începuse atât de frumos
către marele munte.

scrisă în 1987