În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Este și va fi !
Două diferențe sunt, cred eu, mai importante între un profesor care își lasă catedra și pleacă la spălat pahare în Franța și un ieromonah care pleacă de la mănăstire cu o felie groasă din congregație.
Mai întâi, profesorul este legat cu un grad MULT mai mic de ascultare de superiorii săi de la conducerea școlii și de la inspectorat în comparație cu legătura unui preot și, mai ales, a unui preot călugăr (ieromonah) față de superiorii săi. Una sunt raporturile de serviciu ale laicilor cu instituția la care lucrează, care azi e mâine nu e, și alta este votul ascultării. Când un profesor de matematică, necăsătorit, păcătuiește cu profesoara de franceză, ni se pare că ceva-ceva nu prea e în regulă. În schimb, dacă auzim că un călugăr păcătuiește cu o măicuță, ni se pare ceva mai grav și ne îngrozim. De ce ? Fiindcă instinctiv ne dăm seama că acela care s-a tuns la călugărie, și a mai fost și hirotonit se află într-o altfel de legătură cu Cristos, încât durerea Lui dacă acela ar cădea, ar fi mult mai mare. Până și la păgâni, răpirea sabinelor era privită cu o anumită îngăduință, în schimb siluirea vestalelor era ceva de neimaginat. Dar nu numai cu datoria fecioriei se încarcă, de nimeni silit, călugărul, ci și cu datoria ascultării. Asta e prima deosebire față de ipoteticul profesor emigrat.
Pe urmă, profesorul de matematică emigrat, când pleacă, nu face rău școlii sale. Lumea nu gândește "a plecat profesorul, va să zică era o școală de doi bani". În nici un caz elevii nu vor începe să pună mai puțin preț pe matematică, fiindcă a plecat un profesor de la o școală oarecare prin țări străine. Pe când atunci când un ieromonah rupe comuniunea de unul singur, face rău Bisericii sale. Și pe mulți îi smintește.
|