Ce s-a intamplat cu bunul samaritean?

[glykys]

În prealabil postat de OmuBun

Problema mea personala (probabil si a multora dintre noi) este ca sunt oricand gata sa sar in ajutorul cuiva strain pe care nu l-am vazut in viata mea, dar cu cei dragi ma surprind atat de exigent incat ma sperii.

Si eu am aceasta problema....
Cand o vei fi rezolvat putin, te rog sa imi spui si mie cum ai facut.

[Rodica50]

În prealabil postat de glykys

Si eu am aceasta problema....
Cand o vei fi rezolvat putin, te rog sa imi spui si mie cum ai facut.

Cu rabdare. Imbina blandetea cu severitatea, dar cu atentie, grija si multa dragoste. Adica trebuie sa ai motive intemeiate sa fii sever, dar trebuie sa intorci totul in dragoste, pace, armonie.Oamenii inteleg mult si din blandete.

[ClaudiaD]

În prealabil postat de Rodica50

Ne intalnim din ce in ce mai rar cu bunul samaritean.Ce determina impietrirea inimii fata de suferinta aproapelui? Fie ca unde sunt spini, sa vedem trandafiri.

Bunul samaritean a disparut in materialismul si mandria care ne caracterizeaza mai ales in ziua de azi.
Am mai scris intr-un loc ce postez mai jos.
Dupa revolutia din '89 am crezut ca va fi mai bine, dar nu e asa din pacate. Materialismul si impresia ca noi suntem cei mai grozavi, cei mai buni, cei mai... cei mai...ne orbeste si ne surzeste pe zi ce trece tot mai mult unul fata de celalalt, facandu-ne insensibili la problemele celorlalti, ne indeparteaza tot mai mult de la telul la care tindem (daca tindem), mantuirea. Uitam (sau nici nu stim) ca suntem doar niste trecatori in viata asta imbracati intr-o" salopeta" (corpul) si nu stim sa multumim lui Dumnezeu ptr. orice secunda, sa ne bucuram de lucruri simple si marunte care defapt sunt foarte mari si importante.

[codana]

În prealabil postat de ClaudiaD

Bunul samaritean a disparut in materialismul si mandria care ne caracterizeaza mai ales in ziua de azi.
Am mai scris intr-un loc ce postez mai jos.
Dupa revolutia din '89 am crezut ca va fi mai bine, dar nu e asa din pacate. Materialismul si impresia ca noi suntem cei mai grozavi, cei mai buni, cei mai... cei mai...ne orbeste si ne surzeste pe zi ce trece tot mai mult unul fata de celalalt, facandu-ne insensibili la problemele celorlalti, ne indeparteaza tot mai mult de la telul la care tindem (daca tindem), mantuirea. Uitam (sau nici nu stim) ca suntem doar niste trecatori in viata asta imbracati intr-o" salopeta" (corpul) si nu stim sa multumim lui Dumnezeu ptr. orice secunda, sa ne bucuram de lucruri simple si marunte care defapt sunt foarte mari si importante.

bine spus,iar eul nostru este plin de mandrie,mandrie ce marge inaintea pierzaniei.

Ce s-a intamplat cu bunul samaritean? A amutit, dar traieste printre noi.
A trebui sa ne intrebam pe noi insine daca suntem buni samariteni. Raspunsul sa si-l dea fiecare siesi.

[Hartford]

În prealabil postat de Miha-anca

Ce s-a intamplat cu bunul samaritean? A amutit, dar traieste printre noi.
A trebui sa ne intrebam pe noi insine daca suntem buni samariteni. Raspunsul sa si-l dea fiecare siesi.

Multa dreptate ai Anca asa e fiecare ai trebuie sa vedem cit de buni samariteni sintem.

[Rodica50]

În prealabil postat de Hartford

Multa dreptate ai Anca asa e fiecare ai trebuie sa vedem cit de buni samariteni sintem.

Tema se dorea inradevar a fi o reflectie la atitudinea noastra in viata de zi cu zi- daca in urma tuturor lucrurilor nedrepte din lume, a mai supravietuit bunul samaritean in fiecare dintre noi.

[costel]

Nu poti fi cu adevarat samaritean decat atunci cand iubesti pana la jertfa. Suntem prea plini de noi ca sa mai avem ochi pentru altii. Durerile noastre sunt mai mari ca ale celor din jur, nevoile de asemeni si uite asa nu cunoastem niciodata starea de bun samaritean.

Si este mai usor pentru omul din ziua de astazi sa posteze in "cel cazut intre talhari", decat sa fie samaritean. Dar daca exista unul si cu siguranta exista, e semn ca iubirea dumnezeiasca poate deveni proprie omului.