filioque

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nici un ortodox serios şi care îşi cunoaşte credinţa nu va contesta faptul că ÎN LUMEA CREATĂ, Sf Spirit vine şi de la Fiul.

pe ce te bazezi cand spui asta? mi se pare o aberatie, mai ales ca o afirmi cu atata certitudine.
(si mai ales ca esti un fost ortodox, cu preoti ortodocsi in familie, care prin nu stiu ce "revelatie" te-ai convertit la catolicism).

[Eugen7]

În prealabil postat de mirelat

pe ce te bazezi cand spui asta? mi se pare o aberatie, mai ales ca o afirmi cu atata certitudine.
(si mai ales ca esti un fost ortodox, cu preoti ortodocsi in familie, care prin nu stiu ce "revelatie" te-ai convertit la catolicism).

"vine de la Fiul" este o expresie corecta intrucat verbul "vine" nu se refera la esenta, la fiinta, la modul de existenta.

Fiul Tatalui se intrupeaza "de la" Duhul Sfant, cu toate acestea nu marturisim nicidecum ca Fiul se intrupeaza si "din" Duhul Sfant! Intocmai si Duhul Sfant ne vine noua de la Tatal prin Fiul, insa nu spunem nicidecum ca Duhul Sfant vine din Fiul!

Sfantul Duh purcede (izvoraste) exlclusiv din Tatal si se da noua prin Fiul.

Si persoanele egale se pot trimite intre ele.
Fiul trimite Duhul Sfant.
Tatal trimite pe Fiul in lume desi Tatal si Fiul sunt una (Ioan 10,30; Ioan 5,19), adica sunt egali in toate (putere, vointa, iubire etc.) in afara de cauza (Tatal este cauza Fiului prin nastere. Aceasta este SINGURA diferenta intre Tatal si Fiul).

Duhul Sfant nu poate fi subordonat existential Fiului. A spune ca Duhul Sfant purcede (izvoraste) si din Fiul ar insemna ca existenta Duhului Sfant depinde si de Fiul, ceea ce ar face fara sens toata dogma Sfintei Treimi a Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti.

Sfantul Ioan Damschin spune clar :
Sfântul Duh izvoraste "din Tatăl , nu însă în chip de naştere, ci în chip de purcedere. "
... Duhul Sfânt “este din Tatăl şi-L numim Duh al Tatălui. Nu spunem ca Duhul este din Fiul, dar îl numim Duhul Fiului… şi se dă nouă prin Fiul. " "
Sfantul Ioan Dmaschin Dogmatica cartea I cap 8.

[doctor_faustus]

"Dumnezeu este şi Tatăl, cel care există veşnic, nenăscut, pentru că nu s-a născut din cineva, dar a născut pe Fiul cel de o veşnicie cu El. Dumnezeu este şi Fiul, care este totdeauna cu Tatăl şi este născut din El în afară de timp, veşnic, nestricăcios, impasibil, nedespărţit. Dumnezeu este şi Duhul cel Sfânt, putere sfinţitoare, enipostatică; purcede în chip nedespărţit din Tatăl şi se odihneşte în Fiul, deofiinţă cu Tatăl şi cu Fiul."

Sursa: Cartea Întâi, CAPITOLUL XIII. Despre locul lui Dumnezeu şi că numai Dumnezeirea este necircumscrisă (Sfântul Ioan Damaschin - Dogmatica - Editura IBMBOR, 2005, pag. 48)

[doctor_faustus]

Mărturisire a credinţei ortodoxe expusă de preasfinţitul mitropolit al Tesalonicului, Grigorie Palama

1. Un Dumnezeu înainte de toate, întru toate şi mai presus de toate, este crezut şi închinat la noi în Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh; Unime în Treime şi Treime în Unime, unită necontopit şi divizată neîmpărţit, Însăşi Unimea fiind şi Treime atotputernică. Un Tată fără început, nu numai ca fără timp, ci şi ca în orice mod fără cauză; singur Cauză şi Rădăcină şi Izvor al Dumnezeirii contemplate în Fiul şi Sfântul Duh; singur Cauză originară a celor ce s-au făcut, nu singur Creator, ci singur Tată al unui unic Fiu şi singur Emitent al unui unic Duh Sfânt; pururea fiind şi pururea fiind Tată [al Fiului] şi Emitent [al Duhului]; mai mare decât Fiul şi Duhul, dar aceasta numai în calitate de cauză, dar întru toate celelalte Acelaşi şi de o cinstire cu Aceştia.

2. referitor la Fiul lui Dumnezeu[...]

3. Iar după ce S-a suit la Tatăl, a trimis asupra sfinţilor Săi ucenici şi apostoli pe Duhul Sfânt, Care de la Tatăl purcede [Ioan 15:26]. Acesta este fără început împreună cu Tatăl ca fără timp, dar nu ca fără obârşie, avându-Şi Rădăcină, Izvor şi Cauză pe Tatăl, dar nu ca născut, ci ca purces, căci a ieşit din Tatăl mai înainte de veci, fără sămânţă şi fără patimă, nenăscut, ci purces, fiind nedespărţit de Tatăl şi de Fiul, ca Unul care iese din Tatăl şi se odihneşte în Fiul, având unirea necontopită şi divizarea neîmpărţită, fiind şi El Dumnezeu din Dumnezeu, nu altul ca Dumnezeu, ci altul ca Duh Sfânt Mângâietor cu ipostasă proprie, purces din Tatăl şi trimis, adică arătat, prin Fiul; Cauză şi El a tuturor celor făcute, întrucât toate se desăvârşesc în El; şi El de aceeaşi cinstire cu Tatăl şi cu Fiul, afară de nenaştere şi naştere, dar a fost trimis, adică a fost arătat ucenicilor Săi de Fiul, căci cum altfel putea fi trimis de Acela Cel care nu este separat de El ? şi cum altfel putea veni undeva Cel ce există pretutindeni ? de aceea este trimis nu numai de Fiul, ci de Tatăl prin Fiul şi vine arătat şi de El Însuşi; căci trimiterea adică arătarea este o operă comună a Tatălui, Fiului şi Duhului.

Sursa: Sfântul Grigorie Palama - Scrieri vol. 1 - Editura Deisis, 2009, pag. 333, 335

[AndruscaCIM]

Papa Ioan VIII: Pentru aceasta noi credem că nu trebuie a sili pe nimenea să părăsească acest adaos făcut la Crez, ci că trebuie a lucra cu cumpătare şi întelepciune, îndemnând putin câte putin a se părăsi de această hulire (blasfemie). Despre cei ce o propovaduiesc, tot Papa Ioan VIII: Noi declarăm că partea lor este cea a lui Iuda, pentru că au lucrat ca şi el, fiindcă dacă ei nu dau mortii însuşi trupul Domnului, totuşi sfâşie pe credincioşii lui Dumnezeu, care sânt mădularele Domnului, prin mijlocirea schismei, dându-i pe ei ca şi pe dânşii mortii veşnice, după cum a făcut nevrednicul ucenic.

De asemenea si Papa Leon al III lea s-a opus acestui adaos, pastrand Credinta Ortodoxa...lucru pe care Biserica Catolica din nefericire nu il voia.

Acestea fiind spuse Biserica Catolica a fost inselata foarte urat, despartindu-se de Biserica Universala...in care nu exista nici adaos, nici primat papal (introdus de Papi pe la 1400 abia), si nici infailibilitate papala.

[doctor_faustus]

We profess faithfully and devotedly that the holy Spirit proceeds eternally from the Father and the Son, not as from two principles, but as from one principle; not by two spirations, but by one single spiration. This the holy Roman church, mother and mistress of all the faithful, has till now professed, preached and taught; this she firmly holds, preaches, professes and teaches; this is the unchangeable and true belief of the orthodox fathers and doctors, Latin and Greek alike. But because some, on account of ignorance of the said indisputable truth, have fallen into various errors, we, wishing to close the way to such errors, with the approval of the sacred council, condemn and reprove all who presume to deny that the holy Spirit proceeds eternally from the Father and the Son, or rashly to assert that the holy Spirit proceeds from the Father and the Son as from two principles and not as from one.

sursa: http://www.legionofmarytidewater.com/faith/ECUM14.HTM

,,Ma voi multumi sa parcurg istoricul problemei punand lucrurile in context.Filioque priveste o adaugire-clarificare pe care Biserica occidentala(cu mult inaintea schismei din 1054)o opereaza in Crezul adoptat la Sinodul de la Niceea(325).Anume,acolo unde Crezul niceean afirma prucederea Duhului Sfant ,,de la Tatal" la inceput doar o parte a crestinilor occidentali,ulterior,toata Biserica occidentala,mentioneza ca Duhul purcede ,,de la Tatal si de la Fiul/Filioque".

Pneumatologia a starnit enorme discutii teologice neincheiate/nerezolvate/neelucidate rational de nimeni pina astazi.Avem de-a face,probabil,cu elementul cel mai putin rationalizabil din panoplia dogmatica a crestinismului.Ajunge sa amintesc aici faptul ca numai in Noul Testament termenul ,,duh"/,,spirit"(gr.pneuma)imbraca patru sensuri:
literal>,,suflu,suflare,vant"(de 3 ori)
antropologic>ca principiu al vietii dar si omul vazut in integralitatea capacitatilor sale duhovnicesti,spirituale(de 47 ori)
demonologic>duh rau(de 38 ori)
teologic>cel mai important si des intalnit,Duhul sau Duhul Sfant,in legatura cu Tatal au cu Fiul(de 275 de ori)
Foarte important:de 18 ori apare formula ,,Duhul lui Dumnezeu";o singura data ,,Duhul Tatalui";de cinci ori Duhul este calificat cristologic.

Introducerea lui Filioque in Crezul/Simbolul Bisericii latine dateza din secolul sec.VI(al treilea Conciliu de la Toledo in 589).Formula a fost reconfirmata la conciliile locale din 633 si 675.Hotarirea a fost adoptata ulterior de Biserica din Galia,sub Carol cel Mare.Biserica romana si-a insusit-o spre 1013.

1.Justificarea istorica si teologica

Introducerea lui Filioque nu a fost un capriciu teologic al Occidentului,ci de la inceput,o necesitate istorica si teologica.Gotii din Spania,increstinati de Ulfila,proclamau in realitate arianismul(multa vreme oficial si in Orient,sub urmasii lui Constantin)erezie care,asa cum bine se stie,pentru a evita confuzia cu politeismul,accentua monarhia Tatalui in cadrul Sfintei Treimi,coborand Fiul pe treapta creaturilor.Adaugarea lui Filioque in cadrul Crezului rostit de comunitatile din Spania a fost,la origine,o incercare de contracarare a arianismului si a modalismului priscillian.Pe de alta parte Filioque reprezinta un punct extrem de important al teologiei trinitare a lui Augustin.Imprumutand de la Hilarie de Poitiers ideea Duhului ca ,,dar al Tatalui si al Fiului" (De Trinitate 2,29) si de la Marius Victorinus(filozof increstinat,traducator al lui Plotin in latina)tema Duhului ca dragoste reciproca a Tatalui si a Fiului(Imne 1,4 si 3,242)Augustin vorbeste despte Tata si fiu ca ,,unic principiu al Duhului Sfant".Pentru teologul latin Tatal este principium non de principio (principiul care nu are nici un principiu)in vreme ce Fiul este principium de principo(principiu care provine dintr-un principiu).Augustin nu amesteca asadar intr-un mod indistinct cele 2 principii,Tatal si Fiul,ci le deosebeste cu subtilitate(De Trinitate 15,17,29;15,26).

Trebuie amintit,in treacat,si influenta neoplatonismului (Plotin citit in traducerea lui Marius Victorinus)asupra conceptiei trinitare ,,democratice" a lui Augustin.Augustin abstractizeaza persoanele Treimii.Acestea nu se mai afla,precum in teologia personalista orientala intr-un raport de ,,forta-iubire"una fata de alta,ci mai degraba intr-unul de ,,echilibru-cunostere".
Totusi,viziunea lui Augustin,desi inovatoare,nu elimina iubirea ca principiu relational intre Persoanele Treimii:asa cum,vice versa,teologii orientali (Vasile cel Mare,Grigore din Nazians)nu elimina factorul ,,cunostere"din ,,mecanismul" inefabil al Sfintei Treimi.

Leon cel Mare(sec.V)isi va insusi formula augustiniana,Filioque,in mod explicit.Teologii greci sustin formula ,,Duhul purcede de la Tatal si se primeste de la Fiul".Maxim Marturisitorul(sec.VI-VII) discuta,cel dintai,deosebirea din formula greaca si cea latina in Scrisoarea catre Marinos.Prin urmare lucrurile se stiau de multa vreme,grecii fiind la curent cu unele inovatii latine,secole bune inainte de 1054,fara a se arata scandalizati.Dimpotriva in Scrisarea citata adineaori,Maxim ii demonstreaza destinatarului sau compatibilitatea lui Filioque cu per Filium,tema care va fi reluat ulterior,in profunzime,de catre Nichifor Blemmydes.Ioan Damaschinul va contesa adaugirea latina insistand pe unicitatea principiului purcederii,care este Tatal.

Chestiunea lui Filioque are si un substrat liturgic.In primele liturghii crestine Crezul nu aparea deloc(de altminteri,pina in 325,nu exista un Crez elaborat si acceptat universal).Pentru prima oara o marturisire de credinta intra in structura liturghiei, in Orient,abia in sec.V.Conciliul al treilea de la Toledo(589)impune ca si in Occident Crezul de la Niceea-Constantinopol sa fie cantat la liturghie.In 807 abatele manastirii de pe Muntele Maslinilor(manastire latina)introduce practica respectiva la Ierusalim.
Crezul,continand si adaugirea Filioque,starneste o disputa cu calugarii greci de la Manastirea Sfantul Sava de pe Muntele Sinai.Disputa ajunge la curtea lui Carol cel Mare.Mai multi teologi ai imparatului scriu tratate in favoarea lui Filioque.Papa Leon III marturiseste Crezul cu Filioque,dar refuza sistematic sa insereze formula in textele liturgice romane.Abia Benedict VIII o va introduce in 1014.Conciliul de la Trento,din sec.XVI,o va confirma.Cu titlu anecdotic trebuie spus ca,daca in 1054,cardinalul Humbert nu i-ar fi acuzat pe greci de suprimarea lui Filioque din Crez,acesti nu s-ar fi dat seama de existenta acestui diferend.Doar atunci Patriarhul Mihail Chelularie realizeaza ca latinii au ,,adaugat" un element la Crezul niceno-constantinopolitan.

Momentul reconcilierii de fost de scurta durata:conciliul de la Florenta din 1439,cu putin inainte de caderea Constantinopolului.La Florenta nu s-a decis eliminarea lui Filioque,ci s-a propus interpretarea sa intr-un sens apropiat de per Filium.Din punct de vedere teologic lucrurile s-au deblocat in 1874-1875,la o conferinta comuna a ortodocsilor rusi si a catolicilor de rit vechi.In 1898 Bolotov(contemporan cu Soloviov)publica o serie de teze cu privire la Filioque. Traducerea franceza a textului german va aparea in revista Istina,in 1972.Dupa teologul rus,formula patriarhului Photius ,,Duhul purcede numai de la Tatal"este o teologumena,iar nu o dogma;iar in teza nr.27 se afirma: ,,Filioque,ca optiune teologica speciala,nu poate constitui un impediment pentru restabilirea comuniunii ecleziale".Tezele lui Bolotov vor fi acceptate ulterior de importanti teologi ortodocsi,precum Bulgakov,Evdokimov,Voronov dar vor fi privite cu suspiciune de Lossky.

2.Cum stau lucrurile in prezent

De o importanta capitala este ,,Clarificarea Vaticanului cu privire la Filioque"din 1995.Textul integral a aparut in L'Osservatore romano,20 septembrie 1995,pp 3-6,in limba engleza.Renuntand la atitudinea de ,,forta"arata in timpul lucrarilor Conciliului de la Florenta,si mergand fara parti pris-uri,la sursele neotestamentare si patristice ale chestiunii,documentul poate fi rezumat grosso modo ca o incercare de explicitare a lui Filioque in sensul traditiei ortodoxe.

Altfel spus,desi Filioque este pastrat ca formula(in realitate,lucru foarte important,Papa Ioan Paul II l-a eliminat in ceremoniile ecumenice)el trebuie inteles nu ca adaugire inovatoare si ca o glosa clrificatoare.Iata unul dintre pasajele cheie ale acestui document:

,,Biserica Catolica recunoste valoarea conciliara,ecumenica,normativa si irevocabila,ca expresie a credintei comune a Bisericii tuturor crestinilor,a Simbolului marturisit,in greaca,la Constantinopol,in 381,de care al Doilea Sinod Ecumenic.Pe temeiul Evangheliei dupa Ioan,15:26,Simbolul marturiseste ca Duhul purcede(ekporeuomenon)de la Tatal.Tatal singur(The Father alone)este principiul fara principiu(arche anarchos)ale celorlalte doua Persoane ale Treimii,unicul izvor(pege)al Fiului si a Duhului Sfant.Prin urmare Duhul Sfant isi are originea(takes his origin)numai in Tatal(ek monou tou Patrou)intr-un chip principal si imediat.Parintii greci si intregul Orient crestin vorbesc in acest sens de ,,monarhia Tatalui"iar traditia din Vest,urmandu-l pe Sfantul Augustin,marturisestela randul ei ca Duhul isi are originea principaliter in Tatal,adica [Tatal]fiind principu(De Trinitate 15,25,47).In acest sens cele doua traditii recunosc ca ,,monarhia Tatalui"implica faptul ca Tatal este cauza(aitia)trinitara unica sau Principiu(principium)atat al Fiului cat si al Sfantului Duh"

Epilog

Imi amintesc replica unui teolog spaniol care mi-a fost pe vremuri profesor la Madrid.Intrebandu-l care este opinia lui despre Filioque,m-a privit tinta ca pe un om cazut atunci din luna si mi-a raspuns cu un umor nimicitor:,,Dragul meu,nu am fost niciodata acolo sus,in sanul Sfintei Treimi,ca sa stiu de unde purcede exact Sfantul Duh".Cu asta cred ca putem trece la chestiunea urmatoare."

(text scris de dl.Cristian Badilita in data de 25 iulie 2008)