Cum va intelegeti cu prietenii necredinciosi?

[Mallina]

Am o prietena care de un an jumate trece prin niste momente grele (despartirea de sot, probeme la munca, etc). E o tipa desteapta, cultivata si mandra pe undeva de necredinta ei. Eu am petrecut mult timp incercand sa o ajut, sa o sprijin in problemele ei. M-am rugat si ma rog pentru ea. Impreuna cu inca cineva am decis sa citim pentru ea Paraclisul Maicii Domnului. O chem la biserica, o indrum sa se spovedeasca. Nu ma asculta, nu imi raspunde. Ii trimit ce gasesc mai frumos si zidito de suflet: filme muzica ortodoxa, scrieri. Nu au nici un efect asupra ei. Nu imi raspunde niciodata. In schimb ma termina psihic cu necazurile ei, cu o depresie pe care am impresia ca s-a obsinuit sa o mentina ca un fel de scuza de a lua viata in piept. Se plange incontinu si ma inebuneste si pe mine. mi fac griji pentru ea. Am si eu multe probleme si poate o viata mai grea ca a ei dar in relatia noastra doar eu dau: asculatre, rabdare, intelegere, sfaturi, sustinere si nu sunt ascultata. In schimb ei i se pare normal sa fie ajutata si sprijinita si daca eu nu pot se bazeaza pe altii. Sunt atat de suparata si de revoltata. Nu mai vreau sub nici o forma sa continui. Nu stiu cum ar fi crestineste sa o indepartez?
Am si eu o familie si un copil mic de care trebuie sa ma ocup si nu imi pot face in permanenta griji si probleme pentru altii.


Aici e un fragment di Sf. Ioan Gura de Aur:

Totuşi dacă prietenia cuiva te vătăma sufle¬teşte, îndepărtează de la tine acea prietenie. Căci dacă noi tăiem de multe ori unele din mădularele noastre când nu se mai pot vinde¬ca şi când îmbolnăvesc şi pe celelalte, cu cât mai mult trebuie să facem aceasta când este vorba de sănătatea sufletului nostru !

Nu-i nimic atât de vătămător ca o tovărăşie rea. Ceea ce nu poate face necesitatea, aceea o face adeseori prietenia fie spre vătămarea noastră, fie spre folosul nostru.


Voi ce ati face in locul meu?

[Iubirea]

În prealabil postat de Mallina

Am o prietena care de un an jumate trece prin niste momente grele (despartirea de sot, probeme la munca, etc). E o tipa desteapta, cultivata si mandra pe undeva de necredinta ei. Eu am petrecut mult timp incercand sa o ajut, sa o sprijin in problemele ei. M-am rugat si ma rog pentru ea. Impreuna cu inca cineva am decis sa citim pentru ea Paraclisul Maicii Domnului. O chem la biserica, o indrum sa se spovedeasca. Nu ma asculta, nu imi raspunde. Ii trimit ce gasesc mai frumos si zidito de suflet: filme muzica ortodoxa, scrieri. Nu au nici un efect asupra ei. Nu imi raspunde niciodata. In schimb ma termina psihic cu necazurile ei, cu o depresie pe care am impresia ca s-a obsinuit sa o mentina ca un fel de scuza de a lua viata in piept. Se plange incontinu si ma inebuneste si pe mine. mi fac griji pentru ea. Am si eu multe probleme si poate o viata mai grea ca a ei dar in relatia noastra doar eu dau: asculatre, rabdare, intelegere, sfaturi, sustinere si nu sunt ascultata. In schimb ei i se pare normal sa fie ajutata si sprijinita si daca eu nu pot se bazeaza pe altii. Sunt atat de suparata si de revoltata. Nu mai vreau sub nici o forma sa continui. Nu stiu cum ar fi crestineste sa o indepartez?
Am si eu o familie si un copil mic de care trebuie sa ma ocup si nu imi pot face in permanenta griji si probleme pentru altii.


Aici e un fragment di Sf. Ioan Gura de Aur:

Totuşi dacă prietenia cuiva te vătăma sufle¬teşte, îndepărtează de la tine acea prietenie. Căci dacă noi tăiem de multe ori unele din mădularele noastre când nu se mai pot vinde¬ca şi când îmbolnăvesc şi pe celelalte, cu cât mai mult trebuie să facem aceasta când este vorba de sănătatea sufletului nostru !

Nu-i nimic atât de vătămător ca o tovărăşie rea. Ceea ce nu poate face necesitatea, aceea o face adeseori prietenia fie spre vătămarea noastră, fie spre folosul nostru.


Voi ce ati face in locul meu?

In primul rand ar trebui sa te ocupi mai mult de familia ta...si sunt sigura ca avand aceasta preocupare cu adevarat, timpul liber s-ar scurta considerabil. Nu spun sa nu-ti ajuti aproapele....dar fa-o cu dreapta socoteala, iar in situatia prezentata de tine eu zic ca rugaciunea si nadejdea la Dumnezeu sunt suficiente. Poate stii proverbul: "Dumnezeu iti da dar nu-ti baga si in traista"...deci aceasta prietena ar fi bine sa isi schimbe atitudinea si sa nu astepte doar sa primeasca...si indiferent de situatie, pana la urma nu e problema ta....tu le ai pe ale tale, ai familia ta, crucea ta....etc

[Iubirea]

Referitor la subiectul topicului...eu ma inteleg bine cu toata lumea, indiferent de religie si credinta...si pentru ca in viata reala toti cei care ma cunosc, imi stiu firea, principiile si felul de a fi, imi respecta toate acestea....motiv pentru care chiar nu avem cum sa intram in situatii conflictuale.

Pe mine nu ma intereseaza credinta aproapelui meu daca in relatia cu mine este OM...restul il priveste strict si personal....daca il pot ajuta cu ceva din punct de vedere religios eu sunt la dispozitia oricui pana la un punct....sa nu incerce sa ma convinga ca e mai bine sa-i urmez calea sau sa imi atace propriile convingeri...devin destul de irascibila si schimb foaia la 380 grade oricat de bun prieten mi-a fost...aceasta atitudine este valabila si pentru familia mea...

[codana]

În prealabil postat de Iubirea

Referitor la subiectul topicului...eu ma inteleg bine cu toata lumea, indiferent de religie si credinta...si pentru ca in viata reala toti cei care ma cunosc, imi stiu firea, principiile si felul de a fi, imi respecta toate acestea....motiv pentru care chiar nu avem cum sa intram in situatii conflictuale.

Pe mine nu ma intereseaza credinta aproapelui meu daca in relatia cu mine este OM...restul il priveste strict si personal....daca il pot ajuta cu ceva din punct de vedere religios eu sunt la dispozitia oricui pana la un punct....sa nu incerce sa ma convinga ca e mai bine sa-i urmez calea sau sa imi atace propriile convingeri...devin destul de irascibila si schimb foaia la 380 grade oricat de bun prieten mi-a fost...aceasta atitudine este valabila si pentru familia mea...

esti o fericita,daca te intelegi bine cu toti prietenii tai,indiferent de convingerile lor vis a vis de credinta.
referitor la intoarcerea foii,banuiesc ca o faci cu 180 grade,pen ca la 360 grade de intorci la pozitia de plecare.
si daca ai un prieten(a) la fel ca tine,in comportament, nu cred ca ezista cale de mijloc,doua sabii nu stau in aceeasi teaca,zac io.

[Iubirea]

În prealabil postat de codana

esti o fericita,daca te intelegi bine cu toti prietenii tai,indiferent de convingerile lor vis a vis de credinta.
referitor la intoarcerea foii,banuiesc ca o faci cu 180 grade,pen ca la 360 grade de intorci la pozitia de plecare.
si daca ai un prieten(a) la fel ca tine,in comportament, nu cred ca ezista cale de mijloc,doua sabii nu stau in aceeasi teaca,zac io.

Eu prefer 360 deoarece prin aceasta rotire rad totul...si ajung in punctul de unde am plecat dar cu o curatenie facuta complet....si sa stii ca am prieteni la fel ca mine si avem loc in aceeasi "teaca", deoarece exista RESPECT, fiecare are locul lui si nu-l incalca pe al celuilalt...eu am spus ca cine ma cunoaste imi respecta principiile si firea iar asta se intampla deoarece eu sunt prima care respect...daca nu s-ar merge pe acest principiu nu am mai discuta de prieteni ci de persoane de pe strada care trec pe langa noi oricum....si nici aceeia nu ma deranjeaza deoarece "prefer sa ma dau la o parte si sa le fac loc sa treaca preferand sa astept putin decat sa ma grabesc sa o iau inaintea lor si in final sa creez ambuscada" :))))

[gabriela8]

Cat timp nu ajungem la discutii teologice, e bine; in rest nu vad cum ar fi...

[codana]

În prealabil postat de Iubirea

Eu prefer 360 deoarece prin aceasta rotire rad totul...si ajung in punctul de unde am plecat dar cu o curatenie facuta complet....si sa stii ca am prieteni la fel ca mine si avem loc in aceeasi "teaca", deoarece exista RESPECT, fiecare are locul lui si nu-l incalca pe al celuilalt...eu am spus ca cine ma cunoaste imi respecta principiile si firea iar asta se intampla deoarece eu sunt prima care respect...daca nu s-ar merge pe acest principiu nu am mai discuta de prieteni ci de persoane de pe strada care trec pe langa noi oricum....si nici aceeia nu ma deranjeaza deoarece "prefer sa ma dau la o parte si sa le fac loc sa treaca preferand sa astept putin decat sa ma grabesc sa o iau inaintea lor si in final sa creez ambuscada" :))))

am inteles punctul tau de vedere,multumesc ptr. raspuns

[unpaharcuapa]

Nu putem sa traim fara prieteni.Asa e lasat sa-mi iubesc aproapele chiar daca el are alte valeitati si nu-mi impartaseste credinta mea.Eu supravietuiesc alaturi de ei si pot spune ca nu-mi e greu.Toti avem un loc sub soare cu cine iti poti impartasi credinta e binevenit cu cine nu-ti poti impartasi credinta sa-si vada de drumul lui.Eu nu incerc sa-l schimb atata timp cat el nu discuta cu mine contra.Pot sa spun ca cu unii dintre prietenii mei am reusit sa-i mai fac sa-si schimbe un pic viata...un drum la biserica,un acatist,o rugaciune,o spovedanie...imi place sa cred ca omul se poate schimba...azi o discutie,maine alta...insa din cauza vietii asteia asa de intortocheata ne mai impiedicam si pana o luam de la capat...drumul e anevoios dar in aceasta lume e de toate pt toti numai sa vrei.Iubiti-va aproapele caci din iubire am fost creati.Stiu ca e greu ca unii nu merita nici daca ii dai cu ciocolata sau cu caramel dar merita sa incercam.