De ce Sfintii incercau sa manance si sa doarma cat mai putin?

[Carmen FUNIERU]

Sfinţii mancau mai puţin ca să poată intra mai uşor pe uşa cea strâmtă care duce la Împărăţia Cerurilor;
Dormeau mai puţin ca să fie trezi când va veni, în miez de noapte, mirele Hristos.

[Daniel777]

Multi dintre noi mananca de dimineata ceva sau beau cel putin o cafea.Nu stiu ca astfel se supun ispitelor de tot felul,au mai putine puteri sa lupte impotriva lor.
Chiar daca e mai greu sa incepi ziua fara sa mananci,reusita de la final iti va arata ca ai o biruinta.Iar diferenta fata de celelalte zile,cand nu posteai,se arata limpede daca reiei acest obicei.

[IonelS]

Infranarea de la mancare nu-i o problema..Cea a gandului este adevarata lupta !

[Marius22]

Este drept ca pana la un punct, faptul ca te nevoiesti incercand sa mananci si sa dormi cat mai putin, ajuta la dobandirea harului Duhului Sfant.

Dar dupa primirea acestuia nevointa poate fi vazuta ca o consecinta a salasluirii sale in propria fiinta. Manaci putin pentru ca Insusi Dumnezeu iti potoleste adevarata foame si sete, traind mai mult din cuvantul care iese din gura Sa, si dormi mai putin, pentru ca, de fapt, te odihnesti intru El.

[Daniel777]

Postul din timpul zilei impreuna cu rugaciunea lui Iisus,sau alte rugaciuni ,sunt starea ideala pentru a petrece ziua,trecand mai usor peste ispitele care pot aparea.

[Daniel777]

Nevoinţa postului nu ţine doar de trup; nevoinţa postului este folositoare şi trebuincioasă nu numai pentru trup; ea e folositoare şi trebuincioasă în primul rând pentru minte şi pentru inimă. Luaţi aminte la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre cu saţiul mâncării şi cu beţia. Mântuitorul lumii ne-a descoperit prin aceste cuvinte o urmare, vrednică de o deosebită luare-aminte, a întrebuinţării necumpătate a mâncării şi băuturii ,urmare înfricoşătoare, urmare pierzătoare de suflet. în urma desfătării pântecelui se îngreunează, devine grosolană, se împietreşte inima; mintea este lipsită de uşurimea şi de duhovnicia sa; omul devine trupesc.
Ignatie Briancianinov

[anita]

În prealabil postat de Daniel777

Postul din timpul zilei impreuna cu rugaciunea lui Iisus,sau alte rugaciuni ,sunt starea ideala pentru a petrece ziua,trecand mai usor peste ispitele care pot aparea.

Vad ca ai deja raspunsul.
Fiecare sa posteasca si sa se roage dupa cum ii este masura.
Hristos a spus "nu numai cu paine se va hrani omul"
Sfintii parinti egipteni aveau rugaciunea lui Iisus si nu mai simteau nevoia sa manince.
Se simteau bine cand se rugau ,erau hraniti de sf.Duh.
Cand ai dragoste de Dumnezeu ,toate le faci cu usurinta ,chiar daca mai sunt ispite.
Parintele Serafim Rose scria undeva ca a fost intrebat de crestini daca pentru vremurile care vin e necesar sa isi faca provizii.
El a raspuns ca in primul rand trebuie sa il avem pe Hristos ca sa rezistam acestor vremuri.

[anita]

O nevointa in sine ,seaca ,nu are cum sa aduca roade.
Mai degraba hraneste mandria.Parintele Cleopa vorbeste despre rabdare ,milostenie ,rugaciune.
Si Dumnezeu are grija.

[umilul]

"Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru" zice Mantuitorul nostru, prin cuvintele Sf. Apostol Matei, dupa mine este ceea ce il indeamna pe un om sfant la o astfel de privegere si de infranare. Atunci cand astepti pe cineva drag dea abia astepti sa-l vezi si te tot intrebi oare de ce intarzie,nu-ti vine nici sa manaci si nici sa bei pana nu-l vezi langa tine, pentru ca sufletul tau tanjeste dupa intalnirea cu aceea persoana, darmite cand sufletul nostru muritor tanjeste dupa Domnul. Nimic nu poate impiedica o astfel de revedere, nici somnul, nici lipsa mancarii sau a bauturii, nimic din ceea ce e vremelnic. Pe langa acest lucru Sfintii Parinti ne mai invata prin pildele lor ca atunci cand rugaciunea inceteaza, incepe pacatul, iar la o astfel de revedere cu Mantuitorul nostru trebuie sa fi curat, trebuie sa te cureti de pacate, pentru ca atunci cand privegherea si atentia inceteaza, sau se moleseste intervin ispitele. Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

[Daniel777]

Cu atât mai de trebuinţă este porunca postului pentru omul căzut, împătimirea de pământ, de scurta viaţă pământească, de dulceaţa ei, de măreţia şi slava ei, însăşi înclinarea spre păcat s-au făcut proprii firii căzute, aşa cum sunt proprii bolii imboldurile şi simţămintele fără de rânduială pricinuite de către ea. Noi suntem ţintuiţi de pământ, lipiţi de el cu tot sufletul, nu doar cu trupul; ne-am făcut cu desăvârşire trupeşti, lipsiţi de simţire duhovnicească, neînstare de cugetări cereşti. Porunca privitoare la post se arată iarăşi cea dintâi poruncă, neapărat trebuincioasă pentru noi.

Numai cu ajutorul postului ne putem rupe de pământ!

Numai cu ajutorul postului ne putem împotrivi puterii atrăgătoare a desfătărilor pământeşti!

Numai cu ajutorul postului putem rupe legătura cu păcatul !

Numai cu ajutorul postului duhul nostru se poate slobozi de grelele lanţuri ale trupului!

Numai cu ajutorul postului cugetul nostru se poate ridica de la pământ, înălţându-şi privirile către Dumnezeu!
Ignatie Brancianinov