Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

DOUĂZECI DE ANI
de maior (r) Tomescu Vasile

Noapte se lasă...
Peste drum de cazarmă, în parcul cu tei şi platani,
Stau pe-o bancă un soldat şi-o fată frumoasă.
Amândoi au douăzeci de ani.

Zarea-i senină,
Lumina-i slabă pe alei,
Pe cer e lună plină,
În aer pluteşte parfum de tei.

Cei doi îşi spun că se iubesc,
Ţinându-se tandru de mână,
Şi mii de vorbe dulci îşi şoptesc
Sub clarul de lună.

Cazarma e pustie.
Regimentul a plecat de mult la război,
E undeva la hotar luptând cu vitejie,
N-a dat un pas înapoi.

Noaptea se lasă...
Peste drum de cazarmă, în parcul cu tei şi platani,
Stă singură pe-o bancă şi plânge o fată frumoasă.
N-are decât douăzeci de ani.

Ceru-i mohorât,
O ploaie rece se cerne pe-alei,
Nori cenuşii plutesc aproape de pământ,
Sunt desfrunziţi bătrânii tei.

Iubitul ei a murit
Fără un oftat, fără un suspin.
Ajuta un camarad rănit
Când l-a secerat un glonte hain.

25 mai 1944