Ce avem în comun?

[kesarion_breb]

În prealabil postat de iustin10

Deci in sfarsit am gasit ceea ce avem in comun cu NP !!
Si anume chemarea Domnului ,care este una si aceeiasi pentru toti .Chemarea sa este obiectiva,una si aceeasi pentru toti. Daca o urmam sau nu,o cunoastem sau nu,este alegerea noastra subiectiva.
Si am mai putea avea in comun,foarte simplu,dragostea care sa o avem unii fata de altii,conform chemarii Mantuitorului.Dar dragoste din aceea exprimata prin modul de a vorbi,si nu prin a face concesii de credinta.Caci orcum credinta nu e ceva negociabil.

Doar ca a Domnului chemare nu este ceva care sa ne fie comun, iar daca se pune problema asa, am impresia ca avem aceasta chemare in comun cu toata omenirea, nu doar cu sectarii.

[iustin10]

Eu cred ca Dumnezeu ne iubeste pe toti cu o dragoste fara seaman,chiar daca credinta si actiunea noastra ar fi ratacita si in afara caii trasate tot de El prin Duhul de-a lungul Traditiei noastre.
El iubeste deopotriva ortodoxi si protestanti,chiar daca doar primii ar fi,(unii dintre ei) pe calea mantuirii. Mai ales ca vede ravna protestantilor pentru a apara Cuvantul sau,cu toate ca nu au priceperea si desavarsirea care o da doar Duhul. Si de fapt nu noua ne-a dat Dumnezeu priceperea duhovniceasca,ci sfintilor i parinti,si pentru ei suntem iubiti si incurajati si noi.
Si pana sa ajungem sa fim judecati dupa lucrurile duhovnicesti ,sa nu ne impotmolim la lucrurile omenesti,fiind prea curajosi in a jigni pe aproapele nostru,pentru care Dumnezeu sufera in ceruri,indiferent cat de ratacit ar fi acesta.Si indiferent cat de rau intentionat si agresiv ar fi cu credinta noastra.Caci nu cuvintele vor apara credinta noastra de atacul sectarilor,ci implinirea acestora in viata noastra,si puterea exemplului dragostei ,care nu poate fi ascunsa.Dupa cum e scris: "dati vrasmasilor vostri un pahar cu apa,si Eu voi gramadi carbuni aprinsi pe capul lor"

[kesarion_breb]

În prealabil postat de iustin10

Eu cred ca Dumnezeu ne iubeste pe toti cu o dragoste fara seaman,chiar daca credinta si actiunea noastra ar fi ratacita si in afara caii trasate tot de El prin Duhul de-a lungul Traditiei noastre.
El iubeste deopotriva ortodoxi si protestanti,chiar daca doar primii ar fi,(unii dintre ei) pe calea mantuirii. Mai ales ca vede ravna protestantilor pentru a apara Cuvantul sau,cu toate ca nu au priceperea si desavarsirea care o da doar Duhul. Si de fapt nu noua ne-a dat Dumnezeu priceperea duhovniceasca,ci sfintilor i parinti,si pentru ei suntem iubiti si incurajati si noi.

In ceea ce priveste "apararea" cuvantului, nu a Cuvantului, iti recomand urmatorul verset: "De aceea, vă fac cunoscut că precum nimeni, grăind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Iisus! - tot aşa nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus, - decât în Duhul Sfânt." (1 Corinteni 12, 3) Deci, in ceea ce priveste apararea Cuvantului fara sa fii in Duhul Sfant am serioase indoieli si retineri, ca sa nu spun mai mult.

In ceea ce priveste cui da Dumnezeu priceperea duhovniceasca, pot sa iti spun ca descoperiri prin Duhul Sfant nu da si nu a dat Dumnezeu doar marilor sfinti sau marilor sfinti parinti, ci a dat si da si altor credinciosi, in fara sfintilor si a parintilor, daca au cerut cu credinta tare si Dumnezeu a socotit ca pot sa fie vrednici de experiente duhovnicesti mai inalte. Nu de alta, dar nici experientele de la Duhul Sfant nu le poate avea oricine, ci trebuie o anumita pregatire, asceza, inaintarea pe calea virtutilor, precum si un "material" duhovnicesc corespunzator.