stigmatele - posibilitate sau inventie catolica?

[MariS_]

În prealabil postat de delia31

Erethorn
In ortodoxie nu putem gandi jertfa de pe cruce separat de Inviere.
Nici nu insinuez ca ai fi sugerat asa ceva in BC.
Nu inteleg insa cum de vezi jertfa mai importanta decat Invierea.

Sa-ti zic intai cum se vede din ortodoxie ( ma rog, cum vad eu):

Oricat de inacceptabila ori sublima e ideea ca zeul s-a lasat omorat de creatura Lui si indiferent ca o inviere e sau nu e un miracol nemaiauzit (desi invierea lui Lazar afirma altceva), Hristos nu a inviat demonstrativ, ci cu un scop:
Care nu a fost exclusiv sa-si arate dumnezeirea si sa demonstreze oamenilor ce puteri are.
Scopul a fost mantuirea lor, scoaterea din moarte.
Iar antidotul mortii e Invierea.

Deci, scopul jertfei e Invierea. Sau mai bine zis, ca sa ajunga la Inviere, Hristos trebuia sa treaca prin jertfa.
eu nu inteleg jertfa si invierea neaparat in termeni prioritari, ci in termeni de scop si mijloc.

la ce anume te referi cand zici ca ,,E de asteptat ca divinitatea sa aiba viata, iar daca, temporar, si-o pierde, sa o redobandeasca,, ?

putea sa-si piarda viata in afara scopului pentru care si-a pierdut-o?
putea sa si-o piarda daca n-ar fi fost de acord dinainte ca va trece prin aceasta experienta?

Hristos nu si-a ,,pierdut,, viata, ci si-a ,,dat-o,,.
verbul ,, a pierde,, imi sugereaza ideea ca a ,,pierdut-o,, independent de vointa Lui.

In ortodoxie, intelegem ca omul fiind creat dupa chipul lui Dumnezeu a fost destinat comuniunii indumnezeitoare pt. a ajunge treptat la asemanare.
Dumnezeu ne vrea fiinte in sensul de "chip care se aseamana" cu Modelul divin.

As indrazni sa folosesc termenul ,,om indumnezeibil,,- adica creat pentru a deveni dumnezeu prin har. (sper sa nu-mi sara teologii in cap ca inventez termeni).

Scopul lui Dumnezeu cand a facut omul a fost ca el sa ajunga la indumnezeire, adica sa fie ca si Dumnezeu iar singura diferenta dintre Dumnezeu si omul indumnezeit sa fie urmatoarea: "Dumnezeu este necreat, iar omul exista prin creatie" (asta a zis-o Sf. Atanasie cel Mare).

asta ar fi idealul maxim. Dar pt. ca stie ca suntem slabi, Dumnezeu ne accepta si la nivele mai joase pana la un prag minim pe principiul ca pe cele neputincioase ale noastre le plineste El (dar asta-i alta poveste. vezi pilda cu lucratorii viei).

In BO se afirma ca prin pacatul adamic, natura umana s-a alterat, chipul s-a intunecat si deci omul nu mai putea inainta pe calea ce duce la asemanare.

Noi intelegem mantuirea nu numai ca rascumparare si impacare cu Dumnezeu, ci si innoirea firii umane si transformarea ei.
Hristos a restaurat chipul stricat de pacat si l-a pus pe om din nou pe calea ce duce la asemanare. A facut chiar mai mult - ori de cate ori vom cadea pe drumul ce-l avem de parcurs, nu vom mai fi izgoniti ca Adam, ci ne va ridica pt. a continua drumul.
Se si zice in ortodoxie ca Invierea e nasterea din nou a lumii.

In ortodoxie, mantuirea nu inseamna doar a accepta prin credinta o jertfa facuta de altcineva in numele nostru si a lupta impotriva raului, ci e mai mult decat atat, inseamna dobandirea calitatilor Inviatului.

El n-a inviat doar asa demonstrativ sau ca sa-si arate o putere intrinseca. Ci ca sa transfere puterea asupra mortii de la firea Lui la firea noastra.

Pe etape: intai, avem de lepadat progresiv tot ce ne tine departe de asemanare (de la pacate grosiere la cele subtile, insidioase) , concomitent, avem sa ne asumam jertfa Lui in viata proprie ( nu doar contempland jertfa Sa), trebuie sa ne straduim sa capatam harul si sa avem virtutile Lui pt. ca sa ajungem la scopul propriu-zis: unirea cu El.
Toate astea in colaborare cu El.

Deci calea chipului restaurat catre asemanare ne devine accesibila numai prin jertfa Crucii.
Dar odata porniti pe cale, scopul final e indumnezeirea treptata la care nu se poate ajunge decat prin unirea tot mai deplina cu Cel Inviat.

,, Cel ce vrea sa vina dupa Mine, 1.sa se lepede de sine, 2. sa-si ia crucea sa si 3. sa-Mi urmeze Mie.,, ( sa-si lepede pacatele, sa-si asume jertfa in propria viata si ajunga unde a ajuns El prin unirea firii umane cu cea divina.)

Asa zic sfintii parinti, nu?
Dumnezeu nu S-a facut om doar ca sa sufere in locul nostru, ca sa nu se mai simta Dumnezeu ofensat iar apoi sa invieze pt. a se intoarce de unde a venit, CI S-a facut om pt. ca omul sa devina dumnezeu prin har.
Pt. ca () chipul nostru sa devina asemanare.

Cam asa e idealul in ortodoxie, drumul ce-l avem de parcurs. In practica insa, suntem de abia la mersul de-a busilea.

scuze ca postarea e cam lunga.

Subscriu la comentariul deliei. O sa aduag un punct de vedere luat de la
parintele Galeriu. Jertfa fiind si un principiu al vietii, tocmai de aceea e
si mantuitoare. Jertfa lui Hristos realizeaza un salt existential pentru toata
umanitatea, saltul de la o existenta temporara la una vesnica. Dar saltul
existential e fara finalitate daca nu e urmat de Inviere. Invierea e certitudinea
ca saltul mantuitor a reusit. Noi suntem invitati sa facem si noi acest salt,
dar fiind noi neputinciosi, Insusi Hristos face saltul impreuna cu noi numai
sa-L primim in inima noastra. Acest salt existential ne va transforma omenitatea
noastra cazuta intr-o omenitate transfigurata de har. Omul cel vechi e incapabil
de salt, dar omul cel nou il face prin puterea lui Hristos care locuieste in el.
Dar pentru asta trebuie sa-L primeasca mai intai pe Hristos in inima sa. Si
acest lucru nu se poate face fara a se lepada de sine si fara a lua crucea sa.
Jertfa lui Hristos trebuie sa se lege in noi de jertfa noastra, altfel nu se prinde,
nu se sudeaza. Si cum sa ne asemanam noi Celui Jertfelnic daca nu ne jertfim
si noi? Sublimul consta in faptul ca jertfa suprema a fost facuta in numele
nostru de chiar Fiul Lui Dumnezeu.
Har, smerenie si jertfa de sine.