Din minunata lume a necuvantatoarelor

[heaven]

Hihi...ar fi amuzant sa imi povestesti cum ii dai lectii de zbor in sufragerie!:P
In rest,ma bucur daca am putut fi de folos si cand o sa ma pot elibera putin din problemele pe care le am o sa incerc sa caut un specialist in pasari.
Daca nu va merge sa o eliberezi,mi-e ca v-ati castigat un pasaroi de companie! :)

[manu72]

Imi cer scuze si eu heaven, dar pe 10 iulie a fost ziua mea si chiar m-a distrat mesajul tau. Iti aduc noutati despre randunica, dar am iar nevoie de ajutorul tau. A crescut, codita e sub forma furculitei, aripioarele sunt pana in varful coditei de lungi si....zboara. Zboara prin casa, umbland dupa mine si-mi aterizeaza pe cap sau pe umar sau pe spate sau pe unde apuca. Fac treaba prin casa cu ea pe umar...Sta pe marginea monitorului si se uita la mine cum lucrez la calculator. Scoate niste sunete superbe. Este foarte curioasa, analizeaza tot in jurul ei. Am observat ca atunci cand nu sunt acasa nu zboara deloc. Mai nou noaptea iese din cutiuta ei si vine si se culca pe parul meu. Dar de catelul meu nu se sperie (mai degraba a fugit el de randunica), se asaza in palma cand ii intinzi mana...Ce ma fac? Cred ca e prea domesticita...Mi-e teama ca am s-o eliberez si o va prinde vreo pisica...As avea nevoie de niste sfaturi, indrumari...

Ca sa razi: am vreo trei vecine care ma ajuta la strans insecte (si au spus ca le place, ca le relaxeaza), dar niciuna nu se pricepe la sfaturi despre zbor...

[heaven]

În prealabil postat de manu72

Imi cer scuze si eu heaven, dar pe 10 iulie a fost ziua mea si chiar m-a distrat mesajul tau. Iti aduc noutati despre randunica, dar am iar nevoie de ajutorul tau. A crescut, codita e sub forma furculitei, aripioarele sunt pana in varful coditei de lungi si....zboara. Zboara prin casa, umbland dupa mine si-mi aterizeaza pe cap sau pe umar sau pe spate sau pe unde apuca. Fac treaba prin casa cu ea pe umar...Sta pe marginea monitorului si se uita la mine cum lucrez la calculator. Scoate niste sunete superbe. Este foarte curioasa, analizeaza tot in jurul ei. Am observat ca atunci cand nu sunt acasa nu zboara deloc. Mai nou noaptea iese din cutiuta ei si vine si se culca pe parul meu. Dar de catelul meu nu se sperie (mai degraba a fugit el de randunica), se asaza in palma cand ii intinzi mana...Ce ma fac? Cred ca e prea domesticita...Mi-e teama ca am s-o eliberez si o va prinde vreo pisica...As avea nevoie de niste sfaturi, indrumari...

Ca sa razi: am vreo trei vecine care ma ajuta la strans insecte (si au spus ca le place, ca le relaxeaza), dar niciuna nu se pricepe la sfaturi despre zbor...

Haha....superb!
Nu stiu ce sa zic,pana acum nu am auzit de randunele de companie,dar daca nu se va putea adapta in libertate,iar la voi s-a integrat atat de bine...de ce nu?
O sa continui sa ma interesez de un specialist in pasaroi,pentru ca va trebui consultat unul pentru a vedea daca se va mai putea adapta in libertate.
Cred ca e un mic coltisor de rai la tine in casa acolo in care domneste buna dispozitie si veselia!

[forfota]

Manu, nu am inteles bine daca prin doua dintre fotografiile afisate ai vrut sa ne arati pasarea sau sanii. In rest, dragostea pentru animale e laudabila.

[manu72]

În prealabil postat de heaven

Haha....superb!
Nu stiu ce sa zic,pana acum nu am auzit de randunele de companie,dar daca nu se va putea adapta in libertate,iar la voi s-a integrat atat de bine...de ce nu?
O sa continui sa ma interesez de un specialist in pasaroi,pentru ca va trebui consultat unul pentru a vedea daca se va mai putea adapta in libertate.
Cred ca e un mic coltisor de rai la tine in casa acolo in care domneste buna dispozitie si veselia!

Haven, m-am interesat eu si a trebuit sa-i dau drumu. Incepuse sa se uite pe geam si ciripea cand vedea randunele zburand. Zbura din ce in ce mai mult prin casa. Asa e...Era ca un mic colt de Rai...De abia asteptam sa ma intorc acasa sa vad ce mai face, cat de frumos ciripea... Ma simteam vinovata ca o lasam singura. Chiar se agata de plasa de la geam si numai nu-mi spunea ca trebuie sa plece. Si, cu toate acestea, tot ne cauta prin casa si se aseza pe capul sau umarul nostru. De multe ori faceam treaba cu ea pe umar. Imi lipseste enorm si plang. Am preferat sa fie fericita ea si sa sufar eu de dorul ei. Mi-e tare greu! Ma rog la Dumnezeu sa se descurce si sa se intoarca cu bine la primavara. Am crescut-o o luna si jumatate...si sper sa nu ne uite. Iti multumesc pentru tot ajutorul si indrumarile date... Cu toate ca si doctorul veterinar mi-a spus ca se va descurca pentru au un instinct de a se hrani, de a se feri de pradatori cand sunt in libertate, mie mi-e teama ca nu va reusi...

[MariS_]

În prealabil postat de manu72

Imi cer scuze si eu heaven, dar pe 10 iulie a fost ziua mea si chiar m-a distrat mesajul tau. Iti aduc noutati despre randunica, dar am iar nevoie de ajutorul tau. A crescut, codita e sub forma furculitei, aripioarele sunt pana in varful coditei de lungi si....zboara. Zboara prin casa, umbland dupa mine si-mi aterizeaza pe cap sau pe umar sau pe spate sau pe unde apuca. Fac treaba prin casa cu ea pe umar...Sta pe marginea monitorului si se uita la mine cum lucrez la calculator. Scoate niste sunete superbe. Este foarte curioasa, analizeaza tot in jurul ei. Am observat ca atunci cand nu sunt acasa nu zboara deloc. Mai nou noaptea iese din cutiuta ei si vine si se culca pe parul meu. Dar de catelul meu nu se sperie (mai degraba a fugit el de randunica), se asaza in palma cand ii intinzi mana...Ce ma fac? Cred ca e prea domesticita...Mi-e teama ca am s-o eliberez si o va prinde vreo pisica...As avea nevoie de niste sfaturi, indrumari...

Ca sa razi: am vreo trei vecine care ma ajuta la strans insecte (si au spus ca le place, ca le relaxeaza), dar niciuna nu se pricepe la sfaturi despre zbor...

Si daca e ingerul tau pazitor? Daca ea are grija de sufletul tau, dar
te lasa sa crezi ca tu o ajuti? Asa ca, draga manu, atata timp cat se
simte bine, nu e stresata si se mai si intelege cu prietenul patruped,
te iubeste si ai ce sa-i dai de mancare nu-ti fa probleme. Cand ii va
veni sorocul sa-si ia zborul, si-l va lua. Bucura-te acum ca te iubeste.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[manu72]

<<Forfota>> pentru cultura ta generala in acea fotografie este fetita mea de 8 ani, care era dezbracata in pantaloni scurti pentru ca la mine in casa vara este foarte cald, iar fetita mea nu suporta caldura. Eu nu apar in nici o fotografie. Nici nu am astfel de fotografii. Nici n-am crezut ca poti gandi asa ceva.

[manu72]

În prealabil postat de MariS_

Si daca e ingerul tau pazitor? Daca ea are grija de sufletul tau, dar
te lasa sa crezi ca tu o ajuti? Asa ca, draga manu, atata timp cat se
simte bine, nu e stresata si se mai si intelege cu prietenul patruped,
te iubeste si ai ce sa-i dai de mancare nu-ti fa probleme. Cand ii va
veni sorocul sa-si ia zborul, si-l va lua. Bucura-te acum ca te iubeste.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Multumesc din suflet pentru mesaj. A fost, este si va ramane in sufletul meu mereu, pentru ca acum 2 zile i-am dat drumu. Incepuse sa se uite pe geam, ciripea cand vedea randunele zburand prin fata geamului meu, chiar se prindea de plasa de la geam si parca imi spunea ca e pregatita sa plece. Am crescut-o o luna si jumatate. Am un gol imens in suflet, dar ma rog la Dumnezeu sa-i dea putere sa se descurce si sa se bucure de libertatea de care avea nevoie. Fetita mea mi-a spus ca se roaga in fiecare noapte sa aiba grija dea ea Doamne, Doamne si s-o aduca in primavara sanatoasa la noi la geam ca sa-si faca cuib. Mi-e dor enorm de mult de ea. Plang si mi-e dor de ea, dar am considerat ca libertatea ei e mai importanta. Prefer sa sufar eu decat sa fi suferit ea mai tarziu. Durerea mea este ca sufera si fetita mea. Stiu ca ne-a iubit enorm, pentru ca ne cauta prin casa pana ne gasea si tipa cand o lasam singura. Stau la geam si privesc randunelele din jurul meu si chiar as putea sa zic ca am vazut-o. Va avea tot timpul un loc al ei in inima mea. Dumnezeu mi-a dat putere sa o cresc, cand eu credeam ca nu voi reusi!

[Rodica50]

La Parintele Arsenie Papacioc vom gasi un frumos raspuns pe care l-a primit, copil fiind, de la mama sa- ...si animalele se inchina...raspuns pe care si eu l-am primit in copilarie...

manu, si eu am avut un porumbel,mai demult, l-am gasit pe scara, plouat, noi l-am crescut cu arpacas, cand l-am luat nu putea sa zboare, cand a inceput sa creasca si sa invete mai bine, l-am lasat sa zboare pe afara, se ducea pana pe punctul termic din fata blocului si venea inapoi la balcon. pana la urma s-a obisnuit, pleca din ce in ce mai mult timp, mai venea sa-i dam de mancare, statea pe punctul termic si se uita la geam, intindeam mana si venea imediat, manca de la noi din palma, puteam sa-l prindem sa-l tinem. usor usor, a inceput sa vina din ce in ce mai rar, numai manca nici din palma, nici nu mai avea curaj sa vina la geam, ii puneam jos si plecam, abia apoi venea sa manace, pana n-a mai venit de loc... dar era mare, sanatos, s-a invatat cu libertatea.
cel mai mult imi placea, cand era la noi si vedea ca venim cu mancarea sau apa, dadea usurel din aripi si piuia foarte frumos, nu avea rabdare sa ajungem la el, se intindea atat de tare, ca uneori mai cadea... se cunoaste cand creste si e adult, ca nu mai piuie, incepe sa cante frumos, sa dea din aripi, sa incerce sa zboare.