Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Deci a Lui, nu a oamenilor?

Creştinii sunt chemaţi să asculte de poruncile lui Dumnezeu. Virtutea ascultării este esenţială şi face foarte bine tuturor, fiind remediu al primului păcat capital, cel al mândriei, în mod special pentru spirite mai îndărătnice. Aşa cum îmi face impresia (dar mi-aş dori să mă înşel) sunteţi dv.

Poruncile lui Dumnezeu sunt de două feluri:
-poruncile care au fost date în mod direct de Dumnezeu oamenilor: acestea sunt sintetizate de Decalog şi de Porunca Iubirii. De obicei, când spunem "poruncile lui Dumnezeu" ne referim la cele din această categorie.
-poruncile date de Dumnezeu oamenilor prin intermediul Bisericii. Noi, creştinii, credem că Biserica este o instituţie întemeiată de Cristos şi permanent asistată de Spiritul Sfânt. De obicei, prin "poruncile Bisericii" se înţeleg cele din această categorie.

Între "poruncile lui Dumnezeu" şi "poruncile Bisericii" nu există deosebire de importanţă: sunt toate la fel de importante, iar încălcarea oricăreia dintre ele este materie gravă: adică, dacă încălcarea este cu intenţie şi deliberare suficientă, constituie un păcat grav, care duce la căderea sufletului din starea de graţie, fără de care mântuirea nu este cu putinţă. Pe de altă parte, deosebirea dintre poruncile lui Dumnezeu şi poruncile Bisericii (care vin tot de la Dumnezeu, vide supra) aceasta este: poruncile lui Dumnezeu nu pot fi schimbate de Biserică, pe câtă vreme poruncile Bisericii pot fi schimbate de Biserică. Acest lucru se explică prin faptul că Biserica, fiind în ascultare faţă de Mirele ei, nu poate acţiona asupra a ceea ce Mirele în mod personal a hotărât, ci numai asupra a ceea ce Mirele a lăsat la latitudinea ei, împuternicind-o şi asistând-o pentru aceasta.

Acuma, după ce am prezentat mai în amănunt aceste aspecte teoretice, să trecem la practică: stabilirea a ceea ce creştinii au dreptul moral să mănânce şi să nu mănânce este la latitudinea Bisericii. De unde ştim asta ? Din Biblie, Actele Apostolilor (cap 10 din câte îmi amintesc) unde se relatează ceea ce au hotărât apostolii în privinţa cărnii. Deci, urmaşii apostoililor care sunt episcopii pot hotărî ceea ce să nu mâncăm.
Q.E.D.

[costel]

Si eu m-am mirat cand am auzit ca un fost coleg, intrat in manastire nu mananca decat o data pe zi si atunci foarte putin si niciodata carne. Am scapat de mirare cand am vazut cum se desfasoara o zi in acea manstire. Era atat de multa rugaciune, ca pot indrazni sa spun ca singura mancare dintr-o zi, iti era suficienta pentru mai multe zile.

Hristos a postit pentru ca prin post sfintea firea omeneasca pe care o asumase. Eu nu-mi pun astfel de intrebari: de ce sa nu mananc carne, lapte... atat timp cat parintii ne-au invatat sa nu mancam. Imi este de ajuns raspunsul lor. Ceea ce caut eu prin post, e sa fiu alt om la final - mai bun si mai iubitor.

[sophia]

Stii care este problema Costel?
Eu nu inteleg legatura intre a face foame si a fi mai bun/a te ruga.
Adica de ce daca mananci normal (deci rezonabil), nu poti fi bun, sau nu te poti ruga?
Nu stiu de ce, mi se pare ca este mai greu asa. Ispita, pofta, foamea, nu te lasa sa te gandesti la rugaciune si chiar iti dau stari de rautate. Nici n-ai putere sa faci nimic.
Pe cand daca ai mancat acolo ceva, te simti bine si linistit si te poti concentra pe altceva.

[sophia]

@Mihnea - este ciudat ce spui tu acolo.
Dar cum faci deosebirea atunci. Care porunci sunt ale lui Dumnezeu si care ale bisericii?
Si pentru ce face biserica "porunci" si legi ale ei?
Si te rog, nu le mai numi porunci, ca ma simt ca la stapan. Eu ma aflu la Tatal de fapt.

Eu citisem undeva, mi se pare ca intr-un articol aici pe site, ca postul a fost inventat de unii oameni (iudei) credinciosi, nu de apostoli si nu de biserica. Acum sunt derutata.
Poate ca la voi este altfel? Face biserica aceste legi.

[Daniel777]

Rugaciunea si postul sunt doua aripi cu care zburam la cer.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Dar cum faci deosebirea atunci. Care porunci sunt ale lui Dumnezeu si care ale bisericii?

Cum spuneam, poruncile lui Dumnezeu sunt sintetizate în Decalog şi în porunca a 11-a, dezvoltată de El în marea predică de pe munte.
Poruncile Bisericii, în cazul Bisericii mele catolice, sunt sintetizate în "cele 5 porunci ale Bisericii", prezente în orice catehism.

Si pentru ce face biserica "porunci" si legi ale ei?

Scopul Bisericii este ca oamenii să se mântuiască. Prin urmare, Biserica face aceste porunci şi legi pentru ca oamenii, urmându-le, să se mântuiască.

Si te rog, nu le mai numi porunci, ca ma simt ca la stapan. Eu ma aflu la Tatal de fapt.

Le numim "porunci" sau, dacă preferaţi, "comandamente", ca să le deosebim de simplele îndemnuri sau recomandări. Spre exemplu, Biserica ne îndeamnă să ne rugăm de cel puţin două ori pe zi: când ne aşezăm la masă şi seara, înainte de culcare. Aceasta este îndemn şi nu poruncă, cu alte cuvinte cineva care nu face astfel nu comite păcat şi nu este necesar să spovedească încălcarea acestui îndemn. Dimpotrivă, cineva care ar încălca postul ar putea comite păcat grav şi este necesar să obţină dezlegare sacramentală.

Dumnezeu ne este şi Tată, şi Stăpân. Când spunem "Domnul nostru", aceasta înseamnă: "Stăpânul nostru" (Dominus, -i = stăpân). Desigur, acest lucru nu este valabil pentru toată lumea. În locul lui Dumnezeu, putem sluji altui stăpân.

Recunoscându-L pe Cristos înviat, apostolul Toma cade în genunchi şi spune: Domnul meu şi dumnezeul meu (Dominus et deus). Aşa se cuvine să facem şi noi, că despre noi Domnul şi Dumnezeul nostru a spus că vom fi fericiţi dacă nu vom vedea, dar vom crede. Şi despre El, sfânta liturghie în rit răsăritean spune: "Că nu vrei, STĂPÂNE, să pierzi făptura....". Şi tot despre El, sfânta liturghie în rit apusean cântă împreună cu îngerii: "Sanctus...DOMINUS deus Sabaoth".

Eu citisem undeva, mi se pare ca intr-un articol aici pe site, ca postul a fost inventat de unii oameni (iudei) credinciosi, nu de apostoli si nu de biserica. Acum sunt derutata.
Poate ca la voi este altfel? Face biserica aceste legi.

Postul are rădăcini iudaice străvechi. Înainte de Domnul Isus, a postit Moise, timp de 40 de zile. A postit şi Ilie, şi alţii.

Da, aşa cum vă spuneam, Biserica face aceste legi şi ea (şi numai ea) le poate desface. Biserica stabileşte dacă şi când să postim şi în ce fel anume.

[cristiboss56]

Vazatorul de Dumnezeu , Moise , doar dupa o ajunare de 40 de zile a indraznit sa se urce in varful Muntelui Sinai si sa primeasca Tablele cu cele 10 Porunci ( Iesire 24,18 ) . Cum arata si Sfantul Vasile cel Mare , Moise "n-ar fi avut curajul sa se apropie de varful ce fumega prin prezenta dumnezeirii , daca nu s-ar fi inarmat cu postirea . A postit si astfel a putut sa vorbeasca cu Dumnezeu ". Iata cat de veche e postirea draga Sofia !

[cotoracia]

Îndrăznesc să vă amintesc că porunca postului a fost pusă de Dumnezeu (dragă Sofia) încă de la începutul creației:
”Și Domnul Dumnezeu i-a dat lui Adam porunca și-a zis: "Din toți pomii raiului poți să mănânci, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, cu moarte vei muri !" (Facere 2, 16-17)
Adică poți mânca din toți, dar să te înfrânezi a mânca dintr-unul. Postul este înfrânare. Omuul nu s-a înfrânat, nu a păzit porunca lui Dumnezeu și iată unde a ajuns !
Deci chiar dacă te sâcâie foamea puțin, roagă-te și ea va trece, nu o vei mai simți. Și vei scăpa și de gândirea și de atitudinea asta de răzvrătită, te asigur. Că te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu de fapt, nu a oamenilor. Postul ne smerește, iar smerenia este neapărat necesară mântuirii. Nu ne putem mântui fiind răzvrătiți, nici pe Dumnezeu, nici pe oameni, pe nimeni. Să nu ai nici o îndoială. Iartă-mă, sper că acum ai înțeles care este originea postului.

[eleonor_ro]

În prealabil postat de sophia

Stii care este problema Costel?
Eu nu inteleg legatura intre a face foame si a fi mai bun/a te ruga.
Adica de ce daca mananci normal (deci rezonabil), nu poti fi bun, sau nu te poti ruga?
Nu stiu de ce, mi se pare ca este mai greu asa. Ispita, pofta, foamea, nu te lasa sa te gandesti la rugaciune si chiar iti dau stari de rautate. Nici n-ai putere sa faci nimic.
Pe cand daca ai mancat acolo ceva, te simti bine si linistit si te poti concentra pe altceva.

iata un articol al unui parintelui Miron Mihailescu numit "Adevarata viata e post". am inteles si eu ca postul nu inseamna a face foame, dupa ce l-am citit.

[cristiboss56]

" Sacrificiul alimentar " nu aduce roade , de nu este dublat , in aceasta perioada , de multa rugaciune , de dorinta de afi mai buni , mai iertatori , mai ingaduitori cu cei de langa noi . Maine in Biserica noastra , in Duminica a IV-a dupa Rusalii vom auzi din Sfanta Evanghelie dupa Matei capitolul 8 , versetele 5-13 unde se infatiseaza minunea vindecarii slugii sutasului , ce ne arata clar ca acolo unde exista credinta adevarata , Dumnezeu va lucra spre binele nostru ascultandu-ne rugaciunile noastre . Pe site-ul nostru exista un cuvant plin de intelepciune a Sfantului Ioan Gura de Aur , din care avem multe de invatat mai ales in aceasta perioada a postului :www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-ioan-gura-aur/vindecarea-slugii-sutasului-sfantul-ioan-gura-aur-96172.html