Dovada rationala ca ateismul e o prostie !

[Marius22]

Ateul este o victima, ba chiar rob al propriei ratiuni. Paradoxul consta in faptul ca rationalizand intr-o maniera extrema, se arata a fi de fapt irational. Se vrea un om al concretului, al demonstrabilului, ceea ce si este. Numai ca adevarul sau, pe care se fundamenteaza intregul sau demers, este nimicul. Acel nimic din care toate au fost aduse la existenta. Asadar, ateul se preocupa cu nimicul. Ce poate fi mai irational decat acest lucru? Ce poate fi mai lipsit de sens?

Adevarul omului care vorbeste cu/despre Dumnezeu, se fundamenteaza insa pe Cel care din nimic a rostuit intregul univers, vazut si nevazut. Adevarul nostru este o Persoana.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Marius22

Ateul este o victima, ba chiar rob al propriei ratiuni. Paradoxul consta in faptul ca rationalizand intr-o maniera extrema, se arata a fi de fapt irational. Se vrea un om al concretului, al demonstrabilului, ceea ce si este. Numai ca adevarul sau, pe care se fundamenteaza intregul sau demers, este nimicul. Acel nimic din care toate au fost aduse la existenta. Asadar, ateul se preocupa cu nimicul. Ce poate fi mai irational decat acest lucru? Ce poate fi mai lipsit de sens?

Adevarul omului care vorbeste cu/despre Dumnezeu, se fundamenteaza insa pe Cel care din nimic a rostuit intregul univers, vazut si nevazut. Adevarul nostru este o Persoana.

Si ateii cred cam la fel despre cei credinciosi.

[Marius22]

În prealabil postat de Dumitru73

Si ateii cred cam la fel despre cei credinciosi.

Desigur, ma asteptam la un raspuns de genul credinciosii sunt o victima a propriilor sentimente. Mai mult, au si o imaginatie destul de bogata etc.

Din fericire, sunt cunoscute multe exemple ale unor oameni care, o buna parte a vietii lor, L-au negat pe Dumnezeu, insa au ajuns sa-L cunoasca si chiar sa-si sfinteasca viata. Din marturiile unora ca acestia, invatatam ca ateismul nu este nicidecum o virtute, ci o mare lipsa. Ateismul simplifica omul, prezentand asupra lui o conceptie limitata, unilaterala. Credinta este cea care ii descopera omului adevarata sa frumusete si bogatie. Pe acestea le putem vedea numai prin "ochii lui Dumnezeu".

[Dumitru73]

În prealabil postat de Marius22

Desigur, ma asteptam la un raspuns de genul credinciosii sunt o victima a propriilor sentimente. Mai mult, au si o imaginatie destul de bogata etc.

Din fericire, sunt cunoscute multe exemple ale unor oameni care, o buna parte a vietii lor, L-au negat pe Dumnezeu, insa au ajuns sa-L cunoasca si chiar sa-si sfinteasca viata. Din marturiile unora ca acestia, invatatam ca ateismul nu este nicidecum o virtute, ci o mare lipsa. Ateismul simplifica omul, prezentand asupra lui o conceptie limitata, unilaterala. Credinta este cea care ii descopera omului adevarata sa frumusete si bogatie. Pe acestea le putem vedea numai prin "ochii lui Dumnezeu".

Dar din marturia mea ce intelegi?
Am mai spus ca eu am parcurs traseul in sens invers.

[Marius22]

În prealabil postat de Dumitru73

Dar din marturia mea ce intelegi?
Am mai spus ca eu am parcurs traseul in sens invers.

Indiferent de sensul pe care il parcurgem, trebuie sa stim ca nu suntem de neschimbat. Aceasta este marea minune care se petrece cu omul. Altfel, ar fi fost vai si amar de noi.

Sfantul Petru a stat atat timp langa Hristos, si totusi, la vremea incercarii, s-a lepadat de El. Acest lucru nu umbreste cu nimic cinstea pe care Biserica i-o poarta astazi. Totusi, exemplul sau este unul pilduitor peste veacuri. Sfantul Pavel, nu l-a cunoscut pe Hristos, ii prigonea pe crestini, si totusi, a devenit cel mai fervent propovaduitor al invataturii crestine. Si sunt multe alte exemple si de-o parte si de cealalta.

Cunoasterea lui Dumnezeu pe calea credintei, nu poate fi epuizata. Ea nu tine niciodata de trecut, ci se cere permanent actualizata. Nu ma ajuta cu nimic sa spun am crezut, ci cred.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Marius22

Indiferent de sensul pe care il parcurgem, trebuie sa stim ca nu suntem de neschimbat. Aceasta este marea minune care se petrece cu omul. Altfel, ar fi fost vai si amar de noi.

Sfantul Petru a stat atat timp langa Hristos, si totusi, la vremea incercarii, s-a lepadat de El. Acest lucru nu umbreste cu nimic cinstea pe care Biserica i-o poarta astazi. Totusi, exemplul sau este unul pilduitor peste veacuri. Sfantul Pavel, nu l-a cunoscut pe Hristos, ii prigonea pe crestini, si totusi, a devenit cel mai fervent propovaduitor al invataturii crestine. Si sunt multe alte exemple si de-o parte si de cealalta.

Cunoasterea lui Dumnezeu pe calea credintei, nu poate fi epuizata. Ea nu tine niciodata de trecut, ci se cere permanent actualizata. Nu ma ajuta cu nimic sa spun am crezut, ci cred.

Si eu pot spune "cred". Doar ca eu cred in altceva.

[maria-luisa]

În prealabil postat de Dumitru73

Si eu pot spune "cred". Doar ca eu cred in altceva.

in ce crezi?

[sergiu]

În prealabil postat de Dumitru73

Dar din marturia mea ce intelegi?
Am mai spus ca eu am parcurs traseul in sens invers.

Nu esti original si nu esti singurul. Au fost mai multi ca tine.
Unii chiar celebri cum ar fi Karl Marx (numele real Levi Mordehai). Acesta scria poezii frumoase despre Iisus Hristos in frageda tinerete, ajungand (se pare) satanist cu acte in regula la maturitate. Intr-o scrisoare fiul sau i se adresa sub o forma ciudata pentru oameni normali (nu vreau sa reproduc).
Care sunteti interesati veti cauta si veti gasi.