Despre bioterapie

[ALEXANDRU ANASTASIU]

ASEMENEA VRĂJITORIILOR ESTE ȘI ȘTIINȚA CU NUME MINCINOS
Uneori diavolul își injectează energia prin vrăjitorie alteori prin știința cea cu nume mincinos în funcție de credința celui înșelat. După cum uneori se arată ca Hristos alteori ca extraterestru.
1 Timotei „20. O, Timotei, păzește comoara ce ti s-a încredințat, depărtându-te de vorbirile deșarte și lumești și de împotrivirile științei mincinoase, 21. Pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credință. Harul fie cu tine! Amin.” Acestea le spun Sfintele Scripturi.
Să vedem ce spun sfintele canoane după Protosinghelul Nicodim Sachelarie în PRAVILA BISERICEASCĂ:
„1880. - Spiritismul sau necromanţia este o formă evoluată a vrăjitoriei născut pe la 1848 în Statele Unite. El constă din anumite practici oculte, întreţinute de vrăjitoria cultivată de diavol, căruia Dumnezeu îi îngăduie să se manifeste în viaţa oamenilor pe de o parte, cu scopul de a încredinţa pe cei necredincioşi spre realitatea lumii spirituale iar pe de altă parte, ca cei înstrăinaţi de Dumnezeu printr-o credinţă eretică să poată sluji celui cu care s-a împrietenit, adică cu diavolul (I Tim. 4, l; Apoc. 12,12; 13, 7,16,14). "Cine este drept să sporească întru dreptate, cine este necurat să fie şi mai necurat, cine este evlavios să fie şi mai evlavios şi cine este sfânt să fie şi mai sfânt" (Apoc. 22, 11). Deci, adevăraţii creştini să fie cu luare aminte (Efes. 6,10-18) căci diavolul se îmbracă şi în înger de lumină (II Cor. 11,13-15; Gal. 1,8; Filip. 3,19).
1881. - Doctrina spiritistă este foarte variată după nuanţele societăţilor şi a şefilor spiritişti. […]
1882. - Spiritiştii înţeleg pe Dumnezeu că este mărginit având sub sine alţi dumnezei mai mici […]care stăpânesc anumite planete sau regiuni ale cerului, ajutaţi de îngeri. Universul este populat de spirite planetare, animale şi raţionale. Omul constă din trup, perispirit şi spirit. Trupul se nimiceşte dar perispiritul şi spiritul sunt veşnice. Oamenii buni devin spirite bune, iar cei răi se reîncarnează până ce se fac buni. Prin perispirit sufletul devine vizibil, poate să intre în contact cu cei vii aducându-le veşti din alte lumi, fie direct unui individ mai spiritualizat, fie unui grup de oameni printr-un mediu, adică om superior ca mijlocitor care poate intra în legătură cu spiritele, fie el treaz fie el în transă, prin care cedează învelişul corpului său spiritului chemat spre a putea să se manifeste în faţa asistenţilor, într-o cameră obscură, aducându-le veşti prin ciocănituri, mese mişcătoare, ceasornice psihologice, etc. Aceste comunicări uneori sunt însoţite de unele scamatorii: auzirea de la distanţă mare, vorbirea în limbi necunoscute, psihometria, adică cunoaşterea persoanei printr-un obiect al ei, telechinezia, adică transmiterea subită a unor obiecte la distanţă, levitaţiile adică ridicarea în aer, etc. Toate acestea sunt realităţi însă ele nu vin de la Dumnezeu, ci de la diavol.
1883. -"...Proorocul cel mincinos strică mintea numai a celor îndoielnici, nu şi a celor tari în credinţă. Cei şovăitori vin la el ca la un vrăjitor şi-l întreabă de cele ce se vor întâmplă. Şi acel prooroc mincinos, fund fără duh dumnezeiesc, le răspunde potrivit întrebărilor şi poftelor răutăţii lor şi le umple sufletele după dorinţa lor de veşti mincinoase... însă grăieşte şi unele veşti adevărate căci diavolul îl împărtăşeşte din duhul său ca să ademenească pe cine poate. însă cei tari în credinţa Domnului, îmbrăcându-se cu adevărul nu se unesc cu astfel de duhuri, ei se feresc de ele... După faţă se cunoaşte omul dacă are duh dumnezeiesc sau diavolesc".
1884. - Revelaţia Scripturii ne arată clar că este o lume spirituală a îngerilor care nu intervin făţiş în faţa oamenilor decât numai când le porunceşte Dumnezeu (Fac. 3, 24; Iov. 38,7; Ps. 102, 20; Daniil 8, 16; 10, 13-21; 12, 1; Luca 1, 28). De asemenea este o ceată de diavoli pe care Dumnezeu i-a pedepsit şi-i stăpâneşte, însă le dă voie ca să vie în contact cu oamenii buni ca să-l încerce (Iov 1, 6-12) pe cei necredincioşi şi vicleni a căror minte a întunecat-o Dumnezeul veacului acestuia ca să nu vadă lumina Evangheliei (II Cor. 4, 4) şi să-i pedepsească (III Regi 22, 20-24), ca să-i înşele după faptele lor prefăcându-se în îngeri de lumină (II Cor. 11,14-15) la care se închină spiritiştii.
1885. - Sfânta Scriptură osândeşte chemarea spiritelor ca pe o vrăjitorie (Ex. 22,10; Lev. 19,31; 20, 27-30; Deut. 18, 12; losua 3, 8; II Cor. 33, 6; I Regi 28, 7-9; Is. 2,6; 3, 2-3; 57,3-7; Ier. 13, 19-20; Zah. 10, 2; Maleahi 3, 15; F. Ap. 8, 9; 13, 6-8; Gal. 5, 20-21; Apoc. 22, 15). Dumnezeu îngăduie spiritismul ca cei ce nu cred în realitatea lumii spirituale, cel puţin pe această cale, să se convingă de existenţa ei. De aceea, cei ce fac spiritism dacă nu sunt creştini să fie catehizaţi serios şi apoi botezaţi. Cei ce sunt creştini să fie canonisiţi ca vrăjitori. Cei ce practică şi socotesc că e bine şi de folos pentru creştinism, sunt înşelaţi de diavol şi trebuie să li se citească molitvele Sf. Vasile de şapte ori, fiindcă şi-au dat sufletul în slujba satanei şi numai după ce se vor canonişi ca cei ce merg Ia vrăjitori să fie primiţi. Fără îndreptare deplină nu se poate apropia de tainele Bisericii, căci preotul care va îngriji va fi şi el canonisit cu aceeaşi osândă de trădare a Stăpânului său Hristos (F. Ap. 8, 9-24; Apoc. 22, 15).
2043. Vrăjitoria este lucrarea ascunsă a diavolului sub diferite forme mai mult sau mai puţin simple. Culmea vrăjitoriei este atinsă prin spiritism (Lev. 19, 31; Deut. 14, l; Apoc. 16, 14). Scriptura veche pedepsea cu moartea pe vrăjitori (Ex. 22,18; Num. 23,25). "Dacă vreun om sau vreo femeie cheamă sufletul vreunui mort, sau se îndeletniceşte cu vrăjitoria să fie pedepsit cu moartea, fiind ucis cu pietre, iar sângele lor să cadă asupra capului lor" (Lev. 20,6 şi 27; Deut. 18,
2044. 10; I Regi 28; I Cor. 10, 13; Is. 8, 19; F. Ap. 16, 16; Gal. 5, 20). Cel ce se duce la vrăjitori dă dovadă de necredinţă în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, socotind că poate să bea şi din paharul Domnului şi din al diavolului (I Cor. 10,20-21; II, 6,14-18).
2045. - chiromanția sau chirologia este ştiinţa cunoaşterii felului de a fi după forma mâinii şi a degetelor, după liniile pielii şi a amprentelor digitale. Grafologia este ştiinţa de a se cunoaşte caracterul cuiva după forma scrisului. Fizionomia este ştiinţa de a cunoaşte felul de a fi al cuiva după înfăţişarea feţii şi a corpului. Frenologia [Gr. φρήν, fren = "minte"; λόγος, logos = "rațiune, cunoaștere, cuvânt”] sau craniologia este ştiinţa după care se poate cunoaşte caracterul, mai ales capacitatea intelectuală a cuiva după unghiul facial, structura craniului şi a creierului. Toate acestea au temelia în studiul natural, biologic şi anatomic, unde se poate întrevedea ceva cu privire la persoanele în cauză, dar niciodată nu i se poate cunoaşte cu preciziune viitorul aşa cum pretind acei specialişti exaltaţi după ocultism cu înfăţişare misterioasă şi anormală.
2046. a-astrologia sau căutarea în zodii, expusă atrăgător în horoscop, este pretinsa ştiinţă, prin care se poate cunoaşte felul de a fi, şi soarta cuiva, după zilele planetelor, şi a constatărilor astronomice. în realitate este o mistificare ocultistă, contrară adevărului şi osândită de biserică fiindcă n-are nici o legătură cu ştiinţa astronomică sau adevărurile revelaţiei.
a. Ocultismul sau esoterismul este falsa ştiinţă cultivată de minţile înfierbântate, prin care ocultiştii spun că posedă un simţ superior celor obişnuite, şi prin care ei ajung să cunoască rădăcinile adevărurilor. în realitate, nu este decât o înşelăciune a diavolului, care a înşelat pe oameni sub diferite forme ale idolatriei, spiritismului şi altor practici, pornind de la anumite realităţi fizice şi psihice, pentru ca pe temeiul unui adevăr parţial, să ducă la o rătăcire şi mai mare a minciunii înşelătoare. Ocultismul se manifestă parţial sub alte nume, osândite de biserică. Orice nume ar purta el, trebuie demascat şi osândit, fiindcă orice fel de rătăcire cu cât conţine mai mult adevăr în ea, cu atât este mai periculoasă. (V. Dogmele).
2047. - Ghicirea în cărţi sau cartomanţia, darea cu bobi sau în ghioc, ghicirea în cafea ca şi zborul păsărilor, sau cântatul cocoșului sau a găinii, apariţia cucuvelei, ş.a., toate aceste tălmăciri şi prevestiri sunt înşelăciuni osândite de biserică. Nimeni să nu se lase amăgit de unele coincidenţe ale ghicirii, căci în toate acestea lucrează pe de o parte mintea omului rătăcit, iar pe de altă parte inspiraţia diavolului.
2048. În vechime oamenii învăţaţi se numeau magi (Fac. 4, 8; Matei 21,1), însă cu timpul au fost umbriţi de magii falşi, vrăjitori, şarlatani şi înşelători, încât astăzi prin magie se înţelege totalitatea mijloacelor oculte de a lucra misterios în sânul naturii, şi de a supune spiritele nevăzute, ba chiar folosindu-se de numele lui Dumnezeu la comanda vrăjitorului ca să facă lucruri supranaturale, neobişnuite. Magia prin care se face binele vicleşugului, se numeşte magie albă, iar cea prin care se face răul se numeşte magie neagră. în realitate este o aceeaşi lucrare drăcească, prin care diavolul se pune în slujba omului vândut Iui, pentru ca apoi acest om şi cei care apelează la serviciile lui, fără ca să se spovedească pentru aceasta, să-i aparţină cu totul în muncile veşnice (Ex. 7,11-12 şi 22, 8-18; II Tim. 3, 8; Luca 10,18; Apoc. 12, 8-10).

[ALEXANDRU ANASTASIU]

2049. Magia care lucrează asupra minţii oamenilor prin numere, adică numere cabalistice, prin care se pretinde că ar reprezenta lucruri ascunse, pe care le descifrează numai magul, se numeşte magie cabalistică. Magia care se foloseşte de elementele naturale, geologice şi chimice ca pietre diferite, ape şi soluţii cu diferite amestecături se numeşte alchimie. Toate aceste fiind creaţiuni ale înşelăciunii, ele se osândesc aspru (VI ec. 61,65).
2050. -"Cei ce se duc la vrăjitori, sau la aşa numiţii şutaşi precum şi la alţii asemenea, spre a învăţa de la ei ceea ce ar voi să li se descopere, să cadă sub canonul opririi de şase ani, potrivit cu cele hotărâte de părinţi în privinţele lor. Sub aceeaşi pedeapsă trebuie să cadă însă, cei ce poartă urşi sau alte animale ca să joace, înşelând pe cei mai neştiutori şi prezicând norocul, soarta sau spiţa neamului, şi multe vorbe ca acestea, cum flecăresc cei rătăciţi, precum şi cei ce spun că alungă norii, vrăjitorii, prezicătorii şi fermecătorii. Însă dacă vor rămâne în aceasta şi nu se vor schimba sau feri de asemenea îndeletniciri minatoare şi păgâneşti, hotărâm să se îndepărteze cu totul de la biserică precum poruncesc sfintele canoane".-"Căci, ce părtăşie are lumina cu întunericul"- cum spune apostolul - sau ce potrivire este între biserica lui Dumnezeu şi idoli, sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul, sau ce înţelegere poale fi între Hristos şi Veliar". - ( I. Cor. 6,15, 16),VI ec. 61.
2051. -"Focurile ce se aprind de unii la lună nouă, în faţa prăvăliilor, sau a caselor şi peste care sar, după un vechi obicei, poruncim să nu se mai facă de acum înainte. Deci oricine face astfel, dacă va fi cleric să se caterisească, iar dacă va fi mirean să se afurisească. Căci scris este în Cartea IV a împăraţilor: "Şi a ridicat Mânase altar întregii oşti cereşti în cele două curţi ale casei Domnului şi a trecut pe fiii săi prin foc, şi-i descânta, şi-i făcea să vorbească din pântece. Şi a înmulţit pe cei ce prezic şi a mărit răutatea înaintea Domnului, spre a-L mânia". - VI ec. 65.
2052. -"Prezicătorii şi cei ce urmează obiceiurile păgâneşti sau aduc în casele lor pe cei ce fac farmece sau curăţiri vrăjitoreşti, să fie supuşi sub canonul pocăinţei de cinci ani potrivit treptelor hotărâte, trei ani să îngenunche şi doi ani să stea la rugăciune fără a se împărtăşi". - Ancira 24.
2053. -"Se cuvine a se cere de la împăraţi ca să se distrugă rămăşiţele idolilor din toată Africa, fiindcă această rătăcire tinde a se răspândi. Trebuie să se dărâme şi templele din ţarini şi locuri ascunse". - Cart. 58.
2054. "Cel ce mărturiseşte că a făcut vrăjitorie sau fermecătorie, se va canonişi cu timpul dat ucigaşilor (c. 8) iconomisindu-se după felul mărturisirii sale şi după felul cum s-a îndeletnicit cu acest păcat" (adică, dacă a făcut de voie ca ucigaşul intenţionat, dacă a fost înşelat de altul, sau numai a participat din curiozitate, ca şi ucigaşul fără voie).- Sf. Vasile 65.
2055. -"Cel ce se dă la meşteşugul vrăjitoriei, sau la alte păcate asemănătoare, se va canonişi cu timpul dat ucigaşilor" (de voie 20 de ani, fără voie la 10 ani) - Sf. Vasile 72.
2056. -"Cei ce fac vrăjitorie, sau urmează obiceiurile păgâne, sau adăpostesc în casele lor pe cei ce fac vrăji spre curăţire, să fie canonisiţi şase ani, un an să plângă, un an să asculte, trei ani să îngenunche şi un an să stea la rugăciune cu credincioşii şi apoi se vor primi". - Sf. Vasile 83.
2057. -"Trebuie să cercetăm cu grijă pe cei ce se duc la vrăjitori, sau la cei ce făgăduiesc să facă farmece cu ajutorul diavolului. Este necesar să ştim dacă ei au păstrat credinţa cea întru Hristos, şi numai din cauza constrângerii, sau a pagubelor grele, sau au făcut aceasta din dispreţ, faţă de credinţă, au alergat la ajutorul diavolului. Dacă ei au făcut aceasta din dispreţ faţă de credinţă, sau pentru că ei nu cred în Dumnezeul creştinilor, atunci vor fi supuşi canonisirii apostaţilor". "Însă dacă ei au făcut acest păcat din lipsa de curaj sau dintr-o nădejde amăgitoare vor fi trataţi cu aceeaşi îngăduinţă, ca şi cei care n-au putut să rabde furia chinurilor". - Sf. Gr. de Nisa 3.
2058. -"...Celor ce se îndeletnicesc cu vrăjitoria sau farmecele, se scurtează cu trei ani canonul de pocăinţă, dacă se silesc să postească zilnic cât mai mult timp, şi dacă gustă hrană uscată de post după ceasul al nouălea şi să trăiască în cea mai desăvârşită evlavie, şi să facă şi câte 250 de metanii, atingând pământul cu fruntea. Tot aşa se canonisesc şi femeile care fac amulete şi se îndeletnicesc cu ghicirea
2059. norocului". - I. Post. 22 (P. 32).
a. "Acelaşi canon (c. 25, 26) se potriveşte pentru vrăjitori, ucigaşi, preacurvari şi pentru toţi care cad în păcate grele, dar prin râvna şi devotamentul lor spre pocăinţă, sau se reduce canonisirea, sau se sporeşte". -1. Post .27.
2060. -"Când cineva ia mana griului, sau altceva dintr-acelea, acesta iată că ştie lucrul dracului, ori din vin, ori din pâine, ori din altceva; de se va lăsa de aceasta, să aibă pocanie 4 ani şi metanii câte 100 ". - PBG, 88.
2061. - Fermecătorul, vrăjitorul, prezicătorul, vărsătorul de ceară, de plumb, sau cel ce leagă dobitoacele ca să nu le mănânce lupul, sau pe vreun bărbat şi femeie ca să nu se cunune, sau orice fel de farmece, douăzeci de ani să nu se împărtăşească dacă se pocăiesc. - Trebnic, p. 515.

2062. - Preotul vrăjitor sub orice formă este caterisit. - Trebnic, p. 515, Laod. 36.
2063. - Cei ce alcătuiesc descântecele lor, folosindu-se de psalmi, de chemarea sfinţilor mucenici, de ai Maicii Domnului, de cărţi bisericeşti, de sfintele icoane, de cheia bisericii, iscodind semne prevestitoare ale viitorului, în caz de proces, de căsătorii, de furturi, de pagube, sau câştiguri sunt stăpâniţi de duhul cel rău pitonicesc (Fapte X, 16-34; XIX, 13-20), osândit de Dumnezeu alături de toţi fermecătorii şi exploatatorii de cele sfinte - Trebnic p. 516.
2064. - Unele descântece se duc Ia morminte ea să slăbănogească trupul cuiva, sau să-l silească Ia fapte rele, sau să-l zăpăcească la minte. Şi cel ce le face şi cel ce plăteşte, toţi greu se canonisesc. De asemenea şi cei ce descântă sau merg Ia descântătoare pentru a se vindeca, sau a cunoaşte viitorul prin bobi, sau să poarte buruieni, sau obiecte descântate, toţi fac voia diavolului. - Trebnic. 516-18.
2065. - Dacă cineva va păstra în gură sf. împărtăşanie pentru animale sau albine sau cu alte scopuri, 4 ani să nu se împărtăşească ca un vrăjitor. - Trebnic p. 526.”
CONCLUZIE
Așa că, după ce am văzut din destul că dracii pot da tămăduire, că uneori lucrează pe față prin vrăjitori alteori prin ocultiști cu mască științifică și cu foarte multe rezultate reale și experimentabile „științific”. Rămâne acum să găsim un criteriu de deosebire între energiile puse de Dumnezeu în creație pentru binele omului, cu care omul este chemat să se împărtășească din dragoste, și cele demonice îngăduite de Dumnezeu în creație pentru ispitirea omului, de care omul trebuie să se lepede ca să nu-L mâhnească. Observăm că nu poate fi vreun criteriu experimental (deoarece și într-un caz și în altul există rezultate concrete, fizice, trupești, văzute ce pot fi interpretate ca pozitive în funcție de credința omului) ci doar unul duhovnicesc, de supunere fiască față de legile lui Dumnezeu naturale și bisericești. Dacă ne vom însuși acest criteriu vom observa atunci că și știința supusă voii Lui Dumnezeu ne aduce argumente serioase pentru a ne feri de medicina ocultă, deoarece ultima, fiind a înșelării, aduce un bine al vicleșugului deci unul provizoriu, cu efecte secundare grave atât duhovnicești cât și trupești și poate fi vădită din mila lui Dumnezeu, căci dacă ar îngădui Dumnezeu să facă dracii bine până la capăt unul nu s-ar mai închina Lui datorită aplecării noastre spre rău (Matei 24,24: „24. Căci se vor ridica hristoși mincinoși și prooroci mincinoși și vor da semne mari și chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putință, și pe cei aleși. 25. Iată, v-am spus de mai înainte.”). Și așa mulți îl părăsesc prin medicina demonică, smintindu-se datorită lipsei lor de dragoste la încercarea bolilor (Luca 8,11: „11. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu. […]13. Iar cea de pe piatra sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină; ei cred pana la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă.”).
Zicea Pr. Paisie că dracul chiar dacă se ascunde într-un sac frumos colorat și atractiv nu este statornic și mai scoate din când în când o copită sau un vârf de corn sau un smoc de coadă. Numai să avem minte trează să observăm.
După ce o să ne însușim acest criteriu de discernământ vom purcede a vedea în medicina de acum care este medicina lui antihrist adică cea care se folosește de energia demonică exemplificând în chip punctat cu cele mai celebre și răspândite scamatorii medicale de acum aducând argumentele de vădire a demonismului atât cele științifice cât și cele duhovnicești.
Pentru aceasta vom cerceta întâi istoria medicinii pentru a stabili care sunt criteriile de diferențiere a medicinii binefăcătoare față de cea răufăcătoare (că cine nu ia aminte la istorie este nevoit să o repete), apoi vom analiza principiile fiecărui fel de medicină pentru a vedea care din ele respectă legile puse de Dumnezeu în creație și care nu.
Nu dorim să impunem părerea personală ca pe o prejudecată așa că vom aduce argumente teoretice și cazuri reale exemplificative ca fiecare om cu mintea trează să-și dea seama singur de adevăr.
Vom sfârși prin a analiza părerile duhovnicilor și sfinților care par contradictorii în această privință (dar nu sunt) și a practicienilor medicinii demonice cu mască ortodoxă pentru a vedea cum se deconspiră (fără să vrea) conform zicalei cine se scuză se acuză.
Ca anexă vom da un îndreptar de spovedanie actualizat pe noile forme de înșelări demonice.
VA URMA
O SCURTĂ ISTORIE A MEDICINII PRIVITĂ DUHOVNICEȘTE
SĂNĂTATEA ȘI BOALA ADEVĂRATE