Sfinti care au luptat impotriva ereziilor

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

E amuzant ce poate să scrie istoriografia ortodoxă despre acest precursor al lui Cerularie. Este foarte adevărat însă că omul a fost animat nu numai de ambiţie, ci a avut o cultură solidă, iar opera sa este în parte ortodoxă, ca atunci când a pledat în favoarea Imaculatei Concepţii, socotind, în prima sa omilie asupra Buneivestiri, că Sf Fecioară este sfinţită înainte de a se naşte ("ek Bréphous"). De altfel, există indicii (dar nu dovezi absolute) că, după ce a fost alungat din scaun de împăratul său şi s-a retras la mănăstrie şi-a îndulcit poziţia renunţând la schismă şi murind în deplină comuniune cu Biserica Romei, ca un bun catolic. Motiv pentru care unele Biserici Catolice locale îl socotesc venerabil.

Macar de am gasi UN cuvant amuzant in aceste randuri de mai sus.

Acest om stralucit, Sf. Fotie cel Mare seamana mult cu Sf. Ioan Hrisostom, mai ales, dar nu numai, prin nedreptatile pe care le-a suportat fara sa clipeasca.
Intr-adevar ajunge, din voia Domnului, in al doilea exil intr-o manastire a armenilor, pentru ca acolo, in liniste, sa scrie si sa lase lumii crestine niste lucrari importante, precum: "Despre Mistagogia Duhului Sfant", "Impotriva maniheilor", diferite "Comentarii" la Carti ale Sfintei Scripturi; 128 Omilii. Chiar si corespondenta sa constituie un document de valoare al epocii. Sa nu uitam "Sintagma canonica", o opera canonica dar si dogmatica, impotriva primatului papal.
Ca un om, care toata viata a cautat pacea, desi putin a avut parte de ea, moare intr-adevar in comuniune cu Roma. Impacarea aceasta cu Ioan al VIII-lea nu schimba practic nimic din atitudinea Sf. Fotie fata de primatul papal; poate deci fi privita ca pe un simplu fapt crestinesc.