Omul cu telefon mobil. Oare nu suntem pacaliti ?!

[Doriana]

E nevoia omului de a comunica. In ciuda faptului ca e inconjurat de multi, omul se simte foarte singur in ziua de azi. Vorbitul e o alinare pentru multi; o alinare inselatoare, ce-i drept...

Windorin, sugerez sa-i lipsesti si de internet. Atunci sa vezi tragedie...

[Daniel777]

Stiu pe cineva care nu are telefon mobil,nici televizor,nici internet....Deci se poate si fara....

[razvan_andrei]

În prealabil postat de Daniel777

Stiu pe cineva care nu are telefon mobil,nici televizor,nici internet....Deci se poate si fara....

EU, eu!:D In vacanta de vara ma duc acasa. Eu stau la tara, unde n-am internet, la tel vbesc f rar asa aiurea, deoarece prietenii mei nu fac parte din categoria care sa stea toata ziua cu tel la ureche(vbesc cand trebuie sa stabilesc ceva important, adica atunci cand e o necesitate). La televizor nu ma uit, ca nu am ce sa vad(il deschid putin seara si mai arunc o privire la documentare). La calc ce mai stau, insa in principiu ascult muzica si scriu in jurnal. Mie imi place sa fiu singur, consider ca daca un om vrea sa se cunoasca trebuie sa fie singur.

[forfota]

Telefonul mobil il inchid cand sunt ocupat, nu raspund numerelor mascate si nici celor cu care nu am chef sa vorbesc in acel moment. E simplu. Ma folosesc de telefon, nu a devenit el stapanul meu.

Internetul ma scuteste sa caut in biblioteci anumite informatii, sa transmit infortatii. Acum "vorbesc" cu voi folosindu-ma de o maniera de a comunica, in loc sa-mi programez acest lucru la o eventuala agapa cu credinciosi de pretutindeni.

[windorin]

În prealabil postat de forfota

Ma folosesc de telefon, nu a devenit el stapanul meu.

Oare care dintre noi, cei cu telefoane, am putea recunoaste ca suntem uneori "pacaliti" de acel "duh" al telefonului ?!
Nici cel mai impatimit nu va recunoaste ca a devenit dependent de telefon. Doar... ar trebui sa se smereasca, acceptand asta.

[Dumitru73]

În prealabil postat de windorin

Oare care dintre noi, cei cu telefoane, am putea recunoaste ca suntem uneori "pacaliti" de acel "duh" al telefonului ?!
Nici cel mai impatimit nu va recunoaste ca a devenit dependent de telefon. Doar... ar trebui sa se smereasca, acceptand asta.

Poate nici nu ne dam seama de aceasta dependenta.
Eu am constatat ca sunt dependent intr-o zi in care, din cauza grabei, mi-am uitat telefonul acasa, dandu-mi seama de asta mult prea tarziu pentru a ma intoarce sa-l iau.
Toata ziua am avut o senzatie ciudata si neplacuta.
Parca eram neterminat, dezorientat.

[windorin]

În prealabil postat de Dumitru73

Poate nici nu ne dam seama de aceasta dependenta. Eu am constatat ca sunt dependent intr-o zi in care, din cauza grabei, mi-am uitat telefonul acasa, dandu-mi seama de asta mult prea tarziu pentru a ma intoarce sa-l iau. Toata ziua am avut o senzatie ciudata si neplacuta. Parca eram neterminat, dezorientat.

Si mie mi s'a intamplat odata sa mi'l uit acasa.
M'am bucurat insa. :)

[Fani71]

În prealabil postat de Dumitru73

Poate nici nu ne dam seama de aceasta dependenta.
Eu am constatat ca sunt dependent intr-o zi in care, din cauza grabei, mi-am uitat telefonul acasa, dandu-mi seama de asta mult prea tarziu pentru a ma intoarce sa-l iau.
Toata ziua am avut o senzatie ciudata si neplacuta.
Parca eram neterminat, dezorientat.

Chestia este ca atunci cand ai telefon, o serie de persoane din jur se asteapta sa te poata gasi si daca nu raspunzi se ingrijoreaza, sau anumite activitati pe care le planificasesi se intorc pe dos.
Sigur, inainte sa existe teolefoanele mobile ni le puteam planifica si fara ele, dar odata ce ele exista se creaza alte obisnuinte.

Exemplu (poate idiot): cumparaturile intr-o familie. Inainte, faceai listuta si duscutai ce este de cumparat acasa. Acum, poti organiza chestia asta si de pe drum trimitand un sms sotiei respectiv sotului: ce lipseste, ce este nevoie sa cumpar? (noi facem asta sistematic)
Si daca respectivul si-a uitat telefonul, pot aparea mici incurcaturi. Sigur, daca nu am mai avea telefoane ne-am organiza altfel.

In rezumat, nu este neaparat o chestiune de dependenta, intotdeauna, ci de obisnuinta.
Tot asa, altfel traiau oamenii fara radio, electricitate, cai ferate... Oare putem spune ca am devenit dependenti de ele (in sens negativ)?

[windorin]

În prealabil postat de Lavrentiu

Oamenii vorbesc mai mult, dar comunica mult mai putin. Ceea ce astazi este considerat dialog este de fapt, in marea majoritate, barfa. Cel mai ciudat mi se pare cat de mult ne sperie gandul de a fi fara telefon. Disponibili non-stop la barfa, suntem din ce in ce mai indisponibili la comuniune. In cele din urma, ne vom sufoca sub greutatea inutilitatii cuvintelor noastre.

Un adevar trist. Si durerea cea mai mare este ca nu multi sunt cei care isi dau seama de aceasta.
Zice omul: "Cunosc pe multi, vorbesc mult cu multi, sunt sunat de multi..." si atat, din pacate. Niciodata mai mult.

În prealabil postat de Doriana

E nevoia omului de a comunica. In ciuda faptului ca e inconjurat de multi, omul se simte foarte singur in ziua de azi. Vorbitul e o alinare pentru multi; o alinare inselatoare, ce-i drept. Windorin, sugerez sa-i lipsesti si de internet. Atunci sa vezi tragedie.

Da, chiar ma gandeam intr'o zi la ceva de genul asta.
Sa se ia de pe fata pamantului tigarile, telefoanele, televizorul si internetul. Iti dai seama ?!

[horatiu.miron]

În prealabil postat de windorin

Sa se ia de pe fata pamantului tigarile, telefoanele, televizorul si internetul. Iti dai seama ?!

Dar de ce ti-ai dori asa ceva? In virtutea carui percept crestin crezi ca ar fi asta o idee buna, presupunand ca ar putea fi aplicata? Nu e incalcat liberul arbitru?