|
|
|
|
|
|
|
#1
27.03.2010, 16:34:44
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
|
|
#2
27.03.2010, 18:30:07
|
||||
|
||||
|
Citat:
|
|
#3
27.03.2010, 22:14:04
|
|||
|
|||
|
Citat:
Citat:
|
|
#4
28.03.2010, 14:39:11
|
||||
|
||||
|
Citat:
va fi ultimul lucru pe care il voi posta aici in acest context. Insa nu pentru ca nu am argumente sau ma inhiba superioritatea cu care voi pasiti in lume, ci pentru ca-vorba englezului- it's worthless...... nu exista tehnologia necesara pozarii lui Hristos atunci, ca altminteri.....si avem datata din secolul 2, istoric vorbind, prima icoana pe care evanghelistul Luca, medicul si pictorul, o face Maicii Domnului. Dar sunt mult prea multe lucruri care, asemenea unei tesaturi, odata desirat un ochi, totul se destrama...totul este intrepatruns si interdependent. Si devreme ce ai iesit din Biserica, nu mai ai deloc intelesul pe care Duhul il vadeste in noi prin aceeasi Biserica-Trup al lui Hristos Iisus... Imi cer iertare, ca e Duminica Floriilor, daca am jignit personal pe cineva, dar Adevarului trebuie sa-i spui pe nume...
|
|
#5
28.03.2010, 15:25:26
|
|||
|
|||
|
Citat:
__________________
Pedepseste-ne Doamne in viata aceasta si nu in cea viitoare. *
|
|
#6
28.03.2010, 19:30:56
|
|||
|
|||
|
Citat:
sarutatul icoanei este un gest de cinste si de recunostinta fata de Dumnezeu, e ca o strangere de mana prieteneasca , un simplu multumesc este sec dar o strangere de mana a unei persoane, transmite respect caldura si prietenie, si icoana ne ajuta sa nu facem din credinta noastra doar o filosofie, o meditatie orientala ci sa ne impartasim palpabil de credinta, de har de putere sfanta, ceea ce pt unii e poticnire pt altii e intarire in credinta si asa va fi oricate mii de pagini s-ar scrie pro sau contra icoanelor, mie biserica nu imi seamana cu un templu idolesc ci cu o adevarata familie care te rupe pt cat stai in ea de cotidian si iti da sentimentul sfinteniei, o biserica/adunare lipsita de icoane ma lasa rece la fel cum pt unii il lasa rece o muzica de lauda pentru Dumnezeu daca nu e un adevarat show acompaniat instrumental
__________________
"Cine seamana in firea pamanteasca va secera din firea pamanteasca putrezirea dar cine seamana in Duhul va secera din Duhul Viata Vesnica"Galateni 6;8 Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați, ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, și fiți recunoscători.(Coloseni 3:15) Last edited by danyel; 28.03.2010 at 19:35:25.
|
|
#7
29.03.2010, 13:42:26
|
|||
|
|||
|
Citat:
Imaginatia colectiva? Functioneaza bine in cazul asta, nu e neaparat nevoie de reproducerea fidela si reala, nu? Sunt ele utile? Daca n-ar fi, nu le-ati folosi, nu-i asa? Atunci nu pot sa ma intreb de unde si de ce nesimtirea de a condamna la altii ceea ce voi va permiteti. "harul" care il aveti va dicteaza subiectivismul asta? Citat:
Last edited by AlinB; 29.03.2010 at 13:45:41.
|
|
#8
30.04.2010, 09:39:34
|
|||
|
|||
|
nu am mai vrut sa deschid alt topic,pentru ca nu era cazul.prefer sa-mi pun toate intrebarile legate de secte/culte in topicul asta.e mai bine asa.consider eu!
nu mai stiu ce sa fac.de fapt,nici nu pot sa spun ca am facut altceva decat sa merg ori de cate ori am simtit nevoia la biserica,sa ma rog atat pentru familia mea cat si pentru el,sa aprind lumanari si pentru el si cand sa ma rog seara inainte de culcare,sa vorbesc si despre el(intelegeti ideea,sper). am crezut ca am scapat de depresie,dar mi-am dat seama ca nu.poate nu folosesc termenul corect,dar stiu sigur ca de fiecare data cand ma gandesc profund la ce s-a intamplat pana acum de cand sunt cu el si ce s-ar putea intampla din cauza religiei 8-| sentimentul de fericire,bucurie care-l am pe moment dispare odata cu zambetul,lacrimile izbucnesc pur si simplus si mai simt o durere in piept(nu am probleme cu inima,e mai mult o durere care vine de la suflet :-<). am vorbit pana acum doar cu un preot.mi-a spus ca-mi da carti sa citesc,dar nu stiu daca ma ajuta atat de mult.pentru ca in mare parte stiu ce sunt adventistii(din cartile ortodoxe) si alte secte(si repet,nu vreau sa jignesc pe nimeni;vreau doar sa aflu),ca nu fac bine ce fac si asa mai departe,dar eu NU asta caut acum. rudele din familia lui au inceput sa se arate indirect,pentru ca personal cu mine nu discuta,dar mi-a povestit el(si am apreciat asta,pentru ca putea binemersi sa nu-mi spuna!) si chiar daca au vorbit ce nu trebuie despre mine,el mi-a luat apararea si le-a spus sa nu se bage in relatia lor.dar mi-e frica  ((( ca o sa continue sa-i bage in cap si el sa cedeze si sa ne despartim. iar eu nu vreau asta.vreau sa demonstrez ca pot sa stau cu el chiar daca suntem de religii diferite.desigur,stiu ca Bunul Dumnezeu ma va indruma si nu ma va lasa,dar simt ca trebuie sa fac ceva.problema este ca nu stiu ce.ma rog cum stiu,repet de nenumarate ori aceleasi rugaciuni(nu stiu foarte multe,dar cel mai mult zic Tatal Nostru),merg la biserica si ma rog si acolo,aprind lumanari si pentru el(mi-a zis mama ca e bine daca fac asta) si adevarul este ca de fiecare data cand merg la biserica,dupa ce plec de acolo,ma simt mai bine.parca am mai spus asta. nu vreau sa renunt la el.mi-a spus ca stie sigur ca parintii lui vor sa se insoare cu o fata adventista.si mi-a spus mai multe.plus ca s-au intamplat cateva chestii.2 dintre rudele lui au avut accident(unul a cazut si a avut mana in ghips si celalalt a cazut de pe scara si s-a lovit la cap si picior de a trebuit sa se opereze la picior,dar a avut o problema cu piciorul) chiar in ziua cand am plecat(bine,una la inceputul lui ianuarie si a doua acum in aprilie).cand am vrut sa merg cu ei la biserica lor,sa vad si eu cum e si sa ma conving de ceea ce stiam dinainte,nu am mai mers ca nu stiu ce s-a intamplat si nu au mai putut sa mearga. eu le iau ca pe semne.mama mi-a zis acelasi lucru.cativa(din afara casei) au spus ca sunt doar coincidente.am stat si m-am gandit.daca nu trebuia sa ma vad cu el,Dumnezeu impiedica aceasta mini vacanta.si totusi,l-am vazut,dar nu am putut sa merg la biserica la ei(repet,nu am intrat niciodata intr-o biserica adventista) si am fost ferita,ca puteam sa ma accidentez si eu(grav sau usor). nu am incredere in preoti.degeaba ma duc.o sa imi spuna ca gresesc,ca nu fac bine,ca trebuie sa ma despart.eu nu vreau asta.vreau sa-l ajut.daca e sa treaca la ortodoxi si Dumnezeu vrea asta,asa va fi.dar daca nu si Dumnezeu nu-mi arata prin ceva sau cineva in care sa simt eu ca trebuie sa am incredere,atunci nu trebuie sa fac. stiu ca v-am zapacit si cu putinele mele cunostiinte,mai aveam nevoie de un sfat. simt ca e momentul sa fac ceva sa-l ajut,dar nu stiu ce.
|
|
#9
30.04.2010, 12:47:59
|
||||||
|
||||||
|
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
[quote=angel4ver;241111]mi-a spus ca stie sigur ca parintii lui vor sa se insoare cu o fata adventista.sa vad si eu cum e si sa ma conving de ceea ce stiam dinainte, nu am mai mers ca nu stiu ce s-a intamplat si nu au mai putut sa mearga.[quote]Ai spus tot despre ei, daca parintii vor ei un anume tipar pentru al lor, e clar. [quote=angel4ver;241111]eu le iau ca pe semne.mama mi-a zis acelasi lucru.si totusi,l-am vazut,dar nu am putut sa merg la biserica la ei(repet,nu am intrat niciodata intr-o biserica adventista) si am fost ferita,ca puteam sa ma accidentez si eu(grav sau usor). QUOTE] Semne care sa faca sa nu ajungi intr-o biserica adventista? Dar ce crezi ca se intampla acolo? Da si tu o cautare pe internet, stati cu atatea resurse la indemana mai frate si degeaba. Iar ma enervez. Citat:
Last edited by almaris; 30.04.2010 at 12:52:36.
|
|
#10
30.04.2010, 15:52:17
|
|||
|
|||
|
angel4ver,
probabil stii ca atunci cand spui "sectari", nenea almaris e unul din cei care se simt cu musca pe caciula, asa ca daca ai sa te obosesti sa-i citesti toata pledoaria, macar citeste-o din aceasta perspectiva. In rest..e frumos ca te simti bine in biserica dar credinta nu se rezuma la asta. Lumanarile sunt un gest simbolic - nu sunt gesturi magice, nu pot schimba felul de a fi al cuiva. Dar rugaciunea poate ca da...roaga-te mai mult, cauta mai multe rugaciuni, dar cel mai important e sa-ti cunosti credinta care este cumva la un nivel mai ..infantil si nu este normal sa fie asa la varsta ta. Problemele tale cu preotii de unde vin? Pentru increderea ta nu o sa se bata nimeni, tu ai nevoie de un preot bun si n-ai sa-l gasesti daca n-ai sal cauti. In rest..problema cu rudele lui e clara, insa cum ramane cu el? Pentru ca intr-un fel si el este de parerea lor, desi nu ti-o spune direct. Adica sa fiti sinceri, imaginati-va cum va fi casatoria voastra (si tu, dar cere si lui sa-si spuna parerea). Sa trecem peste casatorie..cum va fi viata voastra spirituala? Unul va tine sabatul, celalat nu, unul va merge la biserica, celalalt la adunare (apropo, ei nu au biserici, e o sala oarecare ca o sala de conferinta sau de concert daca vrei, ca se si canta mult). Astea sunt deja lucruri care nu mai au legatura cu parinti, rude, etc. ci tin de voi.. Pana la urma care are credinta cea buna? Tu? El? Niciunul? Poate asa ar trebui sa te intrebi inainte de a da vina pe religie ca un factor extern care se interpune intre voi, pentru ca nu este asa..fiecare aveti de facut o alegere si intr-un fel este facuta deja, deci e vorba de alegerile voastre. In rest...ti-am spus-o si ti-o mai spun, nu crezi ca te agiti prea mult pentru prea putin? Cursul unei relatii normale este total altul decat o relatie la distanta: oamenii petrec timp impreuna, in diverse situatii, vad daca se plac cu adevatat, daca se inteleg cu adevarat.. Atunci cand 90% din "relatie" este umpluta cu dialoguri la distanta si asteptari..nu se poate sti cu certitudine cat este realitate si cat imaginatie in toata povestea asta. Deci daca nu ai de gand sa te casatoresti cat mai curand posibil..nu te mai stresa cu chestia asta, mai bine gandeste-te daca este vreo posibilitate sa fiti in acelasi oras si pe urma mai ramane de vazut cam la ce poti sa te astepti de fapt pe viitor in relatia asta.. Last edited by AlinB; 30.04.2010 at 16:05:39.
|
|
|
Mod hibrid