Papalitatea

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Danut7

De ce se considera ca pentru integritatea Bisericii este necesara comuniunea cu Papa si cu Roma?

Fiindcă asta a fost intenţia Domnului nostru. El a chemat 12 apostoli, egali în demnitate apostolică (episcopat), dar pe unul dintre ei l-a chemat la o slujire deosebită de a celorlalţi. Numai lui i-a schimbat numele avut înainte (i-a dat nume), aşa cum făcuse cu Adam, cu Avraam/Avram, cu Iacob/Isarel. Numai lui i-a spus "pe tine voi întemeia Biserica Mea". Numai pentru el plăteşte impozit templului, prin pescuirea minunată, când îi spune lui Petru să plătească "pentru Mine şi pentru tine". Numai lui îi încredinţează corabia care este Biserica Sa cât timp el lipseşte o vreme, mergând pe munte şi pe el îl ajută, în furtună, când corabia e cât pe ce să se piardă. Lui îi spune pe malul Tiberiadei să pască oile Sale, cheile şi puterea de a lega şi dezlega, pe care le dă tuturor apostolilor, numai lui le dă în chip deosebit şi numai pentru el se roagă, în rugăciunea pentru unitatea Bisericii, numai lui cerându-i "să întărească pe fraţii săi".

Noi credem că Biserica, instituţie ce Îl are pe Cristos în capul unghiului, îl are pe Petru la temelia ei. Episcopii (şi preoţii) sunt stâlpii de susţinere. Iar noi, laicii, asemenea cărămizilor acestui edificiu.

Dincolo de argumentele biblice, mai credem că este necesară comuniunea cu papa, fiindcă Biserica este Armata lui Cristos, este Ecclesia Militans, care are nevoie de un centru unic de comandă. Aşa cum o parohie are mai mulţi preoţi, în principiu egali în preoţia lor, dar numai unul este paroh, aşa cum o eparhie poate avea mai mulţi episcopi, dar unul este capul eparhiei, tot aşa, la nivelul ei universal, Biserica este bine să aibă un cap văzut.

Această "Biserică văzută", această Ecclesia Militans, este oglindă şi antitip al Bisericii Cereşti. Ordinea monarhică de aici, de jos, reflectă şi este în comuniune cu ordinea monarhică de sus. În acest sens îl vedem pe papa ca fiind "vicarul lui Cristos". Pe de altă parte, aşa cum Cristos nu numai că a adoptat condiţia umană, sărăcindu-se cumva prin kenosis, ci s-a smerit făcându-se asemenea sclavilor şi spălând picioarele apostolilor Săi, şi papa este cel care tuturor le slujeşte. El este nu numai "vicarius Filii Dei", ci şi "servus servorum Dei". De aceea, Ioan Paul al II-lea, pe sub hainele albe papale care Îl sugerează pe Cristos în slava Sa taborică, avea haine aspre şi ţinea biciul nu departe, ca să nu uite celălalt titlu, de "sclav al sclavilor lui Dumnezeu".