Grija sotului fata de sotie !

[sophia]

Mai intai as vrea sa spun ca titlul mi se pare putin unilateral, caci grija trebuie sa fie reciproca.
Si acest lucru se poate.
Spunea Ory de casniciile generatiilor varstnice: parinti, bunici si mai inainte.
Nu cred ca se poate face o regula asa cum spune ea.
Ma intreb de multe ori care varianta este mai rea: cea cu femeia in rolul clasic, supusa sau cu femeia emancipata, care lucreaza si este independenta.
Care din ele au mai multe probleme in a mentine casnicia fericita.
Pentru ca vreau sa subliniez ca nu e vorba de a mentine o casnicie cu orice pret, pur si simplu, ci de a o mentine fericita, cu multumire pentru ambele parti.
Mie imi plac vremurile trecute in care femeia era femeie cu adevarat: conducea (cu adevarat o casnicie), era eleganta, feminina, era o prezenta placuta in lume, se ocupa de copii, era acolo pentru sotul si copiii ei prin totul, casa era casa, copiii educati (si nu pe strazi) si erau toti multumiti.
Se si faceau altfel casatoriile, mai asezat, mai intelept, insasi curtea se facea mai cuminte si cei doi se puteau cunoaste mai bine pana sa se casatoreasca si sa faca prunci, avea cerinte mai intelepte, erau mai potriviti (interveneau mult si parintii/rudele cu pareri si sprijine).
Nu era stresata si muncita pana la Dumnezeu, obosita, nu statea prin sedinte, si voiajuri de nu mai ajungea acasa si ca apoi sa spuna ca este obosita si nu-i trebuie nimeni.
Sigur, ca existau si pe atunci cazuri de familii sarace, unde si femeia trebuia sa faca sacrificii pentru mentinerea materiala a familiei (muncea mult, sau practica meserii total nepotrivite ei).
Se considera ca in vremurile acelea femeia era supusa, dependenta (mai ales material) de sot, era discriminata, umilita, de multe ori batuta. Totusi casniciile tineau pentru ca ea avea teama, sau nu era moda de divort, se gandea la copii care aveau nevoie de ambii parinti. In felul acesta poate ca de multe ori inghitea multe, facea multe compromisuri sau renuntari.
N-a fost bine asa.
S-a cerut ca femeile sa munceasca cot la cot cu barbatii: meserii si profesii tipic barbatesti,e nepotrivte femeii si familiei.
Femeia a devenit indepenedenta financiar si s-a schimbat f.mult tru totul, incepand del asuflet, gandire, fel de a fi si pana la imbracaminte si aspect fizic.
Femeia a devenit barbat si cere barbatului sa devina el femeie si acesta nu se opune.
E mai bine asa pentru ea, pentru cei din jur?
Casniciile din ziua de azi tin mai putin pentru ca multe sunt nepotrivite si pentru ca sunt cerinte mari de partea ambilor, care in rolurile din ziua de azi nu mai pot fi indeplinite.
Femeia sa munceasca multe ore pe zi, dar sa fie totul bine si acasa, sa fie odihnita, ingrijita, etc. Barbatii sa fie macho, atragatori si bogati...si atat.
Casniciile de azi se fac la minut: imediat in pat, e bun si daca mai are si bani, se iau. Cum e pe dinauntru, nu conteaza.
Nu mai este nimeni gata de compromis sau de schimbare ca sa mentina familia.
Apare prea repede nervozitatea si plictiseala.
Se trece repede la divort, fiindca femeia este mai egoista, stie ca castiga bine din divort, are si ea serviciu/cariera. Copiii? Nu intereseaza pe nimeni.
De la cateva luni sunt abandonati la dadaca, sau cresa, mi apoi la gradinita. Nu e timp pentru ei,nu intereseaza ce este in sufletul lor, nu intereseaza cat sufera la un divort, sau si mai rau, la x copii cu y soti, de nu se mai stie om cu pom.
Inainte era totala dezonoare si pacat sa faci un copil necasatorit. Acum nu mai conteaza. Are-n-are tata, cui ii pasa.
Femeia nu se duce sa se marite, ci sa-si gaseasca unul la pat.
Noroc ca s-a simplificat mult viata intr-o privinta: masina automata de spalat, roboti de bucatarie, fast-food si semipreparate, cuptor cu microunde, celular, computer, masini la scara etc.
Sunt insa si exceptii, dar este tot mai greu si pentru cei cuminti sa faci si sa mentii o casnicie.

Grija unul fata de celalalt, tandrete, respect, renuntari. Trebuie sa fie si azi, este nevoie de ele si fac parte din iubire.
Sunt multe cupluri unde trebuie sa fim soti, copii, farte si sora, mama si tata in acelasi timp, pentru ca...nu avem pe altcineva.
Viata este grea, cu multe probleme. Unele cupluri se sfarama in fata lor, altele dimpotriva se sudeaza mai bine.
Este f.greu pentru toti. Iti vine de multe ori sa renunti, cand te vezi ca nu mai merge ( nu tu bani, unii nu tu copii, probleme cu serviciu si munca multa, sau deloc, programe de lucru aiuristice, boli, ispite, etc.).

Casnicia nu este simpla in nici o vreme, dar depinde cat de serios o iei si cata dragoste este, si cat de potriviti sotii.

Mai nou imi mai pun o problema. Inainte nu stiam lucrurile astea, nu erau la moda, poate pe vremea bunicilor, dar nici atunci nu stiu.

Rolul credintei in familie - vad a ca a crescut mult si pune mari greutati cand ar trebui sa sprijine familia si iubirea.
Se cere mai intai renuntare - se pun conditii de confesiune/religie, tocmai acum cand lumea este deschisa si lumea circula peste tot si se cunosc oameni din toate colturile lumii.
Cu orice pret se spune nu: nu te cununa cu un-necrestin.
Apoi mult timp acordat credintei:mers la biserica ore intregi, rugaciuni, sarbatori. Cum ne impartim cu sotul, familia, nu stiu. Incerc sa aflu de la altii si nu pot. Nu mai avem timp de mese impreuna, de altele.
Eu fac echilibristica multa in acest sens si am noroc de sot f.intelegator si rabdator.
Daca sunt amandoi super-crestini? Da, ar fi impreuna tot timpul si la biserica si la rugaciune, dar restul vietii? Copiii?
Pe urma postul alimentar si trupesc. Ori se inteleg sotii (compromis), ori casnicie alba, ori...fiecare pe drumul lui in perioada de post.

Nu stiu de ce am senzatia ca biserica nu sprijina de fapt casnicia, in nici un fel. Cei casatoriti sunt considerati (inclusiv preotii) murdari, pacatosi, desfranati, nu au voie la impartasanie, in altar (preotul), etc.

In concluzie nu este si nu a fost o regula. Depinde numai de noi ca indivizi pe cine alegem, cat il/o iubim si ce facem pentru a mentine casnicia.

Si ca sa inchei on-topic- avem nevoie de grija unul fata de celalalt, de tandrete, de caldura, de respect si ocrotire, tocmai in lumea asta nebuna, nebuna, nebuna...