Avortul- canon de pocainta

[anna21]

În prealabil postat de OmuBun

Dragoste cu de-a sila nu se poate si nici reguli impuse, iar ideile tale au efect contrar. Cu cat ii interzici omului ceva, cu cat incerci sa intri fortat in amorul lui propriu, ingradindu-i libertatea de a alege, cu atat il catapultezi la cealalta extrema si culmea ca gaseste si multi adepti care sa-i sustina cauza... Fara rabdare si intelepciune, nimic nu e posibil! Nici un semanator nu da foc recoltei daca-i napadita de ciulini, sau cum zic babele: "Nu pui cerga pe foc pentru doi pureci!!"

Pana unde merge "libertatea de a alege"?
Pana la libertatea de a alege sa ucizi pe cineva?

Imi pare rau, Om Bun, nu ai dreptate aici. Avortul este Crima (cu C mare, da).
Si daca o numim altfel ne ascundem singuri dupa deget.
Nu este vorba de a acuza mamele.. ci de a spune lucrurilor pe nume.

Eu cunosc persoane care au facut avorturi. Sotul ar fi trebuit sa aibe frati. Ma simt de parca din propria mea familie au fost smulsi.. imi pare rau pt ce s-a intamplat.
O cunostinta are o fata.. care la maturitate afla ca ar fi trebuit sa aiba frate/sora. Acum nu stiu clar ce s-a intamplat cu copilul (se pare ca a fost abandonat dupa nastere). Cum a aflat, a intrat in manastire. Aceasta poveste ma infioreaza.. ma gandesc la durerea fetei: durere pt frate, durere pt mama care nu a inteles gravitatea faptei.. Acesta este exemplul de pocainta, in viziunea mea.
O sa ziceti ..pai cum, s-a pocait fata, nu mama. Da. Toti suntem vinovati (am mai spus.. am vorbit cu femei care vroiau sa avorteze.. nici un rezultat).
Ma gandesc ca daca as fi o crestina traitoare.. si cei de langa mine s-ar trezi.. dar nu sunt destul de credincioasa nici eu.