Impartasit de Craciun si 1 Ian. - post de sarbatori?

[anna21]

Nu sunt eu in stare sa invat pe altii ce este cu adevarat esential.

Dreapta credinta, smerenia, iubire (care fara smerenie nu cred ca exista, sunt nedezlipite)... orice ar fi, de la Dumnezeu este. Si ca Dumnezeu sa-mi dea ceea ce-mi trebuie pt. a creste duhovniceste, eu arat macar un minim de dorinta de a merge in acea directie facandu-le pe cele care-mi stau in putinta.

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

dreapta credinta si smerenia.
(nu pot alege un singur lucru.. fara dreapta credinta nimic nu este important, cred eu)

Da, dreapta credinta este esentiala!
Dar ce tot incerc eu sa zic etse ca ne concentram adesea pe amanunte si nu pe esential.
Si ca sa revenim la subiect: Ce ne-a spus Hristos sa facem? Sa implinim poruncile, cea a dragostei fiind pe primul loc, sa mancam trupul Lui si sa bem sangele Lui, sa ne facem una cu El...
Tot ce facel ar trebui subordonat acestor porunci.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Da, dreapta credinta este esentiala!
Dar ce tot incerc eu sa zic etse ca ne concentram adesea pe amanunte si nu pe esential.
Si ca sa revenim la subiect: Ce ne-a spus Hristos sa facem? Sa implinim poruncile, cea a dragostei fiind pe primul loc, sa mancam trupul Lui si sa bem sangele Lui, sa ne facem una cu El...
Tot ce facel ar trebui subordonat acestor porunci.

Aici ne separam, Fani.
Eu cred ca nimeni nu poate implini acele porunci fara a-L avea mai intai pe Hristos viu in el.

Acele porunci mie imi par f. grele, aproape imposibile fara ajutorul lui Dumnezeu.
Nu ne facem idoli din propria persoana (conceptia moderna de autoactualizare, implinirea potentialului etc.), din bani, faima, putere..?
Mananc eu slavindu-L pe Dumnezeu? Vorbesc eu slavindu-L pe Dumnezeu? Arat in tot ce fac ca-L slavesc pe El?
Nu.
De ex. eu imi invat copilul ca oamenilor si s-a dat limbajul pentru a-L slavi pe Dumnezeu (nu ca sa vorbeasca aiurea). Fac eu asta? Nu.
Se poate continua..

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Aici ne separam, Fani.
Eu cred ca nimeni nu poate implini acele porunci fara a-L avea mai intai pe Hristos viu in el.

Este unul din paradoxuri.. Ca in evangleia in care tatal copilului posedat spune: Cred, Doamne, ajuta necredintei mele'. Intelegi?

Nu il avem pe Hristos viu in noi, dar in acelasi timp incercam sa implinim poruncile.
Calea spre a le indeplini nu este dupa parerea mea respectarea a mii de detalii exterioare. Pe care, cum spune sf. Pavel despre poruncile si porunciulitele Legii, este pâna la urma imposibil sa le respectam intru totul si care nu ne indreptatesc in fata lui Dumnezeu.
Fie, poate fi pentru unii o cale dar la inceput, si daca incearca mereu sa nu piarda esentialul din ochi.
Insa a face din asta un principiu cred ca transforma crestinismul intr-o religie pagana sau intr-un nou iudaism.

[Fani71]

Dar as vrea sa adaug ca a nu face din crestinism o religie pagana sau neodiudaica nu inseamna a exclude regulile, a exclude postul etc. Inseamna doar a invata a le respecta fara a le pune pe primul loc. Este esential, est eun adevar de credinta de baza.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Este unul din paradoxuri.. Ca in evangleia in care tatal copilului posedat spune: Cred, Doamne, ajuta necredintei mele'. Intelegi?

Nu il avem pe Hristos viu in noi, dar in acelasi timp incercam sa implinim poruncile.
Calea spre a le indeplini nu este dupa parerea mea respectarea a mii de detalii exterioare. Pe care, cum spune sf. Pavel despre poruncile si porunciulitele Legii, este pâna la urma imposibil sa le respectam intru totul si care nu ne indreptatesc in fata lui Dumnezeu.
Fie, poate fi pentru unii o cale dar la inceput, si daca incearca mereu sa nu piarda esentialul din ochi.
Insa a face din asta un principiu cred ca transforma crestinismul intr-o religie pagana sau intr-un nou iudaism.

Fani.. tu tot vorbesti de pericolul iudaizarii credintei..
Din perspectiva mea, fariseii credeau ca sunt mantuiti "din oficiu" pentru ca indeplineau un ritual.
Nu cred ca exista vreun crestin traitor sa creada ca purtatul baticului sau chiar postul mantuiesc! Este un fals pericol, cel la care te referi.

Pe de alta parte, daca postul ni se cere (chiar si Iisus Hristos a postit) si noi nu-l tinem.. mi se pare aiurea sa sustinem ca indeplinim poruncile iubirii.
Ce iubire este aceea in care ignoram ce ni se cere?

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Fani.. tu tot vorbesti de pericolul iudaizarii credintei..
Din perspectiva mea, fariseii credeau ca sunt mantuiti "din oficiu" pentru ca indeplineau un ritual.
Nu cred ca exista vreun crestin traitor sa creada ca purtatul baticului sau chiar postul mantuiesc! Este un fals pericol, cel la care te referi.

Nu stiu, poate n-o fi la tine ca esti mai educata, dar la altii mai simpli este. Am vazut si exemple din astea la elevii mei. Ce sa faci ca sa nu te duci in iad? Sa fi ortodox, (prin botez, nu neaparat prin credinta.. de care credeau ca stiau totul dar nu stiau nimic) si sa tii post ca la carte.
Pericolul exista, din toata experienta mea de pana acum, care am circulat pe la multe biserici si intalniri etc etc

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Nu stiu, poate n-o fi la tine ca esti mai educata, dar la altii mai simpli este. Am vazut si exemple din astea la elevii mei. Ce sa faci ca sa nu te duci in iad? Sa fi ortodox, (prin botez, nu neaparat prin credinta.. de care credeau ca stiau totul dar nu stiau nimic) si sa tii post ca la carte.
Pericolul exista, din toata experienta mea de pana acum, care am circulat pe la multe biserici si intalniri etc etc

Solutia nu este sa relativizezi postul.
Iudeii cred ca se mantuiesc deoarece sunt alesi. De aici indreptarile lor legaliste si tot restul.
Din acest punct de vedere pericolul "iudaizarii" exista oricum: cu sau fara batic!

Sa luam poruncile: de unde stiu eu ca iubesc? Nu este o intrebare tampeasca. Este o intrebare f serioasa: de unde stiu ca iubesc pe Dumnezeu sau pe cel de langa mine?
Este iubire ceea ce numesc eu iubire? Pai da nu seamana cu iubirea de care vorbeste Sf. Pavel.

De unde stiu ca nu ma impartasesc spre osanda mea? Asta este o intrebare ff serioasa pt mine.
(Am auzit o discutie.. ea astepta cu copiii sa-i impartaseasca si sotul o sfatuia:"impartaseste-te si tu, daca tot mergi in fata". Aceasta este usurinta cu care privim azi spre Sf. Euharistie)

În prealabil postat de Fani71

Fie, poate fi pentru unii o cale dar la inceput, si daca incearca mereu sa nu piarda esentialul din ochi.
Insa a face din asta un principiu cred ca transforma crestinismul intr-o religie pagana sau intr-un nou iudaism.

Ceva, care e bun la inceput, trebuie inmultit pe parcurs, nu redus. Cel putin asta am invatat eu din vietile sfintilor.
Iar temerea ta, drept sa-ti spun, nu o inteleg.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Ceva, care e bun la inceput, trebuie inmultit pe parcurs, nu redus. Cel putin asta am invatat eu din vietile sfintilor.
Iar temerea ta, drept sa-ti spun, nu o inteleg.

Exista etape in viata duhovniceasca.
Asa cum spune sf. Pavel, copilul mananca lapte, omul matur hrana solida.
Incearca tu sa il alaptezi pe copil pana la maturitate, exclusiv, si vezi ce se intampla.Este si povestea cu starea de rob (faci ce trebuie de frica de a ajunge in iad), de salariat (faci ce trebuie din dorinta recompensei) sau de prieten(faci ce trebuie din dragoste). In principiu daca incepem cu prima stare trebuie sa ne indreptam din ce in ce mai mult spre a treia, altfel stagnam dihovniceste.

Nu intelegi tmerile mele.. pai eu asta tot incerc sa explic de luni de zile cu toate acele detalii care te-au socat de atatea ori :-)))