Din Viata Maicii Domnului de Sfantul Maxim Marturisitorul

[cristiboss56]

Când , de fragedă , Maria / A intrat în Templul Sfânt / Să rostească -ntâia-n lume / Feciorelnic legământ , / Lumânările din cele / Şapte sfeşnice s-au stins / Şi-a rămas în candelabru numai Harul său aprins. / Şi-a-ncetat de-atunci mirosul jertfelor de mirodenii / Destrămate de prinosul preţioasei ei smerenii ; / Numai smirna purităţii nepătatului său nume , / Îşi împrăştie mireasma sfinţitoare peste lume. / Toţi leviţii de la slujbă, amuţind în faţa ei , / Stau în cele două strane fără glas, ca nişte stei , / Numai şoapta rugăciunii şi a cântului ei nou / Mai trezeşte-n cer răsunet şi în suflete ecou ! / Mai apoi în cartea vremii s-a înscris un ceas în care / N-a rămas din toată slava Templului atât de mare / Nici o piatră peste piatră, nici un stâlp, nici temelia, / Iar în locul lui se-nalţă Templul lumii noi , Maria . . . / Şi-ncheindu-şi Preacurata îngereasca juruinţă / Neprihana sa ştiindu-şi , a rostit cu umilinţă : / - Doamne, în schimbul jertfei mele, dăruieşte-mi bucuria / De-a fi slujnica femeii ce va naşte pe Mesia ! .