Ce parere aveti despre divort?

[lacrimi]

În prealabil postat de anna21

Dumnezeu sa te intareasca!
Nu cred ca-ti poti aduce tu sotul inapoi la ortodoxie, doar Dumnezeu poate face aceasta.
Nu te increde prea mult in fortele tale, ca sa nu cazi si tu. Mai bine evita orice discutie religioasa, daca este posibil.
Cred ca toate lucrurile au un sens, pana la urma, nimic nu este intamplator. Parintii mei erau atei (mie-mi povestea tata despre teoria evolutionista inainte de a merge la scoala, era f entuziasmat). Acum inteleg ca este un lucru fenomenal ce s-a intamplat: restul familiei este baptista, in cazul meu (cu putine exceptii). Daca parintii mei nu ar fi fost asa, probabil ca eu nu as fi fost azi ortodoxa, ci baptista (si azi nici ei nu mai sunt atei).

Eu cred ca Dumnezeu mi-a dat o sansa: sa ma intaresc in credinta si sa ma intorc intru totul la El. Tocmai pentru ca si eu cred, la fel ca tine, ca nimic nu este intamplator: Dumnezeu ni le da pe toate cu un scop. Ca si in cazul tau: daca parintii tai nu ar fi fost atei (si mai apoi baptisti), poate ca ai fi fost ortodoxa doar cu numele. Dar asta te-a facut sa intelegi mai bine ce inseamna Dumnezeu si Cuvantul Lui. In cazul meu a fost la fel: probabil ca eram ortodoxa doar pentru ca in religia asta m-am nascut si crescut. M-am tot intrebat de ce eu? De ce mi-ai scos Doamne in cale familia asta blestemata? De ce nu mi-a dat si mie Dumnezeu un barbat normal, ortodox, a carui parinti sa fie si sa ramana ortodocsi? Apoi, dupa ce socul a mai trecut, am inceput sa realizez ca sunt cea mai mare pacatoasa, ca nu merit nimic bun de la Dumnezeu, ca de fapt Dumnezeu ii da fiecaruia dupa credinta lui...
Anna, eu am nadejde ca Dumnezeu va avea mila de familia mea si mai ales de copiii mei, care sunt totusi nevinovati. Si am credinta ca Dumnezeu va face o minune cu sotul meu si va reveni la ortodoxie...
Dumnezeu sa te ajute, ca ai un suflet mare

[beliver]

Eu pot sa-ti spun ca si in familia mea sunt multi care au trecut la aceste secte,si acolo au ramas,nu stiu de ce pentru ca nu am discutat acest lucru cu ei,dar eu intotdeauna am crezut ca este o greseala.Nu i-am condamnat si nici acum nu-i condamn desi nu pot sa spun ca nu ma doare acest lucru,dar cata vreme nu le-am acordat sprijinul cand au avut nevoie,consider ca nici nu pot sa ma bag in viata lor.Pot doar sa ma rog pentru ei si cam atat.Dar a venit vremea cand Dumnezeu m-a intrebat ce fac cu viata mea si cu cea a familiei mele,cui ma inchin si cui ma rog,sa fie si El asa indiferent cu mine cum sunt eu cu El?Si atunci am inceput sa practic si eu ortodoxia,cu durere spun ca doar atunci cand aproape era prea tarziu.Dar ce multumire,ce bucurie imi anina sufletul acum cand simt din nou ca Dumnezeu face parte din viata mea...desi nu ma simt vrednica.Pot sa-ti mai spun ca faptul ca eu am inceput sa fiu ortodoxa in adevaratul sens al cuvantului,adica practicanta,a avut efect asupra intregii vieti si asupra intregii familii si este minunat.Asa este bine,asa trebuie sa fie.La inceput nu era nimeni de acord cu mine,dar acum mergem cu totii la biserica,ceea ce este extraordinar.Nu pot sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru darurile Sale,nu am lacrimi destule si nici cuvinte potrivite sa-I multumesc.Am primit si multa mangaiere de la Dumnezeu pentru ranile mele pe care eu mi le-am facut si tot sprijinul pentru a-mi indrepta viata.Slava lui Dumnezeu pentru toate!Asa ca sfatul meu e sa faci un pas catre Dumnezeu cu incredere si cu hotarare si El va face multi catre tine,sa fii sigura ca asta este rezolvarea tuturor problemelor tale pe care tu nu stii cum sa le rezolvi,dar ce nu este posibil la oameni la Dumnezeu totul este posibil.Sa-ti dea Dumnezeu credinta,nadejde si dragoste pe care la randul tau sa le poti darui.Doamne ajuta!