Dincolo de ratiune

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de andreicozia

Dar de ce trebuie musai sa tradeze cineva?
Putea fi arestat linistit direct de la domiciliu(din gradina Ghetsimani) si executat ca element recalcitrant de catre romani asa cum a si fost de fapt omorit...nu de iudei sub nici o forma. N-aveau iudeii treaba cu zecile de profeti( si Fiul Lui Dumnezeu printre ei) care se perindau in acel timp. Daca era sa-i lichideze pe toti ar fi incalcat legile lui Moise si nimeni nu se baga la asa pacat strigator la cer
In fata romanilor pe vremea aceea nu SUFLA NIMENI. Invazia lor era urmata de macel si crucificari cu miile, deci unul in plus sau in minus vinovat-nevinovat in vremurile acelea singeroase si crude nu era decit o aschie in padurea masacrelor.
Povestea ar trebui privita mai cu calm si intelegere istorica a evenimentelor nu exaltare mistica-fanatica

Andrei am cateva intrebari pentru tine, foarte simple as zice:

Cui a fost vandut Mantuitorul Iisus, Sinedriului sau romanilor???

Cine l-a adus pe Mantuitorul in fata romanilor?

Cine a afirmat " Eu nu gasesc nicio vina in omul acesta!" si cine a lasat pe cine sa aleaga intre Iisus Hristos si Baraba????

Pe cine a deranjat Mantuitorul prin misiunea sa, pe romani sau pe iudei????

Daca evreii nu ar fi fost atat de porniti impotriva Mantuitorului si nu l-ar fi acuzat de vrajitorie si blasfemie, ar fi putut ajunge, sau ar fi avut vreun sens sa ajunga in fata lui Pilat ( romanilor) vreodata???

Se stie clar ca Mantuitorul a fost dus mai intai la Ana, apoi la Caiafa si in fata Sinedriului...si abia la urma in fata lui Pilat, pentru ca decizia era deja luata???

Care era pedeapsa primita de cei acuzati de catre iudei de vrajitorie si blasfemie??? In momentul in care Sinedriul acuza pe cineva de aceste lucruri, care era soarta omului respectiv ???

[MariS_]

Si inca un aspect foarte important, pe langa cele spuse de
AndruscaCIM, acela ca Domnul Iisus i-a ales pe cei 12 apostoli,
inclusiv pe Iuda, desi stia ca acesta il va vinde. Deci Planul
prevedea moartea pe cruce.
Biblia trebuie mult adancita ca sa intelegi, in primul rand, Planul
Lui Dumnezeu. E mai bine s-o intelegem decat s-o memoram.

[hmiron]

La urma urmei, intregul mesaj al lui OmuBun se poate rezuma la „de ce se intampla lucruri rele oamenilor buni si lucruri bune oamenilor rai”. Ca pana la urma asta e intrebarea care ne macina cand ne miram de inegalitatile dintre oameni, de diferentele uneori foarte mari.

Cand am intebat intrebarea de mai sus aici pe forum raspunsul a fost ceva de genul „e o taina”, „numai Dumnezeu stie”, „suntem prea mici sa intelegem”. Sper ca raspunsurile astea sa-i fie de folos lui OmuBun.

[MariS_]

În prealabil postat de hmiron

La urma urmei, intregul mesaj al lui OmuBun se poate rezuma la „de ce se intampla lucruri rele oamenilor buni si lucruri bune oamenilor rai”. Ca pana la urma asta e intrebarea care ne macina cand ne miram de inegalitatile dintre oameni, de diferentele uneori foarte mari.

Cand am intebat intrebarea de mai sus aici pe forum raspunsul a fost ceva de genul „e o taina”, „numai Dumnezeu stie”, „suntem prea mici sa intelegem”. Sper ca raspunsurile astea sa-i fie de folos lui OmuBun.

Un raspuns pe fuga: oamenii buni sunt incercati. Nu se intra
in Imparatia Lui Dumnezeu fara a fi cercati si "lamuriti".

[Fani71]

Am citit de curand o carte (de care amintea p. Alexanndru Men intru- predica despre Iov, deci despr problema raului) de Isaak Asimov, Sfarsitul Eternitatii, un roman sf. In acest roman, o grupa de oameni, 'eternii', traiau in afara timpului si manipulau mereu istoria in asa fel incat sa evite relele care se abateau asupra oamenilor - razboaie, inventii nedorite etc, astfel incat intotdeauna cel mai mare numai de oameni sa aiba o viata linistita si cat de cat fericita. Insa facand mereu schimbari in istorie, schimbau mereu si personalitatea oamenilor (care de altfel nu stiau), unii mureau cand mai tarziu cand mai devreme, altii ici nu mai existau in alta realitate paralela.
Dar ce este cel mai interesant: pana la urma se dovedeste ca aceasta manipulare a realitatii spre 'binele omenirii' impiedica omenirea sa evolueze, ai ales o impiedica sa se indrepte spre stele. De fiecare data cand intr-o anume epoca oamenii incepeau sa calatoreasca in spatiu, dupa un timp se lasau si nu reuseau sa ajunga prea departe. ceea ce ura sa duca la ocuparea galaxiei de alte specii, si la stingerea rasei umane.
Nu va povestesc mai mult, dar cred ca ideea este interesanta - per aspera, ad astra.

În prealabil postat de Fani71

Am citit de curand o carte (de care amintea p. Alexanndru Men intru- predica despre Iov, deci despr problema raului) de Isaak Asimov, Sfarsitul Eternitatii, un roman sf. In acest roman, o grupa de oameni, 'eternii', traiau in afara timpului si manipulau mereu istoria in asa fel incat sa evite relele care se abateau asupra oamenilor - razboaie, inventii nedorite etc, astfel incat intotdeauna cel mai mare numai de oameni sa aiba o viata linistita si cat de cat fericita. Insa facand mereu schimbari in istorie, schimbau mereu si personalitatea oamenilor (care de altfel nu stiau), unii mureau cand mai tarziu cand mai devreme, altii ici nu mai existau in alta realitate paralela.
Dar ce este cel mai interesant: pana la urma se dovedeste ca aceasta manipulare a realitatii spre 'binele omenirii' impiedica omenirea sa evolueze, ai ales o impiedica sa se indrepte spre stele. De fiecare data cand intr-o anume epoca oamenii incepeau sa calatoreasca in spatiu, dupa un timp se lasau si nu reuseau sa ajunga prea departe. ceea ce ura sa duca la ocuparea galaxiei de alte specii, si la stingerea rasei umane.
Nu va povestesc mai mult, dar cred ca ideea este interesanta - per aspera, ad astra.

In acest context, conceptul de rai, binele absolut, ti se pare firesc?

[Danut7]

Exista in general o neincredere in fantezie si o pretuire exagerata a ratiunii logice, dar fara fantezie si credinta ar fi fost(este) imposibil sa promovam(evoluam) in orice directie.

[quote=MariS_;181296]Un raspuns pe fuga: oamenii buni sunt incercati.


la fel si cei rai!

Vad ca subiectul tinde catre superficial, acea judecata de suprafata pentru gestul in sine al lui Iuda sau a oricarui om pacatos la urma urmei. Nedumerirea mea nu in asta consta, ci in faptul ca Planul lui Dumnezeu are in calcul oameni care sunt certati cu toate legile lumii. Iar acesti oameni se nasc "meniti" sa savarseasca un mare pacat, pentru ca Planul lui Dumnezeu sa se poata infaptui.
Eu ma refer la aceasta alchimie divina, acest "joben" din care Dumnezeu mai scoate cate un iepuras sau cate un balaur, creaza conjuncturi speciale pentru ca balaurul si iepurasul sa ajunga in conflict, iar cand bietul iepuras este sacrificat, toata padurea primeste revelatia Marelui Pacat. Dumnezeu nu are puteri limitate. El stie, El creeaza, El judeca! Cu totii suntem creatia Lui, dar oare unde ne situam in cadrul Planului? Cineva sustinea ideea ca Iuda ar mai fi avut inca timp sa se mantuiasca, cerandu-si iertare, dar blestemul gloatei ramane in veacul-veacului, iar asta e groaznic, indiferent de iertarea pe care-o mai ceri tu cand realizezi gravitatea faptei tale! Uneori ii auzim pe unii spunand "Nu stiu ce-a fost cu mine... Mi-a luat Dumnezeu mintile!..." ...Mi-a luat Dumnezeu mintile!... Conjunctura, conflictul, nebunia, rezultatul, remuscarea!...
Oameni aparent la fel, in conditii firesti, uneori oameni cu mare evlavie, oameni cu frica de Dumnezeu, victime ale unor conjuncturi dezastruase, ajunsi acolo fara vina lor poate, dar care ofera "lovitura de gratie!" Iar noi, norocosii, in loc sa spunem "Multumesc, Doamne, ca n-am fost eu in locul lui in acele momente de mare zbucium si incercare sufleteasca!", aruncam cu pietre, judecam, ne credem speciali, nu prin voia lui Dumnezeu, ci prin calitatile noastre deosebite!...

Later edit: - Vad ca intre timp au mai aparut cateva idei noi... Incepeti sa va apropiati cumva de ideea de baza a topicului!

[MariS_]

În prealabil postat de OmuBun

Vad ca subiectul tinde catre superficial, acea judecata de suprafata pentru gestul in sine al lui Iuda sau a oricarui om pacatos la urma urmei. Nedumerirea mea nu in asta consta, ci in faptul ca Planul lui Dumnezeu are in calcul oameni care sunt certati cu toate legile lumii. Iar acesti oameni se nasc "meniti" sa savarseasca un mare pacat, pentru ca Planul lui Dumnezeu sa se poata infaptui.
Eu ma refer la aceasta alchimie divina, acest "joben" din care Dumnezeu mai scoate cate un iepuras sau cate un balaur, creaza conjuncturi speciale pentru ca balaurul si iepurasul sa ajunga in conflict, iar cand bietul iepuras este sacrificat, toata padurea primeste revelatia Marelui Pacat. Dumnezeu nu are puteri limitate. El stie, El creeaza, El judeca! Cu totii suntem creatia Lui, dar oare unde ne situam in cadrul Planului? Cineva sustinea ideea ca Iuda ar mai fi avut inca timp sa se mantuiasca, cerandu-si iertare, dar blestemul gloatei ramane in veacul-veacului, iar asta e groaznic, indiferent de iertarea pe care-o mai ceri tu cand realizezi gravitatea faptei tale! Uneori ii auzim pe unii spunand "Nu stiu ce-a fost cu mine... Mi-a luat Dumnezeu mintile!..." ...Mi-a luat Dumnezeu mintile!... Conjunctura, conflictul, nebunia, rezultatul, remuscarea!...
Oameni aparent la fel, in conditii firesti, uneori oameni cu mare evlavie, oameni cu frica de Dumnezeu, victime ale unor conjuncturi dezastruase, ajunsi acolo fara vina lor poate, dar care ofera "lovitura de gratie!" Iar noi, norocosii, in loc sa spunem "Multumesc, Doamne, ca n-am fost eu in locul lui in acele momente de mare zbucium si incercare sufleteasca!", aruncam cu pietre, judecam, ne credem speciali, nu prin voia lui Dumnezeu, ci prin calitatile noastre deosebite!...

Later edit: - Vad ca intre timp au mai aparut cateva idei noi... Incepeti sa va apropiati cumva de ideea de baza a topicului!

In postarea precedenta am evidentiat ca prin Plan nu se intelege
decat actiuni predeterminate ale Mantuitorului, nu si ale oamenilor.
Trebuie facuta distinctie intre Plan si Prestiinta. In Plan intra doar
actiunile Mantuitorului in vederea mantuirii noastre, in Prestiinta,
restul actiunilor oamenilor.
Banuiesc ca te nedumireste rolurile diferite jucate in drama mantuirii
de oameni obisnuiti. De exemplu sunt sigur ca te nedumireste rolul
jucat de apostolul Pavel si cel al lui Iuda. Pavel, cel care vana crestini,
ajunge cel mai insemnat, iar Iuda, cel ce era printre apostoli, ajunge
cel mai damnat.
Oameni aparent la fel, in conditii firesti, uneori oameni cu mare evlavie, oameni cu frica de Dumnezeu, victime ale unor conjuncturi dezastruase, ajunsi acolo fara vina lor poate, dar care ofera "lovitura de gratie!"
Deci Pavel si Iuda, ce-i desparte, ce-i uneste???
Trebuie mestecata bine inainte de-a raspunde, dar poate ne sar si
altii in ajutor.