Modele de casnicie

[rebellu007]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Pai cred ca ai dreptate, e ca si cum m-as astepta deja la oboseala, stres, schimbare ( si aici chiar tine de imprevizibil) atat in relatie cat si in fiinta mea...si cumva am impresia ca daca incerc sa ma acomodez cu ele de dinainte imi va veni mai usor, sau poate ca astept sa mai gasesc ceva argumente pro care sa le atenueze pe cele dificile...ceva de genul asta. Problema e ca eu nici nu am fost niciodata genul ala innebunit dupa copii, desi sunt fete care sunt asa dintotdeauna...iar acum cand mi-am luat nepotica in brate si era sa ii pice capul m-am panicat si mai rau si am impresia ca nu stiu cum as putea sa ma descurc cu un copil care nu poate vorbi, nu poate spune ce il doare, ce vrea, care plange mult....

bre, nu fii prostuta... ia si fa ce trebuie cat ai timp. ca timpul nu-ti apartine... si o sa treaca... si o sa-ti plangi in pumni daca o sa fie prea tarziu...

ce probleme sunt astea bre? de la "cornel", iti spun eu... unde ai vazut tu scoala de mame? cate femei s-au nascut invatate? sau care crezi tu ca au stat asa o bucata si gata, dintr-odata, au stiut sa se descurce, le-a venit mintea la cap si s-au transformat in viitoare mame bune... amanarea asta e la fel de grava si inselatoare ca si cea de la spovedanie...

puneti-va pe treaba ca timpul nu-i al vostru fratiorilor. stiu eu ce spun... sunt sigur ca veti fi niste parinti exemplari. dac-ai sti cate femei isi musca mainile ca au facut prostii ca voi amanand si acum, cand vor ele, copilul nu mai vrea sa apara...

si fara copii sunteti rupti in fund. sunteti vai de mama voastra. nu faceti nici doua parale... la fel si dragostea voastra, fara copii, e stearpa si inutila... (ma refer la cazurile in care se poate avea copii...)

hai! Doamne ajuta!