Care-i necazul vietii Dvs ,in clipa de fata?.....

[anna21]

Of, Andrusca. Esti cu adevarat o femeie a timpului tau.
Oi fi iritanta, cum spui tu, oi avea aer de "sfanta" cand nu reactionez la ce mi se spune etc. Sigur ca nu sunt perfecta. Dar sunt in esenta aceeasi ca intotdeauna. Doar sistemul de valori l-am schimbat (azi consider ca viata de pe pamant este praf in vant, iar noi trebuie sa ne pregatim permanent sa nu fim facuti de rusine cand ne intalnim cu Iisus).

Pentru o minte analitica moderna, ceea ce face el este in linii mari foarte usor de tradus.
Iata: umilinta continua ar putea fi = nu pot sa te fac sa pleci, dar daca tot stai, de ce sa te simti in largul tau? Simte-te rau, cum ma simt si eu. Poate te decizi sa pleci pana la urma. (Comportament pasiv agresiv).
Reprosurile ar putea insemna: "nu sunt multumit de MINE, nu am statutul pe care mi-l doresc, nu reusesc sa ma impun profesional si social" etc. (evident acestea sunt simtiri neconstientizate. Un indiciu bun in acest sens este reprosul ca nu stiu bine engleza, cand de fapt el a avut problema aceasta/complexul cand a inceput sa munceasca in strainatate). Interpretarea aceasta e f probabila deoarece a fost educat pentru competitie si succes, nu stie altceva, nu-si poate formula alt scop in viata. Etc.
Iata, am mutat problema cu totul in terenul lui.

Dar toate acestea NU MA AJUTA CU NIMIC. Eu vreau altfel de explicatii. Crestine.

Daca accept perspectiva crestina, ar fi destul de plauzibila.
Il scoate din minti faptul ca ma rog (evident ma rog pe ascuns, ca nu se poate altfel). Mi-a explicat (neintrebat, desigur) ca religia este pentru oamenii slabi, prosti, fricosi, care nu vor sa-si ia viata in maini si sa-si hotarasca destinul etc.. Eu evit astfel de discutii, dar cand apar ma bucur sa observ ca-si pune o limita, ca nu devine foarte hulitor. De ex. poate critica comportamentul meu, poate critica biserica, dar discutia se opreste aici si nu vorbeste impotriva lui Dumnezeu (cum fac unii atei). Ceea ce-mi da speranta.

Dar noi chiar am strans pacate inainte de casatorie. Pacate reale (nu de-alea trupesti, ca alea sunt prea comune), am suparat alti oameni.. Acum inteleg ca ceea ce se intampla este "firesc", pentru ca noi nu ne-am casatorit cu gandul la Dumnezeu.

Poate chiar omul ala e iritat de comportamentul ei, cum poti gandi ca ea e ok, iar el un pacatos rau si atat? Cand cineva nu ne suporta trebuie sa ne gandim ca ceva din noi poate il indeamna spre pacat si daca am discuta si afla motivul, totul ar putea decurge frumos pentru amandoi...si mai ales pentru urcusul duhovnicesc al amandurora.

Andrusca, nu cred ca este normal sa numar pacatele lui. Daca eu il indemn la pacat, el oricum beneficiaza de "circumstante atenuante" :).

[anna21]

Andrusca, fara suparare.. tu proiectezi. Tu te aperi pe tine de o umilinta pe care nu o poti suferi nici in imaginatie.
Eu am dubii in ce priveste afirmarea sinelui.

(Parca vad ca o sa spui ca imi place sa fiu umilita :)) Cred ca acesta este efectul popularizarii unei anumite imagini despre femei.. femeia independenta, femeia de succes etc. In opinia mea un singur lucru da masura omului: iubirea de celalalt.. fie el sot, copil, parinte.. asta daca suntem cu adevarat capabili sa-i iubim macar pe cei din familie.)

[glykys]

Anna, daca tu te-ai casatorit cu el, stiind ca nu merge la biserica, te cearta cand te rogi, are carcaterul asta, etc etc, inseamna ca l-ai iubit foarte mult si inca ar trebui sa il mai iubesti. Eu te inteleg pe tine, pentru ca stiai la ce te inhami cand te-ai casatorit. Acum nu mai poti da inapoi, tine-ti crucea, roaga-te sa il imblanzeasca si fii o sotie afectuoasa! din ce spui tu, omul asta e foarte singur si sufera teribil si nu gaseste mod mai bun de a se descarca decat pe tine. Trebuie sa ii raspunzi cu multa dragoste. Rabdare, rabdare, rabdare, dar rabdare cu dragoste, nu cu sila!

[anna21]

În prealabil postat de glykys

Anna, daca tu te-ai casatorit cu el, stiind ca nu merge la biserica, te cearta cand te rogi, are carcaterul asta, etc etc, inseamna ca l-ai iubit foarte mult si inca ar trebui sa il mai iubesti. Eu te inteleg pe tine, pentru ca stiai la ce te inhami cand te-ai casatorit. Acum nu mai poti da inapoi, tine-ti crucea, roaga-te sa il imblanzeasca si fii o sotie afectuoasa! din ce spui tu, omul asta e foarte singur si sufera teribil si nu gaseste mod mai bun de a se descarca decat pe tine. Trebuie sa ii raspunzi cu multa dragoste. Rabdare, rabdare, rabdare, dar rabdare cu dragoste, nu cu sila!

Glykys, multumesc.
Dar nu stiam la ce ma inham. Crezi ca eu eram diferita? Eram la fel de necredinciosi. Eram... vai de capul meu. :)).

[glykys]

În prealabil postat de anna21

Glykys, multumesc.
Dar nu stiam la ce ma inham. Crezi ca eu eram diferita? Eram la fel de necredinciosi. Eram... vai de capul meu. :)).

Si cum se face ca tu ai progresat duhovniceste si el nu? Daca ati pornit amandoi din acelasi stadiu, cum de ati evoluat diferit?

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de glykys

Si cum se face ca tu ai progresat duhovniceste si el nu? Daca ati pornit amandoi din acelasi stadiu, cum de ati evoluat diferit?

Cred ca unul si-a dorit sa evolueze spiritual , celalalt nu. Dar este intotdeauna greu sa intelegem ce se intampla in intimitatea sufleteasca a unui cuplu. Fiecare familie are specificul ei. Putem discuta la modul general la nesfarsit, dar niciodata nu vom intelege realitatea dintre cei doi.

Tu esti inca micuta si crezi ca logica aceasta a trairii in doi a acelorasi simtiri este si reala. Viata te va dezamagi, draga mea. Asa ca inhama-te cu mult curaj, cu multa rabdare si cu multa putere de a accepta realitati fara sa le poti intelege.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Tu esti inca micuta si crezi ca logica aceasta a trairii in doi a acelorasi simtiri este si reala. Viata te va dezamagi, draga mea. Asa ca inhama-te cu mult curaj, cu multa rabdare si cu multa putere de a accepta realitati fara sa le poti intelege.

Sau nu...eu simteam intr-un fel cam cum mi-as dori sa fie sotul meu si ce fel de om imi trebuie alaturi, insa de cautat s-a intamplat sa nu fie nevoie sa il caut eu ( m-a gasit soacra in schimb ), dar chiar avem cam aceeasi structura sufleteasca si ne completam destul de frumos. Relatie perfecta e foarte posibil sa nu existe, mai apar contradictii de-a lungul timpului, puncte de vedere din unghiuri diferite...dar daca exista comunicare si compatibilitate, atunci toate isi gasesc matca lor.

[anna21]

În prealabil postat de glykys

Si cum se face ca tu ai progresat duhovniceste si el nu? Daca ati pornit amandoi din acelasi stadiu, cum de ati evoluat diferit?

Parerea mea este ca barbatii care au obligatii familiale se intorc cu greu catre credinta (daca nu mergeau la biserica inainte de casatorie). Sunt prea preocupati sa asigure bani familiei, cred eu. Nu-si pot desprinde gandul de la asta.
Sa crezi in Dumnezeu presupune sa renunti la propria voie, la "controlul" asupra propriei existente..etc. Cu greu renunta un barbat la asa ceva, cred eu. Mai ales daca a fost educat pentru performanta..
Influenta genetica si educatie? Ai mei parinti merg la biserica (au inceput acum cativa ani din "senin") si sustin ca nu inteligenta sau banii te ajuta in viata, ci Dumnezeu (inainte de a merge la biserica credeau in "noroc"/ nenoroc). Ai lui sunt convinsi ca omul isi este propriul stapan, ca diferenta dintre oameni este data de inteligenta si abilitati si felul in care sunt valorificate. Etc.
Timp liber? Eu folosesc timpul liber pt lecturi (la inceput filosofie, apoi am ajuns incet la scrieri patristice), el are prea putin timp si prefera sa vizioneze filme..
Inclinatia spre misticism (a mea) vs. increderea lui in stiinta.
Etc.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

Influenta genetica si educatie? Ai mei parinti merg la biserica (au inceput acum cativa ani din "senin") si sustin ca nu inteligenta sau banii te ajuta in viata, ci Dumnezeu (inainte de a merge la biserica credeau in "noroc"/ nenoroc). Ai lui sunt convinsi ca omul isi este propriul stapan,ca diferenta dintre oameni este data de inteligenta si abilitati si felul in care sunt valorificate.

Pai au foarte mare dreptate aici...oamenii primesc diferiti talanti pe care trebuie sa ii valorifice. E clar ca unii sunt mai inteligenti decat altii, unii au caracter mai puternic, altii mai slab...si chiar mi-ar fi greu sa cred ca ar putea exista o societate fara oameni care sunt facuti pentru functii de conducere, care stiu sa managerieze firme, industrii, tari. Omul slab nu este un ideal, e doar unul dintre prototipurile lasate de Dumnezeu pe pamant. Moise a fost binecuvantat de Dumnezeu si a putut conduce un popor, a scapat de nesiguranta caracterului sau si a putut vorbi liber si convingator; Sfintii Parinti au avut de asemenea caractere puternice si au demonstrat ereticilor ca gresesc, au fost fermi in convingerile lor si in credinta lor implicit

Parerea mea....

[glykys]

În prealabil postat de anna21

Parerea mea este ca barbatii care au obligatii familiale se intorc cu greu catre credinta (daca nu mergeau la biserica inainte de casatorie). Sunt prea preocupati sa asigure bani familiei, cred eu. Nu-si pot desprinde gandul de la asta.
Sa crezi in Dumnezeu presupune sa renunti la propria voie, la "controlul" asupra propriei existente..etc. Cu greu renunta un barbat la asa ceva, cred eu. Mai ales daca a fost educat pentru performanta..
Influenta genetica si educatie? Ai mei parinti merg la biserica (au inceput acum cativa ani din "senin") si sustin ca nu inteligenta sau banii te ajuta in viata, ci Dumnezeu (inainte de a merge la biserica credeau in "noroc"/ nenoroc). Ai lui sunt convinsi ca omul isi este propriul stapan, ca diferenta dintre oameni este data de inteligenta si abilitati si felul in care sunt valorificate. Etc.
Timp liber? Eu folosesc timpul liber pt lecturi (la inceput filosofie, apoi am ajuns incet la scrieri patristice), el are prea putin timp si prefera sa vizioneze filme..
Inclinatia spre misticism (a mea) vs. increderea lui in stiinta.
Etc.

Of, mult prea multe deosebiri... de ce nu incerci sa vezi si punctele comune, pasiunile pe care le impartasiti amandoi (ce iti placea la el cand te-ai casatorit)... cu dihotomia nu facem nimic, mai rau ne indepartam unul de celalalt. De ce nu incercati niste activitati comune in timpul liber? De ce nu incerci si tu sa te uiti la un film cu el? Trebuie sa te apropii sufleteste de el, nu s apui si tu alte bariere... Dumnezeu sa va ajute sa fie bine!