Nobel pentru literatura 2009

[Fani71]

De fapt, cine dintre voi a citit ceva de Hertha Müller?
Nimeni. Asa ca va rog, sa criticam sau laudam ce cunoastem.

Eu am auzit de bine de ea de la oameni care au gust literar, dar astept sa citesc eu ca sa imi exprim o parere aici despre ea, sau calitatea literara a operei sale.

Pe mine personal subiectele ei ma intereseaza; am trait si eu in timpul lui Ceausescu si asta m-a marcat in multe feluri. O epoca nu dispare in 20 de ani. Si evreii au avut nevoie de 40 ca sa scape de urmele sclaviei in desert. Mai ales in occident este important sa se vorbeasca despre comunism, pentru ca aici se tot da tamtamul tot cu nazistii care au disparut acum 70 de ani, dar de atrocitatile comunismului se vorbeste mult mai putin. Mai sunt multi care sunt mandri ca il sustineau pe Stalin, ca de, ale tineetii valuri.
Am inteles ca Hertha Müller scrie si despre deportatii in SDiberia, pt ca mama ei a fost deportata acolo si asta a marcat-o si pe ea. Este inca un subiect prea putin cunoscut in Occident.

[sophia]

Fani, cred ca "de gustibus...".
Si eu am trait acei ani si am avut suferinte, dar eu vreau sa uit. Le-am pus undeva pe un raft indepartat al sufletului si mintii.
Nu sunt de acord cu nici un popor care nu poate sa uite si sa priveasca in viitor. Numai sa scormonim dureri nu ajuta la nimic.

Si pentru ca vorbeai de atrocitatile comunismului. Si capitalismul le are pe ale lui, chiar si asa cum este acum.
Oameni ramasi pe drumuri, fara case, fara serviciu, fara asigurare medicala, etc.
Toate epocile au partile lor rele. Nu exista una ideala. Doar daca am gasi o cale de mijloc, sa nu tot cadem in extreme.

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Fani, cred ca "de gustibus...".
Si eu am trait acei ani si am avut suferinte, dar eu vreau sa uit. Le-am pus undeva pe un raft indepartat al sufletului si mintii.
Nu sunt de acord cu nici un popor care nu poate sa uite si sa priveasca in viitor. Numai sa scormonim dureri nu ajuta la nimic.

Si pentru ca vorbeai de atrocitatile comunismului. Si capitalismul le are pe ale lui, chiar si asa cum este acum.
Oameni ramasi pe drumuri, fara case, fara serviciu, fara asigurare medicala, etc.
Toate epocile au partile lor rele. Nu exista una ideala. Doar daca am gasi o cale de mijloc, sa nu tot cadem in extreme.

Sigur, fiecare are gusturile lui in literatura, dar eu spuneam ca nu putem judeca un autor obiectiv pana nu il citim. Putem, desigur, aproba sau dezaproba temele pe care le alege, cum facem acum. Dar si asta este foarte subiectiv.

Este adevarat ca nu trebuie sa ne adancim numai in suferintele trecutului si trebuie sa ne gandim la prezent. Dar sa nu uitam ca uitarea trecutului este periculoasa atat pentru un om cat si pentru o cultura si o tara. Ca sa ne pastram echilibrul interior este bine, cred eu, sa ne cunoastem trecutul, mai ales pe cel apropiat, care se rasfrange mult si in prezent.
De aceea eu cred ca este folositor sa e scrie despre astfel de teme. De altfel ea a scris si in momentul cand regimul era inca la putere, de asta a si trebuit sa plece.

Revenind la cele scrise de andreicozia, s-ar putea ca premiul Nobel pt literatura sa se dea si din motive politice, insa eu pot spune ca cea acte l-a primit in 2007, Doris Lessing, este o scriitoare foarte buna si bogata in teme. Ai citit, Andrei?

[sophia]

Da - uite Doris Lessing era/este mai cunoscuta.

Si nu era vorba sa uitam de tot istoria, ci s-o lasam la locul ei. Ci doar sa nu scormonim mereu trecutul dupa suferinta.
Lucrul asta cu ne-uitatul este si periculos: exista persoane/grupari care tocmai asta fac mereu, reinvie niste atrocitati ale trecutului, fie din istorie, sau chair din religie, sau alte domenii.

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Da - uite Doris Lessing era/este mai cunoscuta.

Si nu era vorba sa uitam de tot istoria, ci s-o lasam la locul ei. Ci doar sa nu scormonim mereu trecutul dupa suferinta.
Lucrul asta cu ne-uitatul este si periculos: exista persoane/grupari care tocmai asta fac mereu, reinvie niste atrocitati ale trecutului, fie din istorie, sau chair din religie, sau alte domenii.

Este adevarat ca unii scormonesc suferintele pentru ca nu se pot libera de ele, sau pentru ca isi dau seama ca este un subiect la moda. Nu stim inca daca Herta Müller este asa sau nu, pentru ca nu am citit-o nici una din noi. Am inceput acum o carte de ea si mi se pare ca nu este asa, dar nu ma pot inca pronunta.

Insa daca am lua ca principiu sa nu scormonim suferintele si sa nu transpunem artistic framantarile, atunci nu am avea nici scriitori ca Dostojevski, de exemplu.
Si pe Soljenitan sau pe Shalamov ar trebui sa ii punem undevain fundul raftului.

Daca tie nu iti place sa citesti astfel de carti, nu are nimic, nu le citi. Dar ce m-a deranjat este ca le negi valoarea in general.

Si inca odata, faptul ca un scriitor este mai putin cunoscut de marele public nu este un criteriu pentru calitate si actualitate.

În prealabil postat de Fani71

Si inca odata, faptul ca un scriitor este mai putin cunoscut de marele public nu este un criteriu pentru calitate si actualitate.

si totusi, faptul ca la ora actuala nu are nici o carte tradusa in limba engleza nu ridica un semn de intrebare ?

nu o data premiile se acorda pe criterii politice, iar Nobelul nu face exceptie.

În prealabil postat de Fani71

Am inteles ca Hertha Müller scrie si despre deportatii in Siberia, pt ca mama ei a fost deportata acolo si asta a marcat-o si pe ea. Este inca un subiect prea putin cunoscut in Occident.

Nu as fi stiut de aceste deportari, daca nu faceam scoala germana... Jumatate din colegii mei aveau numai numele mamei trecut in certificatul de nastere, iar ca loc de nastere localitati din URSS, cunoscute pentru minele de carbuni.
Profesoara noastra de matematica ne-a povestit intr-o ora de dirigentie de ce avea nasul vanat: fusese operata fara anestezic si apoi trimisa direct in acele mine, unde rana i s-a infectat si a ramas marcata pe viata.
Prin anii ´50 s-au desfiintat acele lagare de munca... si nu mica ne-a fost uimirea sa-l intalnim in 1968 pe un fost ofiter român, intors de 1 AN(!) dintr-un asemenea lagar de munca. Fusese trimis acasa, pentru ca pe locul lagarului se construia o fabrica. Odata intors acasa a trebuit sa-si demonstreze identitatea pe baza de fotografii si declaratii ale familiei si prietenilor, caci disparand fusese declarat mort.

E usor sa ne indoim de ce nu stim. Dar de suferinta unor oameni e mai bine sa nu ne indoim, caci razboiul a lasat multa suferinta in urma lui.

In acea vreme noi traiam in lipsuri, caci toate erau pe cartele; dar de la prietenii mei am aflat mai tarziu ca prin anii `50 parintii si rudele erau sistematic chemate la securitate si ca traiau in teroare.
Citind cartile Hertei Müller, cand vor fi traduse, vom afla lucruri pe care nu le-am trait si din cauza carora nu am suferit, dar care s-au intamplat cu adevarat in acea vreme.